Practica judiciara insolventa. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 780
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva Sentinței comerciale nr. 929/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 929/C/16.06.2009 pronunțată de către judecătorul sindic al Tribunalului Sibiu, a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea DGFP S împotriva debitoarei SC SRL.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că în cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor, declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri în favoarea fiscului, care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau a altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Dovezile de comunicare a somațiilor de plată și a titlurilor executorii privind pe debitoare nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere pentru accesoriile creanțelor principale, a dovezii privind comunicarea acestora sau a dovezii privind respectarea procedurii prevăzute de art. 83 alin. 4.pr. fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP S, solicitând admiterea recursului și pe fond să fie modificată în tot hotărârea în sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, sau să se dispună deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că, în mod eronat, instanța a respins cererea, deoarece potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii", or creanța pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței este evidențiată prin titluri executorii comunicate debitoarei și necontestate.
Arată în continuare că, potrivit art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 "nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale."
Totodată, în conformitate cu art. 66 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, care arată că "toate creanțele prezentate pentru a fi admise și înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile și corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administrator judiciar sau creditor", consideră că trebuia admisă cererea pentru creanța menționată, având în vedere că societatea debitoare nu a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În al treilea rând, apreciază că sentința este criticabilă pentru motivul că respinge acțiunea DGFP S pe considerentul că nu a dovedit calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, conform condițiilor prevăzute la art. 3 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, motivație care nu corespunde realității, având în vedere faptul că s-a depus copia titlurilor executorii, a actelor de executare silită pentru debitoarea SC SRL.
O altă critică este aceea că a fost respinsă acțiunea DGFP S pe considerentul că "modalitatea de comunicare a actelor fiscale prin publicitate pe pagina de internet, atrag o puternică îndoială asupra împrejurării că au fost respectate prevederile art. 44.pr.fiscală, în lipsa dovezilor privind indicarea documentelor fiscale publicate. Creditoarea recurentă consideră această reținere a instanței ca fiind greșită, întrucât DGFP S începe comunicarea actelor conform dispozițiilor art. 44 alin. 2.pr.fiscală prin comunicare la sediul debitorilor direct, prin poștă sau prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se efectuează cu respectarea dispozițiilor art. 44 alin. 3.pr.fiscală: "comunicarea prin publicitate se face prin afișarea concomitent la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului." Recurenta susține că, prin actele depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada efectuării procedurii de comunicare a actelor de executare prin poștă și a procedurii de comunicare prin internet, care echivalează cu procedura de citare prin publicitate.
Sentința recurată este criticabilă și pe motivul că nu consideră valabile documentele justificative depuse la dosar, pe considerentul că sunt nesemnate de reprezentanții autorității administrativ fiscale. DGFP S consideră această susținere a instanței ca fiind fără a ține cont de dispozițiile art. 43 alin. 3.pr.fiscală care prevede că "actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. 2 prin intermediul mijloacelor informatice este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie."
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Prima instanță în mod corect a analizat existența stării de insolvență prin prisma caracterului cert, lichid și exigibil al creanței în aplicarea art. 379 alin.3 și alin.4 pr.civ. pentru deschiderea procedurii insolvenței în baza art. 3 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Într-adevăr, declarațiile fiscale enunțate de către creditoare în cuprinsul titlurilor executorii invocate de către creditoare au valoarea unor titluri de creanță, însă au și natura unor instrumente probatorii.
Motivul principal pentru care prima instanță a respins cererea de deschidere a insolvenței a constat în faptul că în cauză nu s-au făcut dovezi privind depunerea acestor declarații, care sunt dovezi de necontestat ale creanțelor creditoarei, a caracterului cert, lichid și exigibil.
De asemenea, în mod corect dovezile de comunicare a somațiilor de plată și a titlurilor executorii nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere pentru accesoriile creanțelor principale sau a dovezii privind respectarea procedurii prevăzute de art. 83 alin. 4.pr.fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
Față de motivele de mai sus, recursul este nefondat, urmând să fie respins în baza art. 312 alin. 1.pr.civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva Sentinței comerciale nr. 929/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 4/28.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 673/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 768/2009.... → |
|---|
