Practica judiciara insolventa. Decizia 1742/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1742/2009
Ședința publică din data de 19 Mai 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de CREDIT în calitate de administrator special al debitoarei - SA, împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Sălaj, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului sindic și împotriva sentințelor civile nr. 1260 din 06.06.2008 și nr. 1168 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe intimații: - SRL, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, - SA, I & O Z, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal se prezintă pentru recurentă consilier juridic iar pentru lichidatorul judiciar I & O, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentei depune la dosar în probațiune rapoartele lichidatorului judiciar.
Reprezentanții părților declară că nu au de prezentat alte cereri și nici excepții de invocat.
Curtea în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentei- CREDIT, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și continuarea procedurii judiciare până la recuperarea fondurilor bănești necesare acoperirii pierderilor acționarilor și creditorilor. Arată că, pentru continuarea procedurii lichidatorul judiciar a solicitat o sumă de 14 000 lei pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare având în vedere că în fondul de lichidare nu existau sume cu această destinație. în calitate de creditoare a avansat această sumă în contul de lichidare a debitoarei, sumă ce a fost folosită în alt scop, pentru plata creditorilor, motiv pentru care apreciază că închiderea procedurii și invocarea lipsei de fonduri pentru continuarea procedurii este abuzivă.
Reprezentantul lichidatorului solicită respingerea recursului. Arată că în procedură creanțele creditorilor înscriși în creditorilor au fost acoperite integral și creditorii îndestulați. S-au solicitat sume pentru punerea în executare a unor sentințe, însă nu au fost avansate aceste sume. Arată că cererea de angajare a răspunderii administratorului a fost soluționată, a fost depusă la executor, care însă a întocmit proces verbal pentru lipsa bunurilor urmăribile.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1168 din 26 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins contestația formulată de administratorul special CREDIT, cu sediul în Tg. M,-, jud.
S-au respins ca nefondate obiecțiunile formulate la Raportul final de același administrator special.
A fost admisă cererea formulată de lichidator I & O Z și în consecință:
În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei Z și s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din aceeași lege s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, S, de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul Procedurilor de insolvență.
În temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a sesizat Curtea Constituțională a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. 2 lit. f și g raportate la art. 85 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că debitoarea nu a avut fonduri pentru cheltuieli administrative, ceea ce a făcut imposibil efectuarea de cheltuieli administrative pentru publicarea rapoartelor lunare.
În același timp s-a reținut, că instanța de mai multe ori i-a pus în vedere administratorului special să avanseze cheltuielile administrative necesare, dar aceste sume nu au fost avansate nici până-n prezent.
Aceste cheltuieli s-au ridicat la sume considerabile conform actelor de la filele 428-433.
Contestatorul a fost sesizat pentru plata acestor sume prin actul nr. 454/21.04.2008 ( 435) indicând suma de avansat și contul de lichidare, dar nu s-a conformat acestei cereri.
S-a revenit la solicitare prin actul nr. 495/19.05.2008 ( 443), care însă a rămas fără rezultat, neavansând cheltuielile necesare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 11 lit. i din Legea nr. 85/2006, a fost respinsă ca nefondată contestația.
Același administrator special, în data de 20.03.2008 ( 363-364), a formulat obiecțiuni la raportul final, solicitând continuarea procedurii falimentului.
În motivarea obiecțiunilor în esență s-a arătat că există bunuri în averea debitoarei, care trebuie să fie identificate sau pot fi readuse în patrimoniul debitoarei. S-a precizat că aceste bunuri au fost înstrăinate, în mod ilegal înainte de deschiderea procedurii de insolvență, pentru care au fost formulate acțiuni. Se susține că valoarea la care pot fi valorificate aceste bunuri nu sunt insuficiente pentru cheltuielile administrative.
Asupra obiecțiunilor formulate s-a reținut că au fost plătite toate creanțele din definitiv al creanțelor ( 370).
Au fost admise următoarele cereri de anulare formulate de lichidator, la Tribunalul Sălaj:
- dosar nr- - pârât, 784.500 lei;
- dosar nr- - pârât, 651.000 lei;
- dosar nr- - pârât VEST, 6.850.000 lei;
- dosar nr- - având ca obiect angajarea răspunderii administratorilor și, pentru suma de 124.163,89 lei ( 370).
Aceste hotărâri nu au putut fi puse în executare, creditorii și administratorul special neavansând cheltuielile necesare cum ar fi onorariile executorilor judecătorești și a cheltuielilor administrative (cheltuielile de deplasare a lichidatorului, taxe de timbru, cheltuielile pentru corespondență, onorariu avocat, etc).
S-a menționat că nu se poate utiliza fondul prev. de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 pentru că nu există sume în acest cont, onorariile lichidatorilor achitându-se din acest cont, conform comunicării administratorului contului, cu întârzieri de aproximativ doi ani, restanța fiind de 3.500.000 lei ( 371).
Administratorul debitoarei Z nu a predat lichidatorului nici un bun și nici documentele debitoarei, cu toate că lichidatorul a făcut demersuri în acest sens.
Pentru aceste considerente, în baza art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, au fost respinse ca nefondate obiecțiunile formulate la raportul final.
Raportul final fiind aprobat, toate fondurile fiind distribuite, în baza art. 132 alin. 2 din legea menționată a fost admisă cererea lichidatorului, dispunând închiderea procedurii insolvenței debitoarei Z și s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din aceeași lege lichidatorul a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități.
În baza art. 135 din Legea menționată s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, S, de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Administratorul special a invocat excepția de neconstituționalitate a prev. art. 18 alin. 2 lit. f) și g) raportat la art. 85 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, conform celor menționate mai sus.
Astfel, în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost sesizată Curtea Constituțională a României pentru soluționarea excepției.
Autorul excepției a susținut că prevederile menționate sunt neconstituționale în prisma dispozițiilor art. 11 raportat la dispozițiile Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/18.05.1994, art. 16 și 44 din Constituție.
S-a mai reținut că prevederile menționate exclud capacitatea procesuală activă a administratorului special, care este speculat cu evidentă rea-credință de lichidator, care și-a îndeplinit atribuțiile prev. de art. 20 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 85/2006, în mod "ilegal" ( 122).
Lichidatorul I & OZa invocat lipsa de interes a autorului excepției de neconstituționalitate.
Sub aspectul fondului, lichidatorul a solicitat respingerea excepției invocate ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite prev. art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992.
În opinia instanței, excepția de neconstituționalitate este nefondată pentru că deschiderea procedurii falimentului și obiectul specific al acestuia a justificat adoptarea prev. art. 18 lit. f din Legea nr. 85/2006, care este derogatorie de la dreptul comun, fără să încalce drepturile constituționale ale părților, în cadrul unui proces echitabil.
După intrarea în faliment se justifică restrângerea exercitării unor drepturi de către acționari, care nu au luat cele mai optime măsuri pentru prevenirea insolvenței societății comerciale.
pasivului debitoarei nu s-ar putea realiza, așa cum prevede art. 2 din Legea insolvenței, decât prin restrângerea drepturilor acționarilor, în procedura de faliment și acordarea dreptului lichidatorului pentru introducerea de acțiuni pentru evaluarea actelor frauduloase încheiate de debitorul care a fost controlat de acționari, până la intrarea în faliment, conform prev. art. 25 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Precizează că asupra acestei excepții Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Deciziile nr. 684/11.09.2007și 1097/22.11.2007, în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.
Având în vedere prevederile art. 8 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, prin derogare de la art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, judecătorul-sindic, va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională, instanța nu va suspenda cauza, pentru că dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă a făcut obiectul deciziilor susmenționate.
Prin sentința civilă nr. 1260 din 6 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis cererea formulată de administratorul special CREDIT și în consecință s-a dispus completarea sentinței civile nr. 1168 din 26 mai 2008 astfel:
S-a respins ca nefondată cererea de suspendare a soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Au fost păstrate integral dispozițiile hotărârii menționate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, într-adevăr prin cererea depusă la data de 26.05.2008, administratorul special Credit a formulat excepția de neconstituționalitate a art. 18 alin. 2 lit. f și g raportat la art. 85 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, solicitând și suspendarea soluționării procedurii de insolvență, până la soluționarea definitivă și general obligatorie a excepției invocată.
Prin sentința civilă nr. 1168/26.05.2008 a fost sesizată Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției, fără a se dispune suspendarea procedurii insolvenței.
În acest sens au fost avute în vedere prev. art. 8 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, care permite judecătorului-sindic să nu suspende cauza, în situația în care dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională. Or, asupra excepției Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 684/2007 și nr. 1097/2007.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs CREDIT solicitând admiterea acestuia, solicitând trimiterea prezentei cereri și a dosarului cauzei referitoare la excepția de neconstituționalitate invocată de recurent, actul intitulat memorie complementară la excepția de neconstituționalitate, împreună cu lucrările dosarului privind cererea de recuzare a judecătorului sindic indicat Curții de APEL CLUJ, spre competentă soluționare.
Ulterior prin recursul înregistrat la data de 21 iulie 2008 împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Sălaj la data de 26 mai 2008 prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului sindic precum și împotriva sentinței civile nr. 1168 din 26 mai 2008 de închiderea procedurii au fost dezvoltate motivele de recurs vizând nelegalitatea și netemeinicia acestor hotărâri solicitându-se în principal constatarea nulității acestora și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sălaj, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În opinia administratorului special prezenta cauză a fost soluționată în prima instanță într-o manieră aparte și cu nesocotirea legii. În esență, criticile de nelegalitate a hotărârii vizează înainte de toate modalitatea de soluționare a procedurii în ansamblul ei de către judecătorul sindic. Se referă în primul rând la "soluționarea prin disjungere" făcută fără nici o bază legală a problemelor și cererilor formulate de părți în cursul desfășurării procedurii prin disjungerea cererilor de anulare formulate de lichidator iar prin aceasta a fost lezat în mod grav dreptul administratorului special de a participa la procedură deoarece nu a fost citat în condițiile legii fiind încălcate prevederile art. 7 alin (1) din Legea nr. 85/2006.
Prin disjungerea dosarelor mai sus amintite s-a creat o situație bizară în care deși procedura a fost închisă mai există cel puțin o cauză care a rămas nesoluționată respectiv dosarul nr-.
În ceea ce privește cererea principală formulată de administratorul special acesta îndeplinește funcția de participant la procedură din data de 8 februarie 2008 și nu a fost citat niciodată în procedură așa cum impuneau prevederile art. 7 alin (1) din Legea nr. 85/2006. Prin neîndeplinirea legală a procedurii de citare a administratorului special și neconvocarea legală a ședinței adunării generale a acționarilor - SA Z în vederea desemnării administratorului special au fost invocate sub forma excepției de nulitate absolută în fața judecătorului sindic.
Referitor la cererea subsidiară se arată că, în ipoteza în care administratorul special al debitoarei ar fi fost ales în condițiile legii insolvenței, adică, în faza de administrare judiciară și nu în faza de lichidare, acesta putea propune în baza prerogativelor conferite de lege, un plan de reorganizare cu șanse sigure de reușită.
Totodată raportul privind sumele încasate și planul de distribuire a acestora a fost nelegal întocmit din perspectiva faptului că lichidatorul judiciar face o propunere de utilizare a fondului plătit de creditoarea pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare contrară prevederilor art. 121, 122 și 123 alin (1) pct 1-4 și art. 125 din Legea insolvenței din moment ce plătește cu prioritate creditorii înscriși pe tabelul definitiv consolidat înaintea acoperirii cheltuielilor administrate.
Astfel, considerentele reținute de judecătorul sindic în practicaua atacată în sensul că debitoarea nu a avut fonduri pentru cheltuieli administrative este lipsit de orice temei legal.
Referitor la susținerea cuprinsă în hotărârea atacată potrivit căreia instanța a pus în vedere administratorului special să avanseze cheltuielile administrative necesare, această afirmație nu corespunde realității deoarece aceasta s-a făcut numai la adresa creditorilor în faza de judecată prin care administratorul special nu putea participa în procedură.
ÎN concluzie, judecătorul sindic a soluționat cauza fără o cercetare reală și profundă a fondului raporturilor juridice supuse judecății, fiind incidente prevederile art. 312 alin (5) Cod procedură civilă motiv pentru care soluția ce se impune este aceea a admiterii recursului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Totodată au mai fost invocate ca motive de nelegalitate și prevederile art. 304 alin (1) pct 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Administratorul special al debitoarei - SA Z- CREDIT a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului sindic, împotriva sentinței civile nr. 1168 din 26 mai 2008 prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului acestei debitoare precum și a sentinței nr. 1260 din 6 iunie 2008 prin care s-a dispus completarea sentinței civile nr. 1168/2008 în sensul în care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin (2) lit f și g raportate la art. 85 alin (6) din Legea nr. 85/2006, instanța respingând însă cererea de suspendare a soluționării cauzei reținând în esență prevederile art. 8 alin (7) din Legea nr. 85/2006 susținându-se că nu se impune suspendarea cauzei întrucât dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă au făcut obiectul cel puțin a unei decizii pronunțată de Curtea Constituțională.
Întrucât pe calea recursului a fost criticată și această hotărâre judecătorească susținându-se în esență nelegalitatea ei din perspectiva refuzului de înaintare a excepției de neconstituționalitate către Curtea Constituțională, instanța de recurs a constatat la termenul din 7 octombrie 2008 că se impune cu prioritate aplicarea prevederilor art. 29 alin (5) din Legea nr. 47/1992 în sensul suspendării soluționării recursului până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate întrucât recursul declarat de administratorul special viza atâtmaniera în care judecătorul sindic a înțeles să sesizeze Curtea Constiuțională fără însă a dispune suspendarea, cât și aspectele vizând fondul cauzei respectiv nelegalitatea hotărârii din perspectiva închiderii procedurii.
În aceste condiții, instanța de recurs la data de 7 octombrie 2008 reținut că deși legea insolvenței dă posibilitatea instanței de a trece la soluționarea cauzei fără a dispune suspendarea, practic soluționarea acestui recurs nu se putea realiza până la data soluționării excepției de constituționalitate așa încât a făcut aplicarea dispozițiilor art. 29 alin (5) din Legea nr. 47/1992 dispunând suspendarea soluționării recursului până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra acestora prin decizia nr. 232 din 19 februarie 2009 în dosarele nr. 2080/D/2008, 2132/D/2008 și respectiv 2133/D/2008 în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin (2) lit f și g raportate la art. 85 alin (6) din Legea nr. 85/2006, excepție ridicată de - CREDIT în calitate de administrator special al debitoarei - SA
Pentru pronunțarea acestei decizii Curtea Constituțională a arătat că, deschiderea procedurii insolvenței și obiectul specific al acesteia, au justificat adoptarea de către legiuitor a unor norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării drepturilor constituționale de care se pot bucura părțile în cadrul unui proces echitabil. În acest sens, trebuie amintit că art. 126 alin (2) din Constituție consacră dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili normele de procedură.
De asemenea, situația deosebită în care se află debitorul după deschidere procedurii a justificat restrângerea exercițiului unor drepturi, în vederea îndeplinirii scopului propus de art. 2 din Legea nr. 85/2006, așa cum a arătat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa.
Cu toate acestea, raportat la modul specific în care se poate manifesta în general voința societății comerciale, se apreciază că art. 18 coroborat cu art. 85 alin (6) din Legea nr. 85/2006 nu aduce nici o atingere dreptului acesteia de a-și apăra interesele inclusiv dreptul de proprietate. care au stat la baza adoptării soluției anterioare (decizia nr. 1097/2007) își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.
Pornind de la cele statuate de Curtea Constituțională, instanța de recurs reține că printre motivele de nelegalitate invocate de administratorul special se regăsește și acela privind încălcarea dreptului de apărare al acesteia prin necitarea legală a administratorului special în fazele derulării procedurii insolvenței debitoarei.
Așa cum a arătat însăși recurenta numirea sa ca administrator special a avut loc la data de 8 februarie 2008 așa încât înainte de această dată nu se punea problema citării administratorului special iar după această dată toate actele de procedură au fost îndeplinite potrivit prevederilor art. 7 alin (1) și cu administratorul special drept pentru care nu se poate reține neîndeplinirea legală a procedurii de citare.
În ceea ce privește neconvocarea legală a ședinței adunării generale a acționarilor - SA Z în vederea desemnării administratorului special, acestea trebuiau invocate la momentul la care a fost convocată adunarea generală deoarece la această dată instanța este investită cu analizarea temeiniciei și legalității hotărârii de închidere a procedurii.
Procedura insolvenței fiind o procedură specială, aceasta se desfășoară în etape și fiecare hotărâre pronunțată de judecătorul sindic poate face obiectul analizei recursului în mod separat așa încât invocarea unor aspecte de nelegalitate ale unor hotărâri judecătorești pronunțate în etape anterioare nu mai poate fi analizată la momentul închiderii procedurii.
Cât privește maniera de soluționare a procedurii insolvenței debitoarei - SA Z, Curtea reține că într-adevăr Tribunalul Sălaj are o manieră aparte de soluționare a acțiunilor în anulare, a acțiunilor privind angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, prin disjungerea acestora, însă din perspectiva analizării acestor hotărâri judecătorești Curtea reține că în toate dosarele care au făcut obiectul analizei judecătorului sindic privind anularea transferurilor patrimoniale, și angajarea răspunderii patrimoniale, au fost pronunțate hotărâri definitive,unele dintre ele rămânând chiar și definitive așa încât nu poate fi reținută nici o vătămare în ceea ce o privește pe debitoare reprezentată prin administratorul special.
Un ultim aspect de nelegalitate vizează modalitatea în care judecătorul sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin (2) raportat la art. 132 alin (2) din Legea nr. 85/2006 atunci când a respins ca nefondate obiecțiunile administratorului special formulate la raportul final și a dispus închiderea procedurii.
Judecătorul sindic a arătat pe larg faptul că au fost admise cererile de anulare a transferurilor patrimoniale formulate de lichidator precum și cererea acestuia având ca obiect angajarea răspunderii administratorilor și însă aceste hotărâri nu au putut fi puse în executare, creditorii și administratorul special neavansând cheltuielile necesare cum ar fi onorariile executorilor judecătorești și a cheltuielilor administrative.
Deoarece în speță sunt îndeplinite prevederile art. 132 alin (2) din Legea nr. 85/2006, în mod întemeiat judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, se impune respingerea recursurilor declarate de administratorul special - CREDIT ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CREDIT administrator special al debitoarei - SA Z împotriva sentinței comerciale 1168/26.05.2008, 1260/06.06.2008 și încheierii din 26.05.2008, pronunțate în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care le menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red./
2 ex./11.06.2009
Jud.fond.-
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 353/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 149/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
