Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1279/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1279
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADM.. PU-ȘI și pe intimat " ", lichidator LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PT.. DEBITOARE " ", având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 362/S din 4 iunie 2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de taxele de timbru;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 362/S/ din data de 4.06.2009 a Tribunalului Iași, Comercial - Faliment, judecătorul sindic a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun.
A aprobat raportul întocmit de lichidatorul judiciar Lichidator I și,în consecință,
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC - SRL, cu sediul social declarat în I,str. - nr.30,.555,. A,.8,.30,jud. I, având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
A dispus radierea debitorului SC - SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale DGFPJ
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
A descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței,
A aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator și dispune plata către acesta,din fondul de lichidare,a sumei de 1.822,60 lei din care suma de 772,60 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.050 lei remunerație.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței,
A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut că cererea de autorizare nu întrunește condițiile impuse de prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 pentru a fi admisă motivat de următoarele:
Astfel,potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului,sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență,judecătorul-sindic,la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin.3 al acestui articol,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
În primul rând,prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiunea în răspundere ci acordă acest drept administratorului judiciar/lichidatorului judiciar și,doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor condiții,comitetului creditorilor iar pe de altă parte,nici nu se poate vorbi în cauză de o omisiune în sensul prevederilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 care să îndreptățească o eventuală autorizare pentru promovarea unei acțiuni în răspundere,lichidatorul judiciar precizând expres în rapoartele sale că nu deține elemente care să susțină o cerere întemeiată pe prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar nu are obligația de a solicita atragerea răspunderii personale a administratorilor debitorului,ci doar posibilitatea,în măsura în care apreciază că printr-o anumită activitate,de natura celor enumerate de art.138 alin.1 lit. a-g din Legea nr.85/2006,s-a cauzat starea de insolvență a societății
În rapoartele pe care le întocmește în cursul procedurii, lichidatorul poate face mențiuni în sensul prevederilor art.20 alin.1 lit.b doar prin raportare la dispozițiile art.138 din aceeași lege,fără a putea inventa fapte și responsabilități a căror săvârșire nu a putut constata și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica după cum creditorul pretinde.
În condițiile în care,după cum s-a constatat,debitorul nu are în patrimoniu bunuri ori disponibilități care să justifice continuarea procedurii în chip util,în vederea plății creanțelor reclamate,urmează a se dispune închiderea procedurii și radierea debitorului din registrul comerțului și evidențele fiscale,în conformitate cu art.131 din Legea nr.85/2006,cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
Prevederile art.131 din Legea nr.85/2006,condiționează închiderea procedurii doar de inexistența bunurilor sau a altor elemente de activ în patrimoniul debitorului așa încât,independent de orice alte împrejurări și indiferent de stadiul în care s-ar afla procedura insolvenței,aceasta poate fi închisă atunci când,lipsind obiectului lichidării, scopul declarat al acestei nu poate fi realizat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, respectiv autorizarea de a formula acțiune în contradictoriu cu organele de conducere.
În dezvoltarea motivelor de recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I arată următoarele:
Consideră că soluția judecătorului sindic nu este nici legală, nici temeinică.
În primul rând instanța de fond ne-a îngrădit dreptul de a formula acțiunea în contradictoriu cu persoanele vinovate de aducerea debitoarei în insolvență și care au creat un prejudiciu considerabil bugetului de stat, doar pentru faptul că lichidatorul judiciar a precizat în rapoartele sale că nu deține elemente care să susțină o cerere întemeiată pe prevederile art. 138 alin. 1.
Arată că instanța de fond nu a luat în considerare împrejurarea că lichidatorul judiciar, în analiza prezentată în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență a menționat faptul că debitoarea a dispus de active imobilizate, a încheiat anul 2001 cu profit, datoriile erau mai mici decât profitul obținut, astfel încât concluzionează că starea de insolvență se datorează exclusiv modului defectuos în care au fost administrate interesele societății și potențialul său economic.
Întrucât legea prevede că titularul principal al acțiunii în răspundere patrimonială este administratorul/lichidatorul judiciar, însă nu-l obligă de a iniția o astfel de acțiune, în condițiile în care în prezenta cauză nu poate fi constituit comitetul creditorilor, instituția recurentă în calitate de creditor-majoritar, a înaintat o cerere de autorizare, aceasta fiind o condiție prealabilă pentru a promova acțiunea în răspundere împotriva administrației debitoarei.
Prin urmare, netemeinicia hotărârii rezultă că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra raportului lichidatorului judiciar care, în opinia lor prezintă cauzele ajungerii debitoarei în insolvență, însă lichidatorul judiciar omite a formula acțiunea, ceea ce conferă creditorilor, în subsidiar, dreptul de a interveni ca titular ac acestei acțiuni, pentru a se recupera prejudiciul suferit.
Deși prin cererea de autorizare, formulată în temeiul disp. art. 138 alin. 3 recurenta a demonstrat instanței care erau elementele probatorii pentru raportul asupra clauzelor din studierea indicatorilor prezentați pe site MEF astfel încât nici nu avea posibilitatea probării unei eventuale cereri de antrenare a răspunderii materiale a organelor de conducere, instanța a respins-o considerând cererea reclamantei neîncadrându-se în limitele termenului legal.
În lumina dispozițiilor Legii 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea administratorului este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrina cât și în jurispridență câtă vreme administratorul este un mandatar al falitei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență și grijă chiar decât propriile sale bunuri.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului recurs îl constituie respingerea cererii de autorizare a formulării acțiunii de atragere a răspunderii personale a organelor de conducere.
În esență, creditorul-recurent constată faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat o cerere de atragere a răspunderii personale a organelor de conducere a debitorului iar judecătorul sindic nu l-a autorizat să nominalizeze astfel de cerere deși precizează el ar exista elemente care să justifice o astfel de cerere.
Lichidatorul judiciar în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a stării debitorului a precizat că nu a reluat elemente care să contureze răspunderea administratorilor statutari ai debitorului, motiv pentru care nu este cazul promovării unei cereri conform prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin legea insolvenței textul legal ce reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere indică expres persoanele care au legitimitatea procesuală activă să formuleze o atare acțiune.
Astfel, conform art. 138 alin. 1, legiuitorul recunoaște calitatea procesuală activă în formularea acțiunii mai sus menționate în principal administratorului judiciar sau lichidatorului, acesta trebuind să introducă o cerere judecătorului sindic.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat expres că nu se impune formularea unei astfel de cereri, deoarece nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
Cu toate acestea, dreptul la acțiune în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din lege m ai este recunoscut și altor persoane în afara administratorului judiciar.
Dispozițiile art. 138 alin. 3 recunosc legitimitate procesuală activă comitetului creditorilor dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, respectiv atunci când administratorul judiciar sau lichidatorul au omis să indice în raportul pe care îl întocmește în conformitate cu prevederile art. 59 din lege, persoanele vinovate de provocarea stării de insolvență a debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiune prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenințată să se prescrise.
În speță, aceste condiții nu sunt întemeiate deoarece prin însuși raportul întocmit de lichidatorul judiciar, acesta a arătat că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 138 din legea insolvenței, neputând identifica faptele care duc la instituirea răspunderii organelor de conducere.
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea constată că în mod întemeiat, judecătorul sindic a respins cererea recurentei, iar criticile formulate de acest creditor și grupate doar pe aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 sunt nefondate, așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 362/S/4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.12.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 506/2009.... → |
|---|
