Procedura insolvenţei. Hotărâre din 27-01-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 2368/101/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 38/2014
Ședința publică de la 27 ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte N. Ț.
Judecător D. L.
Judecător A. C.
Grefier L. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât B. B., împotriva sentinței nr. 827/2013 din data de 04 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C., Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. de Insolvență DÂRPEȘ N., lichidator al debitoarei ., având ca obiect procedura insolvenței - antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât B. B., reprezentat de avocat B. S., lipsind intimatul reclamant C. I. de Insolvență DÂRPEȘ N., lichidator al debitoarei ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, partea prezentă depune la dosar dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar și învederează faptul că nu mai are cereri de formulat.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat B. S., pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, instanța de fond apreciind în mod greșit probatoriul administrat în cauză.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr. 827/2013 din data de 04 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C., Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta ., prin lichidator C. I. de Insolvență DÂRPEȘ N. SRL în contradictoriu cu pârâtul B. B..
A fost obligat pârâtul să suporte din averea personală pasivul neacoperit al debitoarei . până la concurența sumei de 821.424 lei conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, deoarece pârâtul a fost administrator al societății debitoare până în anul 2012, iar art.138 din Legea nr.85/2006 conferă legitimare procesuală pasivă nu numai administratorului în funcție la data deschiderii procedurii insolvenței, ci oricărei persoane care face sau a făcut parte din organele de conducere ale societății, precum și oricărei persoane care, deși nu a făcut parte din organele de conducere ale societății, a determinat starea de insolvență a societății.
Pe fond s-a reținut că pârâtul B. B. a avut calitatea de administrator al societății debitoare . până la data de 30.12.2011 când a cedat părțile sociale către M. D. F., conform convenției autentificate sub nr.84/13.01.2012 de BNP O. V..
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitului persoană juridică ajuns în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului prin ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Pentru antrenarea răspunderii în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, trebuie să fie întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
Instanța a reținut astfel că, din raportul de inspecție fiscală nr. 478/10.10.2011, cu privire la care nu s-a făcut dovada că a fost anulat, a rezultat că în perioada 2010-2011 pârâtul a achiziționat mărfuri în valoare de 1.387.875 lei de la .; SC Zelina Expert SRL, SC Forever Blue ., societăți comerciale constatate inactive, iar apoi aceste mărfuri au fost vândute la diferite societăți comerciale cu facturi fiscale.
În raportul de inspecție fiscală s-a reținut că prejudiciul adus bugetului de stat în valoare totală de 717.339 lei, individualizat în 224.156 lei impozit pe profit suplimentar datorat și 493.183 lei taxă pe valoarea adăugată de plată pentru activitatea comercială desfășurată în anii 2010-2011.
După comunicarea raportului de inspecție fiscală pârâtul a cedat toate părțile sociale pe care le deținea către M. D. - F..
Mai mult, prin rezoluția din dosarul nr.80/P/2012 IPJ s-a dispus începerea urmăririi penale față de B. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art.8 alin.1, art.9 alin.1 lit. b și c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și cesionare fictivă de părți sociale prevăzută de art.280 1din Legea nr.31/1990.
Art. 10(1) din Legea nr.82/1991 prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 (societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
Față de situația de fapt expusă de lichidator și dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, instanța a apreciat că starea de insolvență a debitorului a fost cauzată de pârât întrucât a ținut o contabilitate fictivă, respectiv a înregistrat cumpărări de mărfuri de la furnizori care nu au existat, a întocmit facturi fiscale pentru mărfuri care nu au existat către clienți care au dedus TVA în mod fictiv, iar pentru a acoperi aceste fapte a făcut să dispară documentele contabile ale societății prin încheierea unui contract de cesiune.
În consecință, s-a constatat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006 în conformitate cu care se poate dispune ca pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin aceea că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară documentele contabile ale societății.
Având în vedere că pârâtul a fost administrator al societății debitoare, calitate în care avea obligația de a îndeplini îndatoririle prevăzute de actul constitutiv și de lege, iar acesta a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară documentele contabile ale societății, acțiunea a fost admisă și a fost obligat pârâtul să suporte din averea personală pasivul neacoperit al societății debitoare până la concurența sumei de 821.424 lei, conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 28.11.2013, pârâtul B. B., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, acesta a susținut că a invocat lipsa calității procesuale pasive având în vedere că la data de 12.01.2012, părțile sociale pe care le deținuse la . au fost cedate către M. D. F., care a preluat întregul activ și pasiv al societății. În aceste condiții, a predat noului administrator toate actele societății, acesta luându-și angajamentul să achite toate datoriile către bugetul de stat, inclusiv cele stabilite prin decizia de impunere.
Prin urmare, în mod greșit instanța a respins excepția invocată și a admis acțiunea reclamantei, reținând că ar fi ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară documente din contabilitatea societății, atâta timp cât toate actele au fost predate noului administrator M. D. F., acestuia trebuind a-i fi solicitate de către lichidatorul judiciar, atât timp cât nu s-a făcu vreo dovadă că cesiunea de părți sociale ar fi fost fictivă.
De asemenea, recurentul a arătat că instanța nu a ținut seama de faptul că M. D. F. și-a luat angajamentul să achite toate datoriile debitoarei, inclusiv cele stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 478/10.10.2011, datoria către bugetul de stat, stabilită prin acesta raportul de inspecție fiscală fiind de 717,339 lei, iar recurentul fiind obligat să suporte un pasiv de 821,424 lei.
Recurentul a arătat că instanța de judecată a apreciat în mod subiectiv probatoriul administrat în cauză, fără să țină seama de actele depuse la dosarul cauzei
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 ind.1 C.proc. civilă.
La data de 08 ianuarie 2014 intimatul reclamant C. I. de Insolvență DÂRPEȘ N., lichidator al debitoarei . a depus întâmpinare, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, cererea de antrenare a răspunderii fiind formulată pentru acoperirea din averea personală a recurentului a întregului pasiv al debitoarei în cuantum de 812.424 lei reprezentând creanțe bugetare cuprinse în tabelul definitiv de creanțe.
În cuprinsul întâmpinării, lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința recurată au fost reținute toate faptele săvârșite de recurent, fapte care au dus la stabilirea unei vinovății reale privitoare la activitatea sa desfășurată ca administrator al ., prin raportul de inspecție fiscală nr. 478/10.10.2011 constatându-se că toată suma imputată este rezultatul activității desfășurate de acesta în anul 2010 și anul 2011 și nu are nicio legătură cu cumpărătorul părților sociale M. D. F..
După comunicarea actului de control, recurentul a procedat la vânzarea părților sociale, călăuzit de ideea că astfel va scăpa de responsabilitatea gestionării documentelor întocmite și de sumele datorate către bugetul de stat.
Lichidatorul judiciar a invocat în susținerea apărărilor formulate art. 138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile art.304 și 3041 Cpr.civ, Curtea reține următoarele:
Acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale reglementată prin art. 138 din Legea 85/2005 are drept subiect pasiv nu doar membrii organelor de conducere ai societății debitoare la momentul intervenirii stării de insolvență, ci și orice altă persoană care ar fi cauzat starea de insolvență prin săvârșirea vreuneia dintre faptele enumerate limitativ prin această dispoziție legală, intrând în această categorie și foști membrii ai organelor de conducere ai debitoarei dacă aceștia, prin acțiunile întreprinse, au determinat apariția stării de insolvență.
În aceste condiții, Curtea consideră că în mod corect judecătorul sindic a recunoscut recurentului calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, excepția invocată de acesta fiind respinsă, atât timp cât în persoana acestuia au fost întrunite condițiile antrenării acestui tip special de răspundere civilă delictuală, faptele imputate acestuia fiind de natura celor ce au condus societatea debitoare la insolvență.
Se apreciază, așadar, drept nefondate criticile recurentului privind greșita soluționare a excepției peremptorii invocate, antrenarea răspunderii sale fiind dispusă nu în calitate de administrator al societății debitoare la momentul deschiderii procedurii de insolvență, ci pentru faptul că acesta, prin acțiunile sale, a determinat apariția acestei sări de insuficientă a patrimoniului debitoarei.
Aceste acțiuni, după cum s-a reținut și de către judecătorul sindic și au fost stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 478/10.10.2011, au constat în efectuarea unor înregistrări fictive în contabilitate și întocmirea unor facturi fiscale fictive pentru mărfuri care nu au existat către clienți care au dedus TVA în mod fictiv și ele se încadrează în mod indubitabil printre faptele ilicite reglementate de art.138 lit. C din Legea 85/2006.
De altfel, în persoana recurentului sunt îndeplinite și restul condițiilor antrenării răspunderii sale civile delictuale: prejudiciul în cuantum ridicat ce a determinat insolvența debitoarei, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția recurentului, acesta fiind cel care, în calitate de administrator la momentul reținut în cadrul inspecției fiscale, era direct răspunzător de corectitudinea înscrierilor în contabilitate.
Prin urmare, judecătorul sindic a realizat o apreciere corectă, iar nu subiectivă, a întregului probatoriu administrat, faptul că la o dată ulterioară efectuării acestor operațiuni fictive și ulterior apariției prejudiciului înregistrat de societatea debitoare și evidențiat în cuprinsul raportului de inspecție fiscală sus-menționat recurentul a înstrăinat părțile sociale deținute la societatea debitoare nefiind de natură să îl exonereze pe acesta de răspundere, prin fapta sa acesta determinând ajungerea debitoarei în insolvență, insolvență deja instalată la momentul cesiunii.
Chiar dacă recurentul a predat noului asociat și administrator toate bunurile societății și actele contabile ale acesteia, numitului M. D. F. nu i se pot imputa faptele comise anterior de recurent în perioada în care deținea calitatea de asociat și administrator al debitoarei.
În ceea ce privește critica vizând cuantumul obligației stabilite în sarcina sa, Curtea reține că antrenarea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138 din Legea 85/2006 vizează acoperirea întregului pasiv rămas neacoperit prin valorificarea bunurilor unui debitor.
Prin urmare, dacă prejudiciul determinând antrenarea acestei răspunderi civile constă în starea de insolvență cauzată societății debitoare, cuantificarea sa în obligația stabilită în sarcina persoanei responsabile se face prin raportare la valoarea masei credale neacoperite.
În mod corect, așadar, judecătorul sindic a obligat recurentul la suportarea întregului pasiv rămas neacoperit, iar nu unei părți din acesta, creanța fiscală constatată prin actele de control fiscal reprezentând doar o parte a acesteia.
Curtea consideră, de aceea, că faptele imputate recurentului și pentru săvârșirea cărora a fost antrenată răspunderea sa au fost pe deplin dovedite înaintea judecătorului sindic, acesta aplicând corect normele legale speciale în materie la situația de fapt ce a fost dedusă judecății.
În consecință, criticile recurentului nefiind susținute probator, în raport de dispozițiile art. 312 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs, acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât B. B., cu domiciliul în Strehaia, ., județul M., împotriva sentinței nr. 827/2013 din data de 04 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C., Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. I. DE INSOLVENȚĂ DÂRPEȘ N., cu sediul profesional în Drobeta Turnu Severin, ..1, ., județul M., lichidator al debitoarei . STREHAIA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, N. Ț. | JUDECĂTOR, D. L. | JUDECĂTOR, A. C. |
GREFIER, L. P. |
L.P. 30 Ianuarie 2014
Red. jud. A. C.
Tehnored. A. C. F.
2 ex./ 24 februarie 2014
Jud. sindic A. B.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 517/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1134/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
