Practica judiciara insolventa. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.741/2009
Ședința publică din data de 19 Mai 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de CREDIT în calitate de administrator special al debitoarei - SA Z, împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Sălaj, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului sindic și împotriva sentinței civile nr. 1.708 din 22.09.2008 prin care s-a dispus completarea sentinței civile nr. 1166 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe intimații:
- I & O PENTRU - SA Z, - VEST SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR O, - SRL, având ca obiect procedura enței- alte cereri.
La apelul nominal se prezintă pentru recurentă consilier juridic iar pentru lichidatorul judiciar I & O, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentanții părților declară că nu au de formulat alte cereri și nici excepții de invocat.
Curtea în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentei- CREDIT, solicită admiterea recursului pe care îl apreciază ca fiind nemotivat, singura referire la cererea de intervenție o constituie fraza prin care se menționează faptul că prin sentința civilă nr. 490/03.03.2008 pronunțată de Tribunalului Sălaj, instanța s-a pronunțat în cauză, or, sentința la care se face referire a fost casată în întregime prin Decizia nr. 1571/01.07.2008 a Curții de APEL CLUJ. Mai arată că, constatările judecătorului sindic sunt numai parțial reale întrucât cererea a fost extinsă și asupra hotelului și. A atacat și sentința civilă nr. 1166 din 26 mai 2008 întrucât administratorul special nu a fost citat la nici un termen de judecată, nu s-a făcut publicarea nici în Buletinul Procedurilor de ență și aflat doar întâmplător de termen, fiind prezent la punerea concluziilor. Susține celelalte motive care au fost precizate în cererea de recurs.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursului, în ceea ce privește cererea de recuzare ca inadmisibilă, iar în ceea ce privește cele două sentințe ca nefondat. Susține că în cauză s-a formulat cerere de intervenție de către o persoană care avea deja o calitate procesuală, motiv pentru care a fost apreciată ca inadmisibilă. S-a solicitat anularea unui contract care deja fusese anulat și nu se discută despre nici unul din motivele care au dus la anularea transferului.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.166 din 26 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost admisă acțiunea formulată de debitoarea, reprezentată de lichidator I & O, așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta VEST, și în consecință, s-a dispus anularea transferurilor efectuate în numele debitoarei de către Vest O, către pârâta Vest O, în cuantum total de 205.440 ron, obligând pârâta la restituirea acestor sume.
De asemenea, s-au respins ca nefondate cererea de intervenție formulată de petenta CREDIT și cererea reconvențională formulată de pârâta VEST
În temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de fond a sesizat Curtea Constituțională a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 18 alin. 2 litera f) și g) raportate la art. 85 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în legătură cu acțiunea formulată de lichidatorul I & O Z că într-adevăr din contul debitoarei Zaf ost transferată suma de 205.440 ron, în contul pârâtei VEST O, conform rulajelor comunicate de Banca Transilvania prin adresa nr. 1869/01.06.2007, aceste transferuri au fost făcute cu titlu gratuit, pârâta nelivrând vreo marfă și nu a prestat serviciu în această valoare.
Pârâta nu a justificat încasarea acestor sume. Nici lichidatorul nu a putut identifica o asemenea justificare a acestor transferuri.
Rezultă că aceste plăți s-au făcut cu titlu gratuit, s-a făcut în dauna creditorilor, conform art. 80 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care urmează a fi admisă acțiunea precizată, dispunând anularea transferurilor efectuate în numele debitoarei, către pârâtă, în valoare de 205.440 ron, obligând pârâta la restituirea acestor sume.
În privința cererii de intervenție formulată de administratorul special Credit, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 904/16.04.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul acvirat nr- s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei
Intervenienta reprezenta pe acționarul debitoarei Reghin, în faliment, așa cum rezultă și din evidența registrului comerțului.
Acest acționar are calitatea de administrator special, conform hotărârii adunării generale a acționarilor debitoarei.
Potrivit prev. art. 18 lit. f din Legea nr. 85/2006, după intrarea în faliment, administratorul special participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului.
Rezultă că, a arătat instanța de fond, debitoarea Z intrând în faliment, acționarul, respectiv administratorul special nu mai poate formula cerere de intervenție pentru anularea unor acte.
De altfel, prin sentința civilă nr. 490/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- ( 68) s-a pronunțat în cauză, astfel încât, cererea de intervenție a fost respinsă ca nefondată.
Cererea reconvențională a pârâtei VEST O se referă la restituirea sumei de 1.200.000 lei, în situația în care se admite cererea de intervenție în interes propriu.
Or, această cerere nu a fost admisă, conform celor arătate mai sus. Astfel că și cererea reconvențională a fost respinsă ca nefondată.
Administratorul special a invocat excepția de neconstituționalitate a prev. art. 18 alin. 2 lit. f) și g) raportat la art. 85 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, conform celor menționate mai sus.
Astfel, în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, urmează a fi sesizată Curtea Constituțională a României pentru soluționarea excepției.
Autorul excepției susține că prevederile menționate sunt neconstituționale în prisma dispozițiilor art. 11 raportat la dispozițiile Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/18.05.1994, art. 16 și 44 din Constituție.
Se mai susține că prevederile menționate exclud capacitatea procesuală activă a administratorului special, care este speculat cu evidentă rea-credință de lichidator, care și-a îndeplinit atribuțiile prev. de art. 20 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 85/2006, în mod "ilegal" ( 122).
Pârâta Zas olicitat respingerea excepției, fiind o încercare de tergiversare a soluționării cauzei, acțiune care face parte dintr-o strategie a administratorului special care nu înțelege că această pârâtă a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în mod legal, în fața notarului public, iar debitoarea nefiind la acea dată sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura enței, iar administratorul special a apărut târziu după declanșarea enței debitoarei și are drepturi și obligații limitativ prev. de lege.
Lichidatorul I & OZa invocat lipsa de interes a autorului excepției de neconstituționalitate.
Sub aspectul fondului, lichidatorul solicită respingerea excepției invocate ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite prev. art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992.
În opinia instanței de fond, excepția de neconstituționalitate este nefondată pentru că deschiderea procedurii falimentului și obiectul specific al acestuia a justificat adoptarea prev. art. 18 lit. f din Legea nr. 85/2006, care este derogatorie de la dreptul comun, fără să încalce drepturile constituționale ale părților, în cadrul unui proces echitabil.
După intrarea în faliment se justifică restrângerea exercitării unor drepturi de către acționari, care nu au luat cele mai optime măsuri pentru prevenirea enței societății comerciale.
pasivului debitoarei nu s-ar putea realiza, așa cum prevede art. 2 din Legea enței, decât prin restrângerea drepturilor acționarilor, în procedura de faliment și acordarea dreptului lichidatorului pentru introducerea de acțiuni pentru evaluarea actelor frauduloase încheiate de debitorul care a fost controlat de acționari, până la intrarea în faliment, conform prev. art. 25 lit. c din Legea nr. 85/2006.
A precizat instanța de fond că asupra acestei excepții Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Deciziile nr. 684/11.09.2007 și 1.097/22.11.2007, în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.
Având în vedere prevederile art. 8 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, prin derogare de la art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic, va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională, instanța nu va suspenda cauza, pentru că dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă a făcut obiectul deciziilor susmenționate.
Prin sentința civilă nr. 1.708 din 22 septembrie 2008 Tribunalul Sălaja admis cererea formulată de administratorul special CREDIT, și în consecință, a dispus completarea sentinței civile nr. 1.166 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, respingând ca nefondat capătul de cerere privind suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și păstrând integral dispozițiile hotărârii menționată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că într-adevăr prin cererea depusă la data de 27.05.2008, administratorul special Credit a formulat excepția de neconstituționalitate a art. 18 alin. 2 lit. f și g raportat la art. 85 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, solicitând și suspendarea soluționării procedurii de ență, până la soluționarea definitivă și general obligatorie a excepției invocată.
Prin sentința civilă nr. 1.166/26.05.2008 a fost sesizată Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției, fără a se dispune suspendarea procedurii enței.
În acest sens au fost avute în vedere prev. art. 8 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, care permite judecătorului-sindic să nu suspende cauza, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională. Or, asupra excepției Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 684/2007 și nr. 1097/2007.
Astfel, apreciază judecătorul sindic, prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind suspendarea soluționării cauzei, astfel că în baza art. 2812Cod procedură civilă s-a admis cererea formulată de administratorul special CREDIT dispunându-se completarea sentinței civile nr. 1.166 din 26 mai 2008 în sensul că se va respinge ca nefondat capătul de cerere privind suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
În final, au fost păstrate integral dispozițiile hotărârii menționate.
Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Sălaj prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului sindic, precum și împotriva sentinței civile pronunțate prin care s-a dispus completarea sentinței civile nr. 1166 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj, CREDIT în calitate de administrator special al debitoarei Z, a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza în fond, modificarea sentinței atacate în sensul suspendării soluționării cauzei, până la soluționarea definitivă și general obligatorie de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate pe care a ridicat-
În fapt, recurentul arată că soluționarea excepție pe care a invocat-o a fost amânată pentru termenul de judecată din data de 26 mai, ocazie cu care judecătorul sindic a unit excepția de neconstituționalitate cu fondul pricinii, soluționând prima dată fondul, după aceea excepția, ignorând a se pronunța cu privire la capătul de cerere referitor la suspendare cauzei.
Din aceste motive, arată recurentul, a formulat o cerere de completare a hotărârii, fiind fixat termen de soluționare pentru data de 06.06.2008, dar la acest termen nu s-a realizat procedura de citare legală cu una dintre părti, motiv pentru care s-a amânat soluționarea, stabilindu-se un alt termen la 22 septembrie 2008.
În condițiile în care, apreciază recurentul, judecătorul sindic a ignorat respectarea prevederilor art. 137 Cod pr. civilă referitoare la ordinea de soluționare a unor asemenea cereri, respectiv s-a pronunțat prima dată asupra fondului și doar după aceea asupra excepției de neconstituționalitate, încălcând astfel dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 29/1992 republicată, judecătorul sindic și-a limitat soluția exclusiv într-o singură direcție, respectiv respingerea cererii de suspendare, motiv pentru care recurentul a solicitat recuzarea acestui în temeiul art. 27, punctul 7.pr.civ. cererea fiindu-i respinsă de Tribunalul Zalău.
De asemenea, recurentul apreciază că în mod greșit, judecătorul sindic a considerat utile și pertinente dovezile invocate de lichidator I & O, care a considerat că deciziile Curtii Constitutionale nr. 1.097/2007 și nr. 748/26.10.2006 sunt de natură să împiedice judecătorul sindic de a putea suspenda soluționarea cauzei, până la soluționarea definitivă și general obligatorie a excepției invocate de Curtea Constituțională.
Din consultarea acestor decizii, recurentul apreciază că soluția dată de judecător sindic este nelegală și netemeinică deoarece niciuna dintre aceste decizii nu se referă la problematica pe a care a ridicat-o prin acțiune, deși controlul constituțional al acestei din urmă excepții a fost făcut prin prisma noii Llegi a enței nr. 85/2006 - instituția juridică a administratorului special nu putea fi criticată și cuprinsă în această decizie, deoarece această instituție juridică nu exista în legea anterioară a enței.
Din aceste motive, recurentul solicită admiterea cererii sale așa cum a fost formulată, cu suspendarea soluționării acestei cauze, până la soluționarea definitivă și general obligatorie a excepției de neconstituționale.
În drept a invocat art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, art. 304, alin. 1 punctul 7, 8, 9.pr.civ.
Prin a doua cerere de recurs depusa la data de 21.07.2008, recurenta Credit a solicitat instantei casarea sentintei 1166/26.05.2008 pronuntata de catre judecatorul sindic si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca intreaga procedura de enta s-a desfasurat cu incalcarea normelor incidente din Legea 85/2006. Astfel, este incorecta solutionarea prin disjungere facuta de catre judecatorul sindic fara nici o baza legala si formarea unor noi dosare, la solutionarea carora administratorul special nu a fost citat. Acesta este si motivul pentru care Curtea de APEL CLUJa admis primul recurs declarat si a casat o sentinta a judecatorului sindic cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin disjungerea neprocedurala a unor dosare s-a creat o situatie bizara, de necrezut in care desi procedura a fost inchisa printr-o sentinta definitiva exista in cadrul procedurii o serie de dosare nesolutionate.
Neindeplinirea procedurii legale de citare a administratorului special impune casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare. In subsidiar, se impune casarea sentintei recurate deoarece, daca administratorul special ar fi fost ales in conditii procedurale, avea posibilitatea sa propuna un plan de reorganizare cu sanse reale de reusita, deoarece debitoarea supusa procedurii de enta are de recuperat chiar in acest moment 84.000.000 Ron. In momentul de fata toti creditorii au fost platiti, iar prin sentinta civila 339/2008 a Tribunalului S au fost anulate toate hotararile AGA a - SA Z in baza carora au fost instrainate multe active ale societatii comerciale. Din practicaua sentintei recurate reiese faptul ca administratorul special nu a fost citat din cauza lipsei fondurilor necesare. S-a ajuns insa la aceasta situatie deoarece fondurile avansate de catre creditoarea in vederea sustinerii cheltuielilor de procedura nu au fost folosite potrivit destinatiei lor, ci au fost folosite pentru plata altor creditori.
Cererea de interventie a fost utilizata ca un ultim mijloc aflat la indemana administratorului special pentru protejarea intereselor debitoarei, in vederea recuperarii unui imobil iesit ilegal din patrimoniul debitoarei.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Aspectele de nelegalitate invocate de catre recurenta cu privire la citarea administratorului special la solutionarea sentintei civile recurate sunt neintemeiate, deoarece analiza practicalei sentintei recurate releva faptul ca administratorul special a fost prezent ( 201 din dosarul Tribunalului S) a pus concluzii cu privire la cererea dedusa judecatii, astfel incat lipsa procedurii de citare a fost acoperita prin prezenta personala in instanta, in conformitate cu prevederile art. 89 alin.2 Cu privire la neindeplinirea procedurii de citare pe parcursul derularii procedurii, acest aspect nu poate fi invocat pe aceasta cale procedurala, ci trebuia invocata prin promovarea unor cai de atac impotriva hotararilor judecatorului sindic pronuntate in aceste conditii de neregularitate procedurala.
Trebuie precizat foarte clar faptul ca, prin prezentul recurs pot fi invocate doar temeiuri care atrag casarea sau modificarea celor doua sentinte recurate, nu nelegalitati referitoare la derularea procedurii in ansamblul sau. Astfel, nu pot fi invocate in acest moment procedural: desemnarea tardiva a administratorului special, nelegala disjungere a unor cereri de chemare in judecata promovate de catre lichidatorul judiciar, nelegala citare a administratorului judiciar pe parcursul derularii procedurii, etc. Toate aceste aspecte trebuiau invocate la momentul la care au fost dispuse sau omise de catre judecatorul sindic, prin utilizarea mijloacelor procedurale oferite de normele de procedura generale sau speciale. Cu privire la sentinta civila 1166/26.05.2008, nu se poate retine nelegala citare, pentru considerentele anterior enuntate.
Prin acesta sentinta s-a dispus anularea unui transfer patrimonial realizat de catre debitoare anterior inceperii procedurii de enta, s-a respins cererea de interventie in interes propriu a administratorului special, recurenta din prezenta cauza, s-a respins ca fiind neintemeiata cererea reconventionala introdusa de catre parata recurenta - Vest SRL
Cu privire la anularea transferului patrimonial solutia judecatorului sindic este pe deplin legala si temeinica, deoarece asa cum in mod corect s-a retinut este vorba despre plati realizate in dauna creditorilor fara identificarea vreunei cauze privind efectuarea acestora. Mai mult, recurenta nu are nici un interes sa atace aceasta solutie, deoarece anularea transferului patrimonial si respingerea cererii reconventionale a tertului au drept scop obtinerea sumelor necesare pentru indestularea creantelor creditorilor, iar surplusul ar reveni actionarilor debitoarei, ale caror interese sunt reprezentate tocmai de catre administratorul special, recurentul din prezenta cauza. Administratorul special nu justifica in procedura de enta vreun interes in baza caruia sa se opuna in mod intemeiat anularii unor transferuri patrimoniale si aducerii unor sume de bani consistente la masa credala.
Este intemeiata si solutia pronuntata de catre judecatorul sindic cu privire la cererea de interventie introdusa de catre administratorul special avand ca obiect anularea unor transferuri patrimoniale realizate de catre debitoare in anul 2006. Intr-adevar, dupa trecerea debitoarei in faliment conform art. 18 lit. din Legea 85/2006 atributiile administratorului special sunt limitate si nu includ dreptul de a promova cereri de chemare in judecata avand ca obiect anularea unor transferuri patrimoniale, aceasta fiind o competenta atribuita exclusiv administratorului judiciar. In consecinta, temeinicia cererii de interventie nu poate fi analizata pe fond, deoarece administratorul special nu are calitate procesuala activa de a promova o astfel de cerere de chemare in judecata. Acesta nu poate exercita decat atributiile conferite de legea care reglementeaza derularea procedurii de enta.
Recursul este neintemeiat si cu privire la sentinta civila 1708/22.09.2008 prin care judecatorul sindic a completat sentinta 1166/26.05.2008 la cererea administratorului special, pronuntandu-se cu privire la cererea de suspendare a solutionarii cauzei pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a unei exceptii de neconstitutionalitate. Desi prin sentinta 1166/2008 judecatorul sindic a dispus sesizarea Curtii Constitutionale, prin sentinta 1708/2008 cererea de suspendare a fost respinsa in baza art. 8 alin. 7 din Legea 85/2006, avand in vedere faptul ca asupra textelor invocate Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat anterior, situatie in care suspendarea este facultativa.
Recursul este neintemeiat cu privire la acest aspect din cel putin doua puncte de vedere. Astfel, dupa pronuntarea asupra fondului, judecatorul sindic nu putea sa mai dispuna suspendarea cererii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, iar pe de alta parte la momentul solutionarii prezentului recurs exceptia de neconstitutionalitate invocata de catre recurenta cu privire la art. 18 alin. 2 lit. f si g din Legea 85/2006 a fost respinsa de catre Curtea Constitutionala prin decizia 232 /19.02.2009 ( 216 -218 din dosarul Tribunalului S) situatie in care o solicitare de suspendare a solutionarii cauzei este in acest moment lipsita de obiect, deoarece exceptia a fost deja solutionata. Cu privire la cererea de recuzare a judecatorului sindic, solutia de respingere este intemeiata, deoarece nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 27 punctul 7. si nici o proba aflata la dosarul analizat nu confirma faptul ca judecatorul si-ar fi spus parerea cu privire la cauza pe care a solutionat-
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1 Cpc, recursul declarat va fi respins ca neintemeiata si sentintele recurate vor fi mentinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CREDIT, în calitate de administrator special al debitoarei Z, împotriva sentințelor civile nr. 1.166 din 26 mai 2008 și nr. 1.708 din 22 septembrie 2008 și încheierea fără număr prin care s-a solutionat cererea de recuzare, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care le menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2ex.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
