Procedura insolvenţei. Sentința nr. 651/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 651/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 1304/104/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 34/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M.
Judecător N. Ț.
Judecător N. O.
Grefier F. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea R. B. SA BUCUREȘTI împotriva sentinței nr.651 din 30 septembrie 2013, pronunțate de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu C. I. D., administrator judiciar al . DRĂGĂNEȘTI – O..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta contestatoare R. B. SA BUCUREȘTI, prin cons.jr. C. N. I., lipsind intimatul C. I. D. administrator judiciar al . DRĂGĂNEȘTI – O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, cons.jr. C. N. I. depune extras din arhiva electronică de garanții reale mobiliare.
Nemaifiind formulate alte cereri și invocate alte excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
consilier juridic C. N. I., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de înscriere la masa credală a debitoarei . Drăgănești – O.. Învederează că în cauză, au fost încălcate dispozițiile art.20 lit.c din Legea 85/2006, în sensul că principalele atribuții ale administratorului judiciar, sunt întocmirea actelor prevăzute la art. 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația respectivă înăuntrul termenelor legale, precum și verificarea, corectarea și completarea informațiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor. Totodată, apreciază că obligația de depunere a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință, revenea conducătorilor statutari ai debitoarei falite, astfel că recurenta nu poate fi decăzută din dreptul de a fi înscrisă în tabelul definitiv. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.651 din 30 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a respins excepția tardivității invocată de administratorul judiciar și s-a respins cererea de repunere în termen și contestația formulată de RAIFFESIN B. SA ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut în esență că R. B. SA BUCUREȘTI, a formulat cerere de repunere în termenul de înscriere a creanței și contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei . DRĂGĂNEȘTI - O., întocmit de C. I. D. administrator judiciar, solicitând înscrierea sa cu o creanța în sumă de 18.175,16 lei.
Administratorul judiciar desemnat pentru debitoare, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației întrucât cererea de înscriere la masa credală s-a depus tardiv.
Cererea de repunere în termenul declarației de creanță, judecătorul sindic a respins-o întrucât motivele invocate de contestatoare, respectiv faptul că a luat la cunoștință de deschiderea procedurii abia la data de 05.06.2013, nu constituie o situație temeinic justificată care să fi împiedicat partea să depună cererea de creanță în termenul legal, în sensul art. 186 pct.1 Noul Cod procedură civilă.
În ceea ce privește contestația formulată de R. B. SA BUCUREȘTI, judecătorul sindic a reținut că administratorul societății debitoare cu toate că a fost notificat nu a pus la dispoziția administratorului judiciar documentele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006, situație în care administratorul judiciar a publicat notificarea privind deschiderea procedurii în Buletinul procedurilor de insolvență .
În aceste condiții, în ceea ce o privește pe contestatoare devine incidentă teza a II-a din alineatul 3 al art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolenței, fapt pentru care procedura notificării prevăzută la art.61 se consideră îndeplinită față de creditorul contestator prin publicarea acesteia în Buletinul de Insolvență.
Cum contestatoarea nu a depus cererea de admitere a creanței până la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b, este decăzută, cât privește creanța respectivă, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu dobândește calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură, față de dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006. Termenul limită pentru înregistrarea cererilor de creanță a fost stabilit la data de 10.05.2013, în timp ce cererea creditoarei de admitere a creanței a fost înregistrată abia la data de 07.06.2013.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs contestatoarea R. B. SA BUCUREȘTI, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A susținut că instanța a aplicat greșit legea prin respingerea cererii sale de repunere în termen argumentând faptul că publicarea deschiderii procedurii prin BPI este suficientă, administratorul judiciar neavând obligația de a face și alte diligențe pentru a notifica creditorii.
Astfel, administratorul judiciar, avea printre atribuții, în conformitate cu art.20 alin.1 lit.c din Legea 85/2006, întocmirea actelor privind lista creditorilor, verificarea și completarea informațiilor cuprinse în actele respective, trebuia să verifice bunurile debitorului, iar pentru bunurile grevate trebuia să menționeze datele din registrele de publicitate.
Potrivit dispozițiile art.61 alin. 1 și 3 din Legea 85/2006, administratorul judiciar trebuia să trimită o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, după caz, în condițiile art. 32 alin. (2), debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii, notificarea realizându-se conform Codului de procedură civilă și publicându-se, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.
Or, cele trei cerințe ale notificării sunt cumulative, iar neândeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a lor atrage sancțiunea nulității.
Prevederile art.154 și urm. din noul Cod de procedură civilă, privind comunicarea actelor de procedură, deci și notificarea prevăzută de art.61 alin.1 din Legea 85/2006, stabilesc că acestea se vor comunica prin agent procedural sau prin poștă cu scrisoare recomandată cu dovada de primire.
Deschiderea procedurii insolvenței trebuie adusă la cunoștința creditorilor cunoscuți, instituțiilor interesate în această privință. Creditorii notificați sunt cei menționați în lisata debitorului depusă conform art.28 alin.1 lit.c, dacă cererea de deschidere a procedurii a fost introdusă de debitor sau cei identificați de administratorul judiciar după ce a fost desemnat în această calitate.
Obligația de depunere revenea conducătorilor statutari ai debitoarei falite, astfel încât, apreciază că recurenta contestatoare nu are nicio culpă că nu a fost găsită în evidența contabilă și în acest fel nu a putut fi notificată pentru a depune declarația de creanță în termen și, prin urmare, aceasta nu poate fi decăzută din dreptul de a fi înscrisă în tabelul definitiv.
Totodată, apreciază că simpla notificare prin intermediul Buletinul procedurilor de Insolvență nu este suficientă, fără notificarea directă adresată recurentei în conformitate cu dispozițiile procedurale, cu atât mai mult cu cât debitoarea avea și cont deschis la banca recurentă. În acest sens, legea prevede distinct obligativitatea efectuării unui minim de publicitate privind deschiderea procedurii și în sensul notificării instituțiilor bancare, coform art.37 din Legea 85/2006.
În plus, nu există o obligație legală a instituțiilor de credit de a verifica în Buletinul procedurilor de Insolvență deschiderea procedurii împotriva debitorilor, fapt pentru care textul de lege vine în sprijinul creditorilor, de a nu fi prejudiciați printr-o debitare care să nu fi fost încuviințată de către administratorul judiciar /lichidator.
De aceea, este mai mult decât necesar ca banca să fi fost notificată de către administratorul judiciar despre deschiderea procedurilor de insolvență, cu atât mai mult cu cât avea două conturi deschise la recurenta și o creanță rezultată din contracte de credit și putea în acest sens putea consulta Arhiva Electronică a Garanțiilor.
Legiuitorul lasă portiță deschisă creditorului în cauză cât și judecătorului sindic, în măsura rolului său activ și a principiului disponibilității, să facă apel la instituția procesuală a repunerii în termen, reglementată de dispozițiile art.186 din Codul de procedură civilă.
Scopul procedurii de insolvență este acoperirea pasivului debitoarei prin îndestularea creditorilor, iar prin faptul că unui creditor i se refuză să participe la o procedură ce este prin esență colectivă, concursuală și egalitară, pe motiv că nu a îndeplinit o cerință imperativă a legii, fără a se putea imputa o culpă propriu-zisă, se neagă practic esența instituției decăderii, ca sancțiune ce presupune o culpă.
Apreciază că, respectând procedura prevăzută de art.186 Cod procedură civilă, banca, în calitate sa de creditor, trebuia repusă în termenul de înscriere la masa credală de către instanța de fond, deoarece acceptarea cererii de repunere în termen conduce la redobândirea ex tunc a dreptului procedural de a îndeplini actul de procedură și validarea actului procedural îndeplinit în termenul de 15 zile.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și în raport de probele administrate reține că:
Motivele de recurs invocate de creditoare recurentă privesc nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, încadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 și 3041 Cod de procedură civilă de la 1865.
Astfel, recurenta a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile art.61 din Legea 85/2006, întrucât nu a fost notificată conform Codului de procedură civilă, deși era obligatorie realizarea notificării cumulativ conform Codului de Procedură civilă, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.
Susținerea este nefondată. Potrivit dispozițiilor art.61 alin.1 și 3 „în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art.28 alin.1 lit.c...
Notificarea prevăzută la alin.1 se realizează conform Codului de Procedură civilă, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.”
Față de textul de lege precitat, notificarea se realizează cumulativ prin modalitățile arătate numai în cazul creditorilor menționați în lista depusă de debitor, or recurenta creditoare nu se regăsește în această situație, întrucât debitorul nu a depus lista cerută de textul de lege precitat.
Pentru creditorii care nu au putut fi notificați în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit.c procedura notificării prevăzuta la art.61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență, conform art.7 alin.3. Excepția de la această regulă se regăsește în art.7 alin.31 din aceiași lege dar se referă la persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, recurenta nefiind în această situație.
Din moment ce legiuitorul a prevăzut această modalitate de realizare a procedurii pentru creditorii care nu se regăsesc pe lista depusă de debitor, prin notificare în BPI, nu poate invoca în cazul formulării cererii de înscriere la masa credală peste termenul stipulat în hotărârea judecătorească (10.05.2013), lipsa culpei sale sau culpa administratorului judiciar în neidentificarea creditorilor sau a debitorului.
Administratorul judiciar/lichidatorul are obligația realizării în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la procedură, iar participanții își exercită drepturile și obligațiile conform procedurii stabilite prin Legea 85/2006, inclusiv cu respectarea termenelor prevăzute de lege.
Pentru debitor nedepunerea actelor prevăzute de art.28 este sancționată de dispozițiile art.28 alin.2 și art.147 din Legea 85/2006, iar sancțiunile pentru administratorul judiciar/lichidator, în cazul neândeplinirii obligațiilor sale sunt prevăzute de art.22 din lege.
Art.37 din Legea 85/2006 nu este aplicabil cauzei de față, întrucât se referă la comunicarea sentinței de deschidere a procedurii, act procedural distinct de notificarea prevăzută de art.61 din Legea 85/2006 coroborat cu art.7 alin.3 din aceiași lege iar pe de altă parte se referă la comunicarea acesteia băncilor unde debitorul are deschise conturi or, administratorului judiciar, nefiindu-i predate actele prevăzute de art.28 din lege de către debitor nu putea cunoaște băncile la care avea deschise conturilor și chiar dacă cu minime diligențe ar fi putut fi aflate, neândeplinirea obligației din acest text nu prevede vreo sancțiune ( eventual cumulată cu alte fapte ar atrage sancțiunea de la art.22 din lege) .
Neândeplinirea unor obligații, cum ar fi cele invocate de recurentă, prevăzute în Legea 85/2006, fie de administratorul judiciar, fie de debitor nu sancționează cu nulitatea actele procedurale întocmite cu respectarea dispozițiilor legale. În situația recurentei, notificarea a fost realizată prin BPI și avea obligația a se înscrie la masa credală la termenul comunicat în această modalitate.
Recurenta a invocat dispozițiile art.154 din Noul Cod de procedură civilă cu privire la comunicarea actelor de procedură, or, în cazul de față dispozițiile acestui cod nu se aplică.
Potrivit art.3 din Legea 76/2012 dispozițiile codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., or executarea silită concursuală pedinte a început la 14.02.2013, înaintea intrării în vigoare a prezentului cod astfel că se aplică codul de procedură civilă de la 1865 cu care se completează Legea 85/2006.
Pe de altă parte Legea 85 /2006 are dispoziții speciale privind procedura notificării și acestea sunt aplicabile, completându-se cu dispozițiile codului de procedură numai în măsura compatibilității acestora cu legea.
Deasemenea greșit a invocat ca temei juridic art.186 Noul Cod de procedură civilă privind repunerea în termen, din considerentele deja arătate fiind aplicabile dispozițiile Codul de procedură civilă de la 1865, art.103 potrivit căruia ...neândeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Culpa debitorului sau a administratorului judiciar invocată de recurentă, în neidentificarea acesteia printre creditorii debitorului în vederea îndeplinirii procedurii de notificare conform Codului de procedură civilă, nu se încadrează în dispozițiile articolului precitat, în vederea repunerii în termen. Notificarea fiind publicată în BPI, recurenta avea obligația ca la termenul prevăzut în aceasta, fixat prin hotărârea judecătorului sindic, să-și depună cererea de înscriere în tabelul de creanțe al debitoarei, iar pentru repunerea în termen trebuia să invoce o împrejurare mai presus de voința sa care a determinat-o să nu-și exercite dreptul în termen, împrejurare simultană sau concomitentă cu luarea la cunoștință a termenului prin publicitate.
Legea 85/2006 nu prevede repunerea de drept în termen a creditorului care nu a fost citat conform Codului de procedură civilă, existând propuneri de modificare a acesteia (cum se dispusese prin OUG 91/2013, declarată neconstituțională).
Cum niciunul din motivele de nelegalitate și netemeinicie nu este întemeiat, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea R. B. SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr.246C, clădirea SKY TOWER, împotriva sentinței nr.651 din 30 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu C. I. D., cu sediul în Slatina, ., ., ., administrator judiciar al . DRĂGĂNEȘTI – O..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014.
Președinte, E. M. | Judecător, N. Ț. | Judecător, N. O. |
Grefier, F. S. |
red.jud. E.M./23.01.2014
tehnored. F.S/2ex
F.S. 21 Ianuarie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 142/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 73/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
