Acțiune în anulare. Decizia 1893/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1893/2008
Ședința publică din data de 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de SC SRL împotriva sentinței civile nr. 298/11.02.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul I &O - LICHIDATOR AL SC SRL având ca obiect acțiune în anulare pretenții.
La apelul nominal se prezintă avocat cu împuternicire avocațială la dosar (fila 17) pentru recurentă și avocat pentru intimat. Procedura de citare este îndeplinită potrivit normelor de drept comun.
Recursul este timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentei declară că renunță la cererea de înscriere în fals formulată oral la termenul precedent și solicită instanței să se pronunțe pe cererea de repunere în termenul de recurs, pe care o susține, motivată de imposibilitatea formulării recursului în termen legal cauzată de o împrejurare mai presus de voința părții, împrejurare care constă în distanța considerabilă până la sediul societății și faptul că nu există posibilitatea deplasării, dar mai ales pe neconcordanțele din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii atacate, cu privire la data la care s-a efectuat afișarea, raportat la data aplicării ștampilei poștei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, apreciind că nu poate constitui un motiv de repunere în termen culpa administratorului societății care timp de o lună nu s-a deplasat să-și ridice corespondența.
Instanța în urma deliberării, cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs, dată fiind inadvertența din dovada de comunicare, întrucât ștampila poartă data de 13.02.2008, iar data consemnată de agentul poștal în procesul -verbal întocmit ca fiind data înmânării poartă data de 12.03.2008, instanța admite cererea de repunere în termen și constată că recurenta a renunțat la cererea de înscriere în fals.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, precizând că între societăți a intervenit compensarea, plățile fiind efectuate în mod valabil, contractul a fost emis în 2005 iar plățile au fost făcute în mai multe etape, ultima în decembrie 2005. Arată că în sprijinul cererii a anexat ordinul care atestă că a fost stinsă obligația pârâtei-recurente, prin operația de compensare.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Susține motivele din întâmpinare, apreciază că operațiunea invocată de recurentă poate fi calificată ca o inginerie financiară, iar Ordinul de compensare este din anul 2006, nu este vizat de un agent de compensare potrivit normelor în vigoare, iar data nu le este opozabilă, nefiind înscris în registrul comercianților pentru a primi dată certă.
Reprezentantul recurentei, în replică, arată că Ordinul de compensare relevă o operațiune contabilă perfect valabilă, fiind dovedit faptul că s-a făcut plata între societăți.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 298 din 11 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, privind procedura insolvenței debitoarei SC SRL, judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de SC SRL prin lichidator judiciar I & O Z și drept consecință a fost obligată debitoarea SC SRL să plătească reclamantei bunurile vândute conform facturilor din 30 iunie 2005 cât și la plata unei dobânzi în sumă de 487.718 lei începând cu data de 30 iunie 2005 până la plata efectivă.
Judecătorul sindic a reținut în esență că societatea reclamantă aflată în lichidare judiciară a vândut bunuri reprezentând utilaje agricole și diverse instalații însă prețul acestora nu a fost achitat după cum prevăd dispozițiile art. 1361 Cod civil.
Înscrisurile care au fost depuse și care încercau să dovedească plata prețului nu fac dovada achitării acestuia iar operațiunile la care a făcut referire pârâta sunt anterioare vânzării bunurilor ce fac obiectul cauzei de față așa încât se poate reține că nu s-a îndeplinit obligația principală de plată a prețului de către cumpărător, datorând în prezent cu acest titlu suma de 487,718 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal debitoarea SC SRL care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
ÎN motivare se susține că vânzarea a fost perfect legală în raport de prețurile practicate pentru anul 2005 și că a prezentat registrul de casă al societății din care rezultă că s-au făcut plăți pentru prețul utilajelor în sumă de 3 miliarde lei.
Vânzarea a fost realizată în scopul înființării în localitatea a unei ferme moderne de creșterea vitelor.
În susținerea plății prețului recurenta a depus în ședința publică din 2 2008 ordinul de compensare seria B nr. - din 15 decembrie 2006 prin care susține că a fost compensată între părți suma de 23.448.040.800 lei între care și facturile în discuție pentru plata prețului din cauza de față.
Examinând recursul, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut judecătorul sindic SC SRL datorează societății SC SRL plata prețului pentru bunurile dobândite de ea prin cumpărare în valoare totală de 487.718 lei în baza art. 1361 Cod civil.
În speță, reprezentantul cumpărătoarei este același administrator ca și la societatea vânzătoare și acesta a depus la dosar un centralizator de chitanțe prin care a încercat să facă dovada prețului însă aceste chitanțe sunt în realitate plăți efectuate anterior vânzării bunurilor deci operațiuni comerciale care s-au derulat între cele două societăți fără însă să facă dovada plății facturilor emise din 30 iunie 2005.
În ce privește Ordinul de compensare depus de recurentă în soluționarea recursului se va reține că acesta nu este un act valid deoarece operațiunea de compensare între cele două societăți nu poartă semnătura agentului de compensare și nici nu prezintă documente justificative pentru actele ce puteau fi compensare dimpotrivă, poartă semnătura aceluiași administrator dintre cele două societăți ca unic administrator al ambelor așa încât acest document nu poate fi considerat decât ca fiind o "inginerie financiară" așa cum de altfel în mod corect a reținut instanța de fond.
În consecință, reținând că motivele de recurs nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, potrivit dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC SRL împotriva sentinței civile nr. 298 din 11.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./25.09.2008
Jud.fond.-
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
