Pretenţii. Sentința nr. 515/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 515/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 5396/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 70
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. A.
Judecător: V. O.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de G. M., G. P. și G. Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 515/2013 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind . – Reasigurare SA și B. N. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat L. C. ce substituie pe avocat F. L. pentru apelanții G. M., G. P. și G. Ș. C. și avocat N. O. pentru intimata . – Reasigurare SA, lipsă fiind intimatul B. N. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la primul termen de judecată ; declarat în termen ; motivat ; nu se solicită judecata în lipsă ; prin serviciul de registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata . – Reasigurare SA.
Avocat L. pentru apelanții G. M., G. P. și G. Ș. C. depune la dosar împuternicirea avocațială a avocatului titular și delegația de substituire.
Avocat N. O. pentru intimata . – Reasigurare SA depune la dosar împuternicire avocațială, precizând că a comunicat duplicatul întâmpinării apărătorului apelanților prin e-mail.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat L. pentru apelanții G. M., G. P. și G. Ș. C. având cuvântul, consideră că sentința pronunțată de Tribunalul Iași trebuie casată întrucât a avut la bază un raționament greșit. Arată că într-adevăr a intervenit împăcarea părților între apelanți și intervenientul forțat, însă această împrejurare nu duce la exonerarea obligațiilor contractuale ale societății de asigurări. Așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecată, temeiul legal al acțiunii este reprezentat de art. 46 din Ordinul CSA incident în cauză care permite persoanelor prejudiciate să formuleze o acțiune în pretenții împotriva societății de asigurări chiar dacă a intervenit împăcarea părților, dispoziții care sunt exprese și sunt reglementate de lege. Având în vedere că în concluziile raportului de expertiză întocmit la urmărirea penală se reține culpa comună atât a reclamanților cât și a intervenientului forțat, acest aspect este de natură a atrage răspunderea contractuală a societății de asigurări și față de dispozițiile art. 154 și art. 44 din Legea nr. 136/1995, apreciază că instanța de fond a soluționat greșit excepția.
Susține că în acest sens este și opinia Curții de Apel Iași care în două cauze similare a dat câștig de cauză persoanelor care au formulat calea de atac. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat N. O. pentru intimata . – Reasigurare SA având cuvântul, solicită respingerea apelului. Invocă Decizia de îndrumare I/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit calitatea de asigurator și în conținutul căreia s-a argumentat această calitate, menționându-se că societatea de asigurare are rolul unei persoane care preia o garanție reală, în interdependența răspunderii penale a persoanei asigurate și cea contractuală a societății de asigurare. Fără a avea o răspundere reținută de o instanță cu privire la autorul faptei prejudiciabile nu există răspundere contractuală. Este vorba despre un delict al cărui prejudiciu societatea de asigurare îl acoperă. Împăcarea ce a intervenit între reclamanți și intervenientul forțat nu produce efecte numai in personam ci și in rem. În condițiile în care în ceea ce îl privește pe intervenient nu s-au formulat pretenții, nu au dreptul reclamanții să formuleze această cerere pe cale separată și distinctă. Solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Avocat L. pentru apelanții G. M., G. P. și G. Ș. C. având cuvântul, invocă art. 54 din Legea nr. 136/1995 și decizia nr. 29 a ÎCCJ care completează decizia I/2005 potrivit cărora terții prejudiciați pot formula o acțiune în pretenții direct împotriva asiguratorului. Prin raportul de expertiză s-a stabilit și culpa intervenientului forțat și o culpă a reclamanților și cât timp nu s-a probat achitarea unor despăgubiri reclamanții au un drept reglementat de legislația specială .
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 515 din 14.03.2013 a Tribunalului Iași Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă. Respinge cererea formulată de reclamanta G. M., G. P. și G. Ș. C. în contradictoriu cu pârâtul . – Reasigurare S.A. București.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași reclamanții au chemat în judecată pârâta . Reasigurare SA București solicitând obligarea acesteia la plata către G. M. și G. P. a câte 30.000 lei cu titlu de daune materiale și a câte 500.000 lei daune morale și pentru G. Ș. C. a sumei de 500.000 lei daune morale și a dobânzii legale aferente, ca urmare a accidentului rutier produs la data de 8.05.2009 în care au fost implicați numitul B. G. conducătorul autovehiculului cu număr de înmatriculare B_ și reclamanta G. M., conducătoarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ și ca urmare a accidentului intervenit reclamanta G. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70 – 75 zile de îngrijire medicală iar ceilalți doi reclamanți pasageri în autovehicul au suferit de asemenea leziuni ce au necesitat zile de îngrijiri medicale, 30 – 35 zile pentru G. P. și 3 – 4 zile pentru G. Ș. C..
Se reține astfel că accidentul rutier a format obiectul dosarului de urmărire penală nr. 801/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, în care s-a efectuat o expertiză criminalistică prin care s-a constatat culpa comună a celor doi conducări auto implicați în accidentul rutier, B. G. având autovehiculul asigurat de societatea pârâtă, ulterior pe parcursul cercetărilor părțile vătămate și intimatul B. G. s-au împăcat.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii, a prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților precum și a lipsei calității sale procesuale pasive în cauza de față.
Procedând la soluționarea cu prioritate a excepției inadmisibilității acțiunii care primează față de celelalte excepții procesuale invocate în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța opinează ca fiind întemeiată această excepție urmând a o admite în consecință.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995 prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anumit risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, în limitele și termenele cuvenite.
Prin Ordonanța din 22.09.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a reținut că părțile vătămate-reclamanții din cauza de față, s-au împăcat cu învinuitul B. G. total și necondiționat, această împăcare fiind definitivă, părțile neputând reveni asupra ei.
Astfel, în condițiile în care, reclamanții nu mai pot invoca nicio pretenție față de numitul B. G. ce are calitate de asigurat în contractul de asigurare RCA încheiat cu societatea pârâtă . Reasigurare București, aceștia nu pot avea pretenții de orice natură nici față de pârâtă, întrucât aceasta are obligația conform contractului încheiat de a suporta plata contravalorii despăgubirii la care este obligat asiguratul în situația producerii riscului asigurat.
Deoarece, în cauză, asiguratul B. G. nu are vreo obligație de plată a unor daune morale sau materiale către reclamanți, ca urmare a împăcării totale, definitive și necondiționate între aceștia, împăcare necontestată de niciuna dintre părți, nici pârâtul-asigurator nu poate fi obligat la plata vreunei despăgubiri față de reclamanți și în consecință se va admite excepția inadmisibilității acțiunii, respingând cererea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții G. M., G. P. și G. Ș. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale pe care și-au întemeiat pretențiile, ceea ce a dus la greșita admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, împrejurarea că au înțeles să se împace cu făptuitorul accidentului nu poate fi de natură a înlătura răspunderea contractuală a asiguratorului-pârât din cauză, dispozițiile art. 27 din Ordinul CSA nr. 20/2008, care reglementează expres și limitativ cazurile în care asigurătorul nu acordă despăgubiri, nu menționează și această situație în care a intervenit împăcarea între asigurat și terții prejudiciați, deși potrivit art. 44 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de către asigurat, coroborat cu art. 41 din lege, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală și netemeinică.
Apelul este fondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține că:
Potrivit art. 26 din Ordinul CSA nr. 20/2008, asigurătorul are obligația de a despăgubi persoana prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire.
Prin ordonanța procurorului din 22.09.2011 s-a reținut că la data de 8.05.2009, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare B_ pe . din Municipiul Iași cu o viteză de deplasare peste limita legală, B. G., a intrat în coliziune cu autoturismul cu număr de înmatriculare_ condus de G. M. care a executat o manevră necorespunzătoare, împrejurare ce a condus la accidentarea acesteia producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70 – 75 zile de îngrijiri medicale, pentru partea vătămată G. P. celălalt pasager producându-i de asemenea leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30 – 35 zile de îngrijiri medicale și minorul G. Ș. C. de asemenea pasager, care a suferit leziuni ce au necesitat 3 – 4 zile de îngrijiri medicale. Pe parcursul cercetărilor la data de 22.09.2011 părțile vătămate s-au împăcat cu învinuitul total și necondiționat.
Împrejurarea că urmărirea penală împotriva învinuitului B. G. a încetat întrucât părțile sau împăcat, nu înlătură răspunderea asigurătorului, contrar celor reținute greșit de prima instanță.
Ordinul CSA nr. 20/2008 aplicabil în cauză raportat la data producerii accidentului rutier – 8.05.2009 prevede la art. 27 cazurile în care asigurătorul nu acordă despăgubiri, cazuri în care nu se regăsește situația de fapt reținută în cauză.
Potrivit art. 46 alin. 1 pct. 1 din același ordin, se prevede că despăgubirile pot fi stabilite și în cazul în care acțiunea penală a fost stinsă prin împăcarea părților.
Ca atare, în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanții nu mai pot invoca nicio pretenție față de asigurătorul . București, întrucât aceștia sau împăcat cu învinuitul B. G. – asiguratul din contractul RCA încheiat cu pârâta din cauză, apreciind astfel că excepția invocată este întemeiată, în baza căreia a respins cererea reclamanților sub acest aspect criticile formulate de către apelanți sunt întemeiate, urmând a fi reținute.
Ca atare, și pentru considerentele expuse, se va respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta-intimată și în consecință va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea pricinii în fond.
Pentru cele reținute, în temeiul art. 2972 (1) Cod procedură civilă, urmează a se admite apelul formulat de G. M., G. P. și G. Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 515 din 14.03.2013 a Tribunalului Iași Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal pe care o va anula, va respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea fondului pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de G. M., G. P. și G. Ș. C. împotriva sentinței civile nr. 515/ 14 martie 2013 a Tribunalului Iași, secția II civilă – contencios administrativ și fiscal, sentință pe care o anulează.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât.
Dispune trimiterea cererii Tribunalului Iași – secția II civilă – contencios administrativ și fiscal pentru rejudecare.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică străzi 26 Iunie 2013
Președinte, C. A. | Judecător, V. O. | |
Grefier, A. H. |
Red. A.C.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./12.07.2013
Tribunalul Iași: Hătățu M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 526/2013. Curtea de Apel IAŞI | Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr.... → |
|---|
