Pretenţii. Decizia nr. 68/2013. Curtea de Apel IAŞI
Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 7962/99/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 68/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. O.
Judecător C.-A. S.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare apelul formulat de către P. P. M., P. D. T. prin reprezentant legal P. P. M., P. M. E. prin reprezentant legal P. P. M. și P. M. A. prin reprezentant legal P. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2736 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimată fiind S.C. O. V. Insurance Group S.A. București, având ca obiect pretenții – rejudecare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 12 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 31 octombrie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
P. acțiunea instalată pe rolul Tribunalul Iași nr._ 23.05.2011, reclamanții P. P. M., P. D. T., P. M. E., P. M. A. au chemat în judecată pe pârâta . GROUP SA, pentru a se dispune obligarea pârâtei la plata către reclamanta P. P. M. a sumei de 30.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea și alte obiceiuri creștinești precum și daune morale în cuantum de 1.000.000 lei, la plata către fiecare dintre cei trei copii minori a câte 500.000 lei daune morale și a unei prestații periodice de 500 lei până la împlinirea vârstei de 10 ani, actualizarea acestor dobânzi la dobânda de referință a BNR din momentul producerii riscului asigurat care coincide cu momentul nașterii obligației de creanță ca urmare a accidentului produs la 22.X.2009 în care și-a pierdut viața P. V..
P. sentința nr. 2736/18 noiembrie 2011 a Tribunalului Iași – secția ii civilă – contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată, cu motivarea că răspunderea contractuală instituită de legiuitor și invocată de reclamanți are ca scop asigurarea exclusivă a pagubelor produse terțelor persoane de către asigurat și nu asiguratului și familiei acestuia, care nu a fost implicată în accident.
Curtea de Apel Iași – secția civilă – prin decizia nr. 38/ 4 aprilie 2012 a respins ca nefundat apelul reclamantelor reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 50 alin.2 și 3 din Legea nr. 136/1995 coroborate cu dispozițiile art. 26 pct.4 din Ordinul CSA nr. 11/2007, reclamanții neavând calitatea de terți asigurați.
P. Decizia nr. 904/5 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția II civilă s-a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei nr. 38/4 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția civilă pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la a solicita și obține despăgubiri ca urmare a producerii riscului asigurat, așa cum rezultă și din prevederile alin.3 art. 50 din Legea nr. 136/1995 conform căruia „se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soția sau persoane care se află în întreținerea proprietarului sau conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Cauza în apel a revenit spre soluționare Curții de Apel Iași în rejudecare.
Referitor la apelul declarat în cauză de reclamanți, Curtea reține că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că la data de 22.10.2009 P. V. conducea în afara localității Războieni pe DE 583, autoturismul marca DAEWOO Cielo cu nr._, fiind implicat într-un accident rutier.
P. Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria P. din 28 martie 2011 s-a statuat culpa comună a conducătorului auto P. V. și a căruțașului T. I..
În urma accidentului rutier, a intervenit decesul conducătorului auto P. V. și a căruțașului T. I..
Reclamanta P. P. – M. – soția conducătorului auto decedat a solicitat daune materiale în cuantum de 30.000 lei și daune morale în cuantum de 1.000.000 lei.
Cu privire la despăgubirile pretinse cu titlu de daune materiale Curtea va avea în vedere Ordinul CSA nr. 20/2008, culpa comună a conducătorului auto în producerea accidentului și probele administrate în cauză.
Astfel martora M. I. audiată la Tribunalul Iași a relatat că la înmormântare s-a făcut un praznic și ulterior s-au făcut celelalte pomeniri creștinești, fără a indica un cuantum al acestor cheltuieli.
În speță reclamanta P. P. – M. nu a dovedit cu înscrisuri prejudiciul material invocat, motivat de faptul că în urma decesului soțului a suferit un șoc emoțional cu implicații directe asupra conduitei normale a unei persoane diligente, capabile de a-și preconstitui probe scrise.
Curtea reține că depoziția martorului coroborată cu prezumțiile legale pot forma instanței convingerea existenței unui prejudiciu material suferit de reclamantă.
În ce privește cuantumul solicitat instanța va avea în vedere că ritualul religios existent în această zonă a țării pentru o înmormântare cât și pomenirile ulterioare pot varia între 8.000 lei – 10.000 lei.
Curtea va avea în vedere cuantumul maxim de 10.000 lei raportat la aspectele relatate de martoră, cuantum ce se va reduce cu 50%, față de culpa concurentă a conducătorului auto P. V. în producerea accidentului rutier în care și-a pierdut viața. P. urmare, intimata – pârâtă . GROUP SA va fi obligată să plătească reclamantei-apelante suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, în lipsa unor criterii precise și obiective incidente stabilirii cuantumului daunelor morale, instanța va aprecia consecințele negative de natură fizică și psihică suportate de reclamanți, importanța valorilor morale lezate și măsura în care acest tragic eveniment a afectat viața familiară, socială și profesională.
Este de necontestat că nu există un preț al durerii „pretium doloris” dar Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că referitor la acordarea daunelor morale instanța de judecată nu poate decide decât în echitate.
În absența unor criterii obiective de evaluare a prejudiciilor morale prevăzute în legislația națională, Curtea va avea în vedere la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, faptul că reclamanții erau rude apropiate cu defunctul, soție și descendenți, astfel că durerea încercată prin moartea soțului și respectiv a tatălui poate fi prezumată, atât sub aspect psiho – afectiv cât și din perspectiva recursurilor material – financiare necesare întreținerii cât și sub aspectul climatului socio – familial care s-a modificat.
În ce privește acordarea cuantumului se vor avea în vedere limitele maximale prevăzute în legislația asigurărilor în materie și procentul de culpa de 50% a asiguratului P. V..
Totodată Curtea va avea în vedere orientativ și studiul statistic de la nivelul anului 2012 întocmit pe baza jurisprudenței tuturor deciziilor Curților de Apel din România, efectuat de FONDUL DE PROPRIETATE A VICTIMELOR STRĂZII care calculând valoarea medie de despăgubire acordată la nivelul Curții de Apel în România pentru rudele de gradul I ale persoanei decedate a reținut:
- pentru decesul soțului suma de 52.510 lei.
- pentru decesul părintelui 51.000 lei.
Sumele acordate ca despăgubiri morale trebuie raportate și la venitul părții vătămate care la data producerii accidentului conform carnetului de muncă depus la dosar fila 36 avea un venit de 1297 lei cât și la mijloacele și nivelul de trai de care reclamanții – apelanți au beneficiat până la momentul evenimentului tragic.
Așa fiind despăgubirile morale solicitate de reclamanți: de 1.000.000 lei reclamanta P. P.-M. și daune morale de 500.000 lei pentru fiecare descendent, precum și o prestație periodică de 500 lei pentru fiecare minor nu sunt corect dimensionate în raport de toate criteriile mai sus enunțate și disproporționate în raport de prejudiciul efectiv suferit.
P. identificarea unor criterii obiective concrete, Curtea reține că acordarea unor despăgubiri cu titlu de daune morale nu trebuie să ducă la o îmbogățire fără just temei ci la o compensație echitabilă a prejudiciului efectiv suferit.
Ca atare, pentru soția conducătorului auto Curtea va avea în vedere orientativ suma de 52.510 lei, la care se are în vedere culpa de 50% a conducătorului auto, iar pentru fiecare descendent suma orientativă de 51.000 lei la care se are în vedere aceeași culpă de 50% a tatălui în producerea accidentului.
Cu privire la cuantumul prestației periodice pentru fiecare copil, instanța va avea în vedere venitul tatălui de 1297 lei de la momentul producerii accidentului și numărul copiilor. Acordarea acestei prestații dispunându-se numai până la împlinirea vârstei legale prevăzute de lege respectiv de 18 ani, vârstă pentru care legiuitorul a instituit prezumția legală că minorul se află în nevoie corelativ cu obligația părintelui de a-i acorda întreținerea necesară.
În ce privește cererea de acordare a dobânzii legale stabilită la nivelul de referință BNR de la data producerii accidentului până la data plății integrale și efective, nu este întemeiată, întrucât ne aflăm în cadrul răspunderii delictuale și nu contractuale.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă se va admite apelul formulat în sensul dispozitivului mai jos enunțat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți P. P. M., P. D. T., prin reprezentant legal P. P. M., P. M. E., prin reprezentant legal P. P. M. și P. M. A., prin reprezentant legal P. P. M., toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocat „ L. F." situat în Iași, ., parter, județ Iași, împotriva sentinței civile nr. 2736/18 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția II Civilă C. Administrativ și Fiscal, hotărâre pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite - în parte - acțiunea formulată de reclamanții P. P. M., P. D. T., prin reprezentant legal P. P. M., P. M. E., prin reprezentant legal P. P. M. și P. M. A., prin reprezentant legal P. P. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. BUCUREȘTI.
Obligă pârâta S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Sector 1, ., să plătească reclamatei P. P. M. suma de 5.000 lei, cu titlul de daune materiale (contravaloare cheltuieli de înmormântare) și suma de 26.000 lei, cu titlul de daune morale.
Obligă pârâta S.C. O. V. INSURANCE GROUP SA. BUCUREȘTI să plătească fiecărui reclamant minor următoarele sume:
1. P. D. T., născut la data de 4 mai 2006, suma de 216 lei cu titlul de prestație periodică lunară, începând cu data de 22.10.2009 și până la majorat, cât și suma de 25.000 lei, cu titlul de daune morale.
2. P. M. - E., născută la data de 4 mai 2006, suma de 216 lei cu titlul de prestație periodică lunară, începând cu data de 22.10.2009 și până Ia majorat, cât și suma de 25.000 lei, cu titlul de daune morale.
3. P. M. A., născută la data de 5 august 2002, suma de 216 lei cu titlul de prestație periodică lunară, începând cu data de 22.10.2009 și până la majorat, cât și suma de 25.000 lei, cu titlul de daune morale.
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 8000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.06.2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C.-A. S. | |
Grefier, I. P. |
Red.O.V.
Tehnored.
2 ex – 9.07.2013
Tribunalul Iași – P. A.
← Radiere. Decizia nr. 84/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligatia de a face. Sentința nr. 1191/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
---|