Obligatia de a face. Decizia nr. 692/2013. Curtea de Apel IAŞI
Comentarii |
|
Decizia nr. 692/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 199/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 692/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător C. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de .” IFN.SA - prin mandatar S.C. "Avestis International " S.R.L. împotriva deciziei civile 359/2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, intimat ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier M. L. O. care reprezintă contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este al doilea termen de judecată, s-a solicitat judecata în lipsă.
Interpelat cu privire la temeiul juridic al contestației, consilier M. L. O., pentru contestatoare, arată că este vorba despre teza I a art. 318 Cod procedură civilă. Depune răspuns la întâmpinare.
Instanța apreciază că nu se impune comunicarea către intimați, având în vedere faptul că în actuala reglementare nu mai este prevăzută instituția răspunsului la întâmpinare, acesta urmând a fi considerat concluzii scrise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier M. L. O. pentru contestatoare solicită admiterea contestației întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă. Apreciază ca nelegală constatare perimării având în vedere că nu a fost comunicată încheierea de suspendare și contestatoarea nu a avut cunoștință despre măsura suspendării. A susținut instanța că de la data suspendării și până la data de_ nu s-a efectuat niciun act, însă la data de_ a fost solicitată repunerea pe rol. A fost dovedită transmiterea cererii precizatoare pe fax, la data de_ . La răspunsul la întâmpinare a fost atașat manualul faxului tocmai pentru a se vedea faptul că setarea datei și orei se face automat.
Solicită, pentru toate motivele expuse pe larg, în scris, admiterea contestației, admiterea recursului, casarea sentinței.
Declarând dezbaterile închise instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civilă nr. 359/2013 din 15 martie 2013, Curtea de Apel Iași a constatat perimată cererea de recurs formulată de .” IFN SA împotriva sentinței civile nr. 2321 din 31.10.2011 a Tribunalului V., sentință ce a fost menținută.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că, la termenul de judecată din 15.03.2013, din oficiu, s-a invocat și s-a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția perimării cererii de recurs formulate de .” IFN SA
Pronunțându-se cu prioritate – conform art.137 Cod procedură civilă - asupra acestei excepții, Curtea a reținut că, la termenul de judecată din 10.02.2012, s - a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor articolului 155 indice 1 alin.1 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că recurenta nu a precizat valoarea garanției constituite prin cele 10 bilete la ordin a căror restituire o solicită și nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, corespunzător acestei valori.
De la data suspendării judecății nu s-a mai efectuat niciun act de procedură în cauză până la data de 20.02.2013, când .” IFN SA a solicitat repunerea dosarului pe rol în vederea continuării judecății.
Conform articolului 248 alineat (1) din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Astfel, codul de procedură civilă reglementează perimarea ca pe o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găsește. Perimarea este - în același timp - o prezumție de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.
Instanța a constatat că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situațiile enunțate în articolele 249 (pentru întrerupere), respectiv 250 (pentru suspendare) Cod procedură civilă.
Curtea de apel a reținut că - la constatarea perimării - instanța este ținută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părții interesate (în calea de atac aceasta fiind recurenta); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.
În speță, instanța a reținut că operează perimarea, în condițiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (de la10.02.2012), din vina recurentei (care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol până la data de20.02.2013 ) și nu a intervenit niciun temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare.
S-a apreciat că susținerea recurentei referitoare la faptul că ar fi depus, pentru termenul de judecată din 10.02.2012, cererea precizatoare prin care a arătat că tribunalul a respins excepția netimbrării apelului, motivat de faptul că, raportat la obiectul litigiului – „ obligația de a face”, respectiv de restituire a celor 10 bilete la ordin -, cauza nu dobândește caracter evaluabil în bani nu prezintă relevanță în soluționarea excepției perimării cererii de recurs.
La data de 7.02.2012, recurenta a depus precizări în sensul celor menționate mai sus, însă, la termenul de judecată din 10.02.2012, instanța de recurs a apreciat că recurenta nu și - a îndeplinit obligația de a preciza valoarea garanției constituite prin cele 10 bilete la ordin a căror restituire o solicită și de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, corespunzător acestei valori, iar desfășurarea procesului era împiedecată din vina .” IFN SA, astfel că a procedat la suspendarea judecării recursului, conform prevederilor art. 155 indice 1 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Astfel cum s-a menționat deja, de la data suspendării judecății, recurenta nu a mai efectuat niciun act de procedură în cauză până la data de 20.02.2013, când a solicitat repunerea dosarului pe rol în vederea continuării judecății.
Excepția perimării fiind una de procedură, absolută și peremptorie, incidența sa a împiedicat examinarea oricărei critici care privește hotărârea atacată prin cererea de recurs.
.” IFN SA a formulat contestație în anularea acestei decizii invocând prevederile art. 318 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă.
În motivarea contestației, .” IFN SA a susținut că, prin citația emisă la data de 24.01.2012, i s-a pus n vedere să precizeze valoarea garanției constituite de cele 10 bilete la ordin și să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Prin adresa nr. 330/06.02.2012, a comunicat Curții de Ap4el Iași poziția sa procesuală față de dispozițiile instanței de fond și dispozițiile legale, cu privire la evaluarea garanției și timbraj, transmițând această adresă prin fax, la data de 06.02.2012, la numărul de fax afișat pe portalul instanței și prin poștă, pentru a ajunge până la termenul din data de 10.02.2012.
La data de 10.02.2012, instanța de recurs a suspendat judecarea recursului, în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă.
Contestatoarea susține că a formulat cerere de repunere pe rol, care a fost luată în discuție la termenul din 15.03.2012, când instanța a constatat perimat recursul.
Pe fondul cauzei, contestatoarea susține că, potrivit dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă „Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate".
Instanța de recurs i-a pus în vedere, prin citația emisă la data de 24 ianuarie 2012, „să precizeze valoarea garanției constituite prin cele 10 bilete la ordin și să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar".
Pentru termenul stabilit, contestatoarea susține că a transmis cererea precizatoare cu nr. 330/06.02.2012 prin care arăta că, prin sentința civilă nr. 2321/31.10.2011, instanța de fond, în speța, Tribunalul V., a respins excepția netimbrării acțiunii invocate de ea, motivat de faptul că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, al „obligației de a face" -respectiv de restituire a celor 10 bilete la ordin, cauza nu dobândește caracter evaluabil în bani, nefiind vorba de constituirea unei obligații de plată, ci de recuperarea biletelor la ordin care au constituit garanția la contractul de leasing nr._/26.06.2009.
Față de dispozițiile instanței de fond, contestatoarea susține că a timbrat cererea de recurs cu chitanța . nr._/19.12.2011, în valoare de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și a atașat timbrul judiciar în cuantum de 0,15 lei, respectând întrutotul dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Învederează contestatoarea că, pentru a putea cunoaște care au fost obligațiile puse în vedere de instanța de recurs, pe care aceasta a apreciat că nu le-a respectat, instanța avea obligația de a-i comunica încheierea de suspendare a judecății cauzei, astfel încât, cunoscându-le, să le poată îndeplini.
Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât, la termenul din data de 10.02.2012, trebuia pusă în discuție și cererea precizatoare formulată de ea la data de 06.02.2012, cu privire la timbrajul recursului, ceea ce însemna o obligație suplimentară pentru instanța de recurs de a comunica încheierea în discuție.
Mai mult decât atât, contestatoarea apreciază că trebuie avute în vedere dispozițiile art. 37 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, republicată, care prevăd că: „În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare sau cu rejudecarea cauzei în fond constată că, în faze procesuale anterioare, taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal ori nu s-a făcut dovada acordării unei scutiri sau înlesniri la plată, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu."
În situația în care instanța de recurs ar fi apreciat contrar acestor prevederi, avea obligația de a califica în mod corect cererea precizatoare formulată de contestatoarea-recurentă ca o cerere de reexaminare, potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997 și de a o soluționa, potrivit susținerilor sale, prin admiterea sau respingerea acesteia.
Ca atare, așa cum rezultă cu claritate din textul mai sus menționat, suspendarea poate fi dispusă numai atunci când se constată o neîndeplinire de către reclamant a obligațiilor prevăzute de lege sau stabilite de instanță, fără de care desfășurarea normală a judecății nu poate avea loc.
Contestatoarea pretinde că a efectuat o cerere de reexaminare cu privire la dispozițiile instanței de recurs privind timbrajul, ceea ce conduce la necesitatea comunicării încheierii de ședință, întrucât s-au dispus măsuri cu privire la o cerere formulată de ea. Prin lipsa comunicării acestei încheieri, contestatoarea, necunoscând decizia instanței cu privire la cererea sa de reexaminare, a fost pusă în situația de a nu cunoaște care sunt obligațiile care au condus la suspendarea cauzei în temeiul arătat, ceea ce pentru ea a echivalat cu imposibilitatea executării obligației dispuse de instanță.
În toate cazurile de suspendare a judecății, în temeiul art.1551 alin. l Cod procedură civilă, instanța va arăta în cuprinsul încheierii și obligațiile nerespectate de partea reclamantă pentru a se putea determina, cu prilejul analizării cererii de repunere a cauzei pe rol, dacă acestea au fost sau nu aduse la îndeplinire.
În aceste condiții, termenul de perimare curge de la data la care contestatoarea a cunoscut dispozițiile nerespectate care au condus la suspendarea cauzei, ceea ce nu s-a întâmplat nici până la această dată. Contestatoarea pretinde că, deși a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și, în susținerile orale, a precizat faptul că nu cunoaște care sunt obligațiile puse în sarcina sa de instanța de recurs, întrucât niciodată nu i-au fost comunicate, instanța de recurs a apreciat că recursul este perimat.
Însă, întrucât nu s-a comunicat în nicio modalitate obligațiile stabilite în sarcina contestatoarei de către instanța de recurs, ulterior examinării cererii sale precizatoare cu privire la taxa de timbru, ea nu a avut cum să cunoască obligațiile stabilite în sarcina sa. În acest fel, apreciază contestatoarea că, în mod greșit, s-a constatat perimat recursul, întrucât ea nu a avut niciodată posibilitatea concretă de a-și indeplini obligațiile, care nu i-au fost comunicate.
Mai susține contestatoarea că termenul perimării putea să înceapă a curge de la momentul comunicării către ea a obligațiilor stabilite în sarcina ei prin încheierea din 10.02.2012, numai așa fiind în măsură a cunoaște motivul aplicării acestei sancțiuni procedurale.
Legal citata, intimata a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea contestației în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de .” IFN SA.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de art. 317 și de art. 318 Cod procedură civilă .
Finalitatea acesteia constă în anularea hotărârii instanței de recurs, dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură, ori dacă soluția pronunțată este rezultatul unei erori materiale evidente.
Art.318 din Codul de procedură civilă deschide calea contestației în anulare pentru două motive - greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare sau modificare.
Contestatoarea a invocat motivul de contestație în anulare specială, reglementat de art. 318 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, care vizează ipoteza în care hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale evidente.
În sensul textului de lege menționat „ greșeală materială ” înseamnă eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului ( cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat) pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de interpretare a unor dispoziții legale sau de apreciere a probelor. Pe această cale nu este admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate.
Pe calea prezentei contestații, .” IFN SA a criticat atât încheierea pronunțata în ședința publica din 10.02.2012, prin care s - a dispus suspendarea judecății, în aplicarea prevederilor articolului 155 indice 1 alin.1 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că recurenta nu a precizat valoarea garanției constituite prin cele 10 bilete la ordin a căror restituire o solicită și nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, corespunzător acestei valori, cat si decizia prin care s - a constatat perimarea recursului declarat de aceasta.
Criticile sale nu vizează vreo eroare materiala comisă de instanța de recurs, ci se referă la pretinse greșeli de judecata ale acestei instanțe, care nu ar fi calificat cererea precizatoare depusa de către recurenta la dosarul cauzei, la data de 6.02.2012, ca si o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru si nu ar fi soluționat-o, conform prevederilor legale in materie.
De asemenea, contestatoarea a mai susținut ca, in mod greșit, nu i s-a comunicat încheierea de suspendare a judecății recursului si nu a avut posibilitatea sa cunoască obligațiile puse in vedere de către instanța de recurs si pentru neîndeplinirea cărora s-ar fi procedat la suspendarea judecății, conform art. 155 indice 1 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Nici aceasta critica nu se poate circumscrie noțiunii de „ greșeală materială ” in sensul textului mai sus menționat, deoarece încheierea de suspendare a judecății recursului nu se comunica părților, fiind o hotărâre irevocabila, iar contestatoarea a precizat prin contestația în anulare formulata ca i s-a comunicat, prin citația primita, obligația de a preciza valoarea garanției constituite prin cele 10 bilete la ordin a căror restituire o solicită și de a achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, corespunzător acestei valori, însă prin adresa din 6.02.2012 a apreciat ca nu trebuie sa timbreze si nu a precizat valoarea biletelor la ordin din litigiu.
Instanța de recurs a evaluat aceasta adresa si a apreciat ca recurenta nu si-a îndeplinit obligația pusa in vedere, procedând la suspendarea judecății recursului, astfel ca susținerile .” IFN SA reprezintă critici la modul de judecata al instanței, care nu pot fi valorificate pe calea contestației in anulare.
Nici criticile contestatoarei referitoare la momentul începerii curgerii termenului de perimare nu pot fi analizate de către Curtea de apel, deoarece si acestea se refera la modul de judecata al instanței de recurs si nu la o greșeală materiala evidenta în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Față de cele expuse, aspectele invocate de către .” IFN SA vizând soluția de constatare a perimării recursului declarat de aceasta nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi primită numai pentru motivele limitativ prevăzute în textul de lege enunțat și nu pentru că judecata nu ar fi fost bine făcută, excedând, în mod evident, noțiunii de greșeală materială, astfel cum aceasta a fost expusă în paragrafele precedente.
Față de cele ce preced, în baza art. 318 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, se va respinge contestația în anulare formulată de .” IFN SA și se va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către .” IFN SA București împotriva deciziei civile nr. 359/15 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția civilă, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red și tehnored jud PG_
Tehnored gref RCL_
2EX
← Radiere. Decizia nr. 52/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 547/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
---|