Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 190/2008
Ședința publică de la 09 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva Sentinței nr. 20/F din 29 ianuarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, părțile lipsesc.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată depusă la dosar din partea intimatei pârâte Com întâmpinare la recursul formulat de reclamanta A și cerere de amânare a judecății întrucât consilierul juridic al societății a fost desemnat de către Tribunalul Alba în funcția de Președinte al Biroului Circumscripției Electorale nr. 11 și nu se poate prezenta pentru susținerea intereselor societății în fața instanței.
Curtea, având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile imperative ale Legii 85/2006 care prevăd soluționarea cu celeritate a acestor cauze, respinge cererea de amânare formulată de intimata pârâtă SC Com SA.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține;
Prin Sentința nr. 20/F/29 ianuarie 2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosar nr-, a fost admisă contestația formulată de debitoarea Com, și pe cale de consecință:
- a fost respinsă cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că creditoarea nu a menționat în cerere titlul/titlurile executorii din care rezultă existența creanței pe care pretinde că o are împotriva debitoarei, însă a depus la dosar un număr considerabil de înscrisuri intitulate "titluri executorii" și somații emise în cursul anilor 2003-2007, astfel că s-a dedus că pe acestea își întemeiază creanța.
Creditoarei i s-a pus în vedere atât prin citația comunicată la primul termen de judecată cât și prin încheierea pronunțată la data de 24.10.2007 să indice expres titlurile executorii din care rezultă existența creanței, să indice titlul executoriu pentru fiecare tip de creanță și să facă dovada comunicării acestora cu debitoarea însă aceasta nu s-a conformat.
În condițiile neprecizării titlului executoriu pentru fiecare categorie de creanțe invocate, instanța s-a aflat în imposibilitatea de a verifica dacă există sau nu concordanță între sumele menționate în cerere și cele menționate în actele depuse la dosar.
Toate așa zisele titluri executorii de care s-a prevalat creditoarea au fost emise în temeiul dispozițiilor OG nr. 92/2003 - actualul Cod de procedură fiscală.
Conform art. 140 alin. 1 din OG nr. 92/2003: executarea silită a creanțelor bugetare începe prin comunicarea somației care va fi însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Creditoarea a susținut că i-a comunicat debitoarei titlurile executorii prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sens în care a depus la dosar copiile a numeroase confirmări de primire.
Din copiile confirmărilor de primire depuse de creditoare nu a rezultat însă ce fel de acte i-au fost comunicate debitoarei, pe nici una dintre acestea nefiind menționat actul sau actele pretins transmise debitoarei la data respectivă.
În condițiile în care pe confirmarea de primire nu s-a menționat expres denumirea actelor expediate nu s-a putut reține că titlurile executorii de care s-a prevalat creditoarea i-au fost efectiv comunicate debitoarei deoarece nu a existat nici o dovadă certă în acest sens iar cu acea scrisoare recomandată puteau fi expediate orice alte acte.
Din dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 rezultă că o condiție esențială pentru deschiderea procedurii insolvenței o reprezintă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile -.
Conform art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă: creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creditoarea nu deține un titlu de creanță în sensul prevăzut de textul de lege mai sus menționat ci doar niște înscrisuri intitulate de ea însăși "titluri executorii" care au fost emise de ea însăși și care nu au fost recunoscute în vreun fel de către debitoare.
În condițiile în care acele "titluri executorii" nu i-au fost comunicate debitoarei pentru ca aceasta să ia cunoștință de ele și să le poată contesta în condițiile prevăzute de lege, nu s-a putut susține că creanța invocată de creditoare este "certă" în sensul prevăzut de art. 379 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, să fie respinsă contestația formulată de către debitoare, cu admiterea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că singurul motiv al contestației formulate de debitor, a fost faptul că societatea debitoare nu se încadrează în categoriile de debitori pentru care se aplică Legea 85/2006. Pe acest motiv, judecătorul sindic nu s-a pronunțat în nici un fel iar din sentința pronunțată nu rezultă cu claritate motivele care au determinat instanța să admită contestația. Se recunoaște de către debitoare atât prin contestația formulată cât și în susținerile pe fondul cauzei, creanțele pe care le are față de bugetul statului, creanțe ce nu au fost niciodată contestate de debitoare, ba mai mult le recunoaște și și le însușește în totalitate, și atunci nu pot fi de acord cu poziția judecătorului sindic vis-a-vis de caracterul cert al creanțelor invocate prin cererea introductivă.
Legat de cererea introductivă, respinsă de judecătorul sindic în mod nelegal și neîntemeiat arată că art. 31 din legea insolvenței reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea creditorilor pentru declanșarea acestei proceduri și principalele mențiuni pe care aceasta trebuie să le conțină. Din analiza acestui text, rezultă cu claritate două condiții, respectiv titularul cererii trebuie să aibă calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței și debitorul împotriva căruia este formulată cererea să se afle în stare de insolvență prezumată.
Debitoarea a semnat procesele verbale de sechestru pentru bunurile mobile care au fost lăsate chiar în custodia acesteia, a primit avizele de garanție, somații de plată unde sunt anexate toate titlurile executorii cu confirmări de primire și în care sunt consemnate numerele adreselor cu care au fost trimise toate aceste acte execuționale. Toate confirmările de primire sunt semnate de debitoare și poartă ștampila poștei, nici un act execuțional nu a fost contestat de debitoare în termenele legale și nici în afara acestora, ceea ce înseamnă că creanțele statului erau cunoscute și acceptate de debitoare, întrunind calitatea de creanțe certe, lichide și exigibile, condiție fără de care nu se putea începe executarea silită.
Considerentul judecătorului sindic potrivit căruia confirmările de primire nu conțin mențiuni referitoare la actele comunicate și ca urmare, debitoarea nu a avut cunoștință de aceste acte pentru a le putea contesta, nu au nici un suport legic sau logic, atâta timp cât executarea silită a început încă din anul 2003, au fost valorificate în parte unele bunuri, a primit, semnat și acceptat toate actele de executare, i-au fost poprite creanțele către bugetul statului. Mai mult, calitatea procesuală pentru invocarea unor neregularități privind procedura comunicării actelor de executare silită, o are debitorul. Judecătorul sindic,deși are un rol activ, depășește atribuțiile și competențele, invocând din oficiu și motivând apoi, neregularități cu privire la comunicarea executării silite, fapt pentru care sentința urmează a fi casată în temeiul art. 304 pct. 6 din Cod pr.civ.
Susține că, o altă concluzie total eronată a judecătorului sindic, este legală de existența unui titlu de creanță, de titlurile executorii care sunt în opinia judecătorului doar niște simple înscrisuri intitulate aleatoriu "titluri executorii", fără a aduce un minim de argumente în motivarea acestei concluzii. Aprecierile judecătorului sindic cu privire la actele de executare silită emisă de A, sunt teoretice și ilustrează, cel puțin, neînțelegerea dificultăților reale cu care organele fiscale se confruntă în recuperarea creanțelor bugetare.
O altă recunoaștere a stării de fapt și de drept ce rezultă din finalul sentinței instanței de fond, este legată de elaborarea unui proiect de lege care să reglementeze obligațiile operatorilor economici care prestează servicii publice de interes economic general, din categoria din care a făcut parte și debitoarea.
Precizează faptul că încă din anul 2001 s-a pus problema unui asemenea proiect de lege, care însă a fost abandonat, sau cel puțin până la ora actuală nu a fost adoptat. Or, această problemă nu este de natură a suspenda o executare silită, deoarece, potrivit art. 142 (4) din OG 92/2003, rep. executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează, iar art. 148 din același act normativ prevede clar cazurile de suspendare sau întrerupere a executării silite. Mai mult, alin. 3 al acestui articol prevede că "executarea silită nu se întrerupe pe perioada în care un contribuabil este declarat insolvent".
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Recurenta reclamantă a solicitat Tribunalului Alba deschiderea procedurii insolvenței în varianta simplificată prevăzută de art. 1 pct. 2 din Legea 85/2006, împotriva Com
În ceea ce privește deschiderea procedurii insolvenței în varianta simplificată conform prevederilor art. 1 pct. 2 din Legea 85/2006, societatea pârâtă nu se încadrează în această categorie, întrucât legiuitorul stabilește în mod clar debitorii care se încadrează în procedura simplificată, respectiv cei prevăzuți la literele a-f din acest articol.
Așa cum s-a arătat și în contestație Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împreună cu Comisia de buget finanțe și bănci din Camera Deputaților a solicitat Consiliilor Județene comunicarea agenților economici care desfășoară activități de interes economic general, prin adresa nr. 1436/10.07.2007, și nicidecum în anul 2001.
Chiar Administrația Finanțelor Publice, prin adresa nr. 10753/19.07.2007, comunică și recunoaște că societatea pârâtă a prestat servicii de interes economic general în domeniul energiei termice și apei, până la schimbarea activității de bază, în valoare de 609.389 lei, sumă care a fost comunicată în vederea emiterii proiectului de lege.
Așa după cum a reținut și judecătorul sindic, creditoarea nu a menționat în cerere titlurile executorii din care să rezulte existența creanței pe care o pretinde.
Cu toate că i-a fost pus în vedere prin citație cât și prin încheierea din 24.10.2007 să indice expres titlurile executorii din care să rezulte existența creanței, pe fiecare tip de creanță, aceasta nu s-a conformat.
Față de motivele de mai sus recursul nefiind fondat va fi respins în baza art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul reclamantei DGFPA împotriva Sentinței nr. 20/29 ian 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba desemnat în procedura executării silite concursuale a pârâtei " Com" SAE.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 9 aprilie 2008 în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored. NP
Ex.2/09.06.2008
Jud fond
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Ioan Cibu
| ← Acțiune în anulare. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Bacau | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
