Obligatia de a face. Sentința nr. 1191/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1191/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 9839/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ nr. 130/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător E. G.
Judecător L. P.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către . Bârlad împotriva sentinței nr. 1191/7.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat S. C. Dr. C.I. P..
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2013, susținerile apărătorului recurentei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se da posibilitate reprezentantului intimatei să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._ reclamanta . Bârlad, a solicitat, în temeiul art. 581 Cod proc. civ., obligarea pârâtului S. C. Dr. C.I. P. Iași să-i comunice, zilnic, situația bolnavilor alocați cu drepturi de hrană pentru ziua următoare, pe categorii de personal și alocații de hrană, în conformitate cu prevederile pct. 5.4 din contractul de prestări servicii catering nr.7680/30.12.2004, până la data soluționării fondului dreptului.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și, pe fond, respingerea cererii.
La termenul din 15 noiembrie 2012, tribunalul a respins excepția invocată față de disp. art. 286 din OUG 34/2006.
Prin sentința nr. 1191/7 dec. 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă, contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea reclamantei . Bârlad în contradictoriu cu pârâtul S. C. Dr. C.I. P. Iași.
Pentru a pronunta această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Analizând sumar raporturile născute între părți, tribunalul a reținut că la 30.12.2004, între S.C. M. C. S.R.L. și pârâtul S. C. DR.C.I.P. s-a încheiat în baza procedurii de achiziții publice contractul nr. 7680, în baza căruia reclamantul, în calitate de prestator, s-a obligat să livreze în sistem catering hrană bolnavilor din spațiile achizitorului, în baza comunicărilor zilnice privind numărul porțiilor și dietele făcute de autoritatea contractantă. Contractul a fost prelungit prin acte adiționale. În urma unor verificări făcute de organele de control ale Autorității Naționale Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, reclamantei, pentru depistarea unor nereguli, i s-a aplicat o amendă contravențională și i s-a suspendat temporar activitatea. Ca urmare, pârâtul a hotărât inițial suspendarea raporturilor contractuale, pentru ca apoi, prin decizia din 28.09.2012, Comitetul Director al Spitalului să dispună rezilierea contractului în baza art. 10 din convenție.
Instanța a fost investită cu o cerere de ordonanță președințială având ca obiect obligarea pârâtei la respectarea unor clauze contractuale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului privind executarea contractului de achiziții publice.
Condițiile specifice exercitării acestei proceduri speciale, rezultate din analiza art. 581 Cod pr.civ, sunt: urgența, neprejudecarea fondului și vremelnicia.
Analizând aceste condiții raportat la situația concretă expusă de părți, instanța a reținut că cel puțin două din acestea nu sunt întrunite în cauză.
La momentul formulării cererii de ordonanță președințială, reclamantul nu investise Tribunalul cu o cerere formulată pe calea dreptului comun. Acest lucru s-a realizat în cursul procesului de față, reclamantul probând cu o copie a cererii de chemare în judecată faptul că a înregistrat la Tribunalul Iași acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului la respectarea dispozițiilor contractuale. Din evidențele programului Ecris, se confirmă înregistrarea acțiunii reclamantului împotriva pârâtului având ca obiect obligație de a face, sub nr._/99/2012, din 17.11.2012, dosar având prim termen la 12.12.2012. Raportat la acest aspect, Tribunalul va considera că este întrunit caracterul vremelnic în cauză.
Cu privire la urgență, reclamantul a motivat cererea sa sumar, fără a o minim proba, arătând că „pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate, ..reclamanta a angajat cheltuieli considerabile pentru infrastructură, alimente, personal” și că neexecutarea obligațiilor de către pârât ar face ca reclamanta „să sufere pierderi ireparabile, fiind nevoită totodată să indisponibilizeze o parte a personalului”.
Legea prevede două situații în care instanța poate aprecia existența urgenței: 1.păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și 2. prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Față de motivele invocate, instanța a reținut că reclamanta nu a probat starea sa economică și financiară pentru a se putea aprecia dacă executarea sau neexecutarea acestui contract are efecte determinante asupra patrimoniului societății, din perspectiva celei de a doua condiții de mai sus.
Cu privire la păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, această situație ar putea fi reținută doar sub aspectul invocat privind achiziționarea de alimente perisabile, achiziționate pentru executarea contractului, dacă reclamantul ar fi probat achiziționarea lor și cantitatea considerabilă. Cu toate acestea, dat fiind conținutul clauzelor contractuale, din care rezultă că aceste alimente se prestau în baza comenzilor zilnice ale pârâtului, achiziționarea de către reclamant a unor cantități considerabile care să îi indisponibilizeze fondurile este improbabilă.
De altfel, această condiție trebuie raportată indisolubil la cea mai importantă cerință a ordonanței președințiale, neprejudecarea fondului, care în cauza de față este legată de caracterul contractului de achiziții publice.
În acest sens, a reținut tribunalul că între părți s-a încheiat un contract de achiziții publice, în care părțile au stipulat clauze de reziliere la art. 10 și 14. În art. 10 al.1 s-a stipulat posibilitatea de reziliere pentru neexecutare culpabilă, la art. 10.2 rezilierea pentru intervenirea unor circumstanțe imprevizibile care conduc la modificarea contratului în așa măsură în care îndeplinirea contractului ar fi contrară intereselor părților și 10.4 reziliere pentru nepregătirea hranei mai mult de 72 de ore.
Potrivit art. 14, părțile au convenit ca, „în caz de reziliere contractul constituie titlu executoriu, punere în întârziere fără competența instanțelor judecătorești”.
Pipăind fondul dreptului raportat la susținerile părților, se observă că reclamantul solicită în baza 969 cod civil executarea în continuare a contractului, iar pârâtul invocă rezilierea convenției ca pact comisoriu, fără intervenția instanțelor judecătorești. Între părți s-a născut litigiul ca urmare a împrejurării că pârâtul a declarat unilateral rezilierea fără intervenția instanțelor judecătorești, invocând propria interpretare a art. 14 din contract cu trimitere la art. 10.4. Pe de cealaltă parte, reclamantul susține că rezilierea este inoperantă fără intervenția instanțelor judecătorești, invocând principii de drept civil.
Tribunalul a reținut că în cauză ne aflăm în fața unui contract de drept administrativ, de achiziții publice, prin urmare la analiza aparenței dreptului instanța este datoare să dea prevalență principiilor dreptului public, în detrimentul principiilor de drept privat, aceasta deoarece relațiile care s-au născut între părțile contractului sunt de inegalitate juridică, nu de egalitate. În cazul contractelor de acest gen, principiul libertății contractuale este subordonat interesului general, astfel încât aplicabilitatea art. 969 Cod civil este atenuată. Ca urmare, aparența dreptului reclamantului în acest caz față de interesul general protejat de atitudinea pârâtului(sănătatea pacienților și asigurarea hranei corespunzătoare la timp) nu este evidentă, și o dispunere în sensul continuării executării contractului părților până la pronunțarea instanței de fond ar echivala cu o statuare chiar asupra modalității de interpretare a contractului și asupra drepturilor părților, ceea ce nu poate fi permis în procedura de față.
Reclamanta . a declarat recurs împotriva sentinței tribunalului invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
În motivarea recursului recurenta susține că între parți s-a încheiat contractul de prestări servicii catering nr. 7680/30.12.2004, iar neexecutarea obligațiilor contractuale de către intimat are ca efect imposibilitatea sa de a executa propria obligație de furnizare a hranei și a încasa contravaloarea.
Deși nu s-a demarat o nouă procedură de achiziții publice, unitatea medicală procură hrana bolnavilor de la o berarie de lux, cu locația în Complexul Palas (Birhaus).
Fiecare zi de întârziere în executarea contractului reprezintă o pierdere financiară irecuperabilă, iar dificultățile de finanțare a sistemului sanitar pun sub semnul întrebării despăgubirile pentru neexecutarea contractului.
Cu privire la cea de-a doua condiție, neprejudicierea fondului, instanța greșește când califică contractul de achiziții publice ca fiind unul administrativ, fără să distingă între etapa atribuirii lui și cea a executării.
Interesul public privește doar atribuirea contractului de achiziție publică, ulterior acesteia părțile fiind egale din punct de vedere jurididic.
Prin urmare, neexecutarea contractului lovește tocmai în interesul public al atribuirii lui în condițiile legii și cu respectarea caietului de sarcini.
Dubiul asupra rezilierii favorizează contractul și nu terții de pe piața liberă. Salvarea contractului prevalează în condițiile în care încetarea acestuia nu este evidentă.
Or din actele dosarului rezulta cu evidență că rezilierea in speță este una judiciară, iar o hotărâre în acest sens nu există.
Mai mult, nici măcar neîndeplinirea unei obligații contractuale nu poate fi susținută credibil de către S. C. "C. I. P.".
Până când rezilierea contractului nu va fi constatată definitiv și irevocabil de către instanța de judecată se impune ca obligațiile să fie executate de părțile contractante și nu de o berărie.
Prin urmare recurenta susține că cererea sa poate fi soluționată fără prejudecarea fondului.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Intimatul S. C. Dr. C.I. P. Iași depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, în cauză nefiind îndeplinite disp. art. 581 Cod proc. civ.
Recursul este nefondat.
În cazul apărării drepturilor ce s-ar păgubi prin întârziere, prin prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, art. 581 Cod procedură civilă prevede că, în cazuri grabnice, la cererea parții interesate, instanța poate lua măsuri pe cale ordonanței președințiale.
Ordonanța președințială nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, astfel că instanța investită cu soluționarea unei asemenea cereri trebuie să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Condiția generală de admisibilitate a ordonanței președințiale este aceea ca măsura luată să nu prejudicieze fondul dreptului, adică, judecând cererea, instanța nu trebuie să soluționeze pe fondul dreptului, precum și aceea că urgența în luarea unor masuri este determinată de iminența producerii unor pagube.
Faptul că, pentru contractarea hranei bolnavilor, nu s-a demarat o procedură de achiziții publice, ori că prestatorul este, în opinia recurentei, o berărie, cât și imposibilitatea recuperării prejudiciului din cauza dificultăților de finanțare a sistemului sanitar nu sunt argumente pentru justificarea urgenței în luarea măsurii solicitată de către recurentă.
Pe de altă parte, existența în contractul de achiziții publice a unor clauze referitoare la posibilitatea rezilierii unilaterale a contractului, de care a uzitat pârâtul -intimat, crează aparența dreptului în favoarea acestuia, fără însă a fi necesar a interpreta natura juridică a acestui gen de contract.
Ori, tocmai comunicarea zilnica a numărului de bolnavi alocați cu drept de hrană presupune obligarea intimatului la executarea contractului, ceea ce echivalează, cum corect a reținut tribunalul, cu analizarea clauzelor contractuale, adică cu judecarea fondului.
Constatând că recurentul nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 581 Cod proc. civ., Curtea va respinge recursul declarat de . și va menține sentința recurată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta . Bârlad împotriva sentinței nr. 1191/7.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 iunie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, E. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC 30.01.2013
Tehnored gref RCL 01.02.2013
2EX
Jud fond P. M. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 68/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 1154/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
