Practica judiciara insolventa. Decizia 1013/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1013/2009

Ședința publică de la 18 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Irimie

JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan

JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și de debitoarea AIî mpotriva Sentinței comerciale nr. 338/F din 14 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurenta creditoare A prin consilier judiciar, fiind lipsă restul părților.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătând că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei creditoare T

Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentanta recurentei creditoare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea Sentinței comerciale nr. 338/F/2009 și înscrierea A în tabelul preliminar cu suma de 30.528 lei, datorată de către debitoarea. bugetului general consolidat al statului.

Arată că Aas olicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor pentru suma de 37.910 lei. Instanța de fond, în urma contestației debitoarei, a dispus înscrierea creditorului doar cu suma de 18.596 lei. Din actele depuse la dosarul cauzei, anexate declarației de creanță, rezultă că creanța este compusă din debit și obligații accesorii calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 11.03.2009. Consideră că trebuie înscrise în tabelul preliminar.

În ce privește recursul debitoarei, solicită respingerea acestuia.

După dezbaterea cauzei, se prezintă în instanță recurenta debitoare AIp rin administratorii - și. Solicită admiterea recursului formulat de și respingerea recursului declarat de

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor de față:

Constată că prin sentința comercială nr. 338/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- a fost respinsă contestația debitoarei împotriva creanței înscrise în tabelul preliminar al creditorilor în favoarea creditoarei SC SRL.

Au fost respinse contestațiile formulate de SC ROMANIA SRL și SC IMPORT EXPORT 2001 SRL.

A fost admisă în parte contestația debitoarei împotriva creanțelor înscrise în tabelul preliminar al creditorilor în favoarea creditoarelor SC SA A I și SC SRL B prin administrator judiciar SP B și în consecință:

S-a dispus reducerea sumei înscrisă în tabelul preliminar de creanță în favoarea creditoarei SC SA de la suma 34.979,53 lei la suma de 29.979,53 lei și a creditoarei SC SRL de la suma de 16.644,64 lei la suma de 11.580,96 lei.

S-a admis contestația debitoarei împotriva creanțelor înscrise în tabelul preliminar al creditorilor în favoarea creditorilor SC SRL O, SC SRL, ITM A și Administrația Finanțelor Publice a municipiului A I și în consecință:

S-a dispus reducerea sumei înscrisă în tabelul preliminar de creanță în favoarea creditoarei SC SRL de la suma de 16.207,78 lei la suma de 8.097,51 lei, a creditoarei SC SRL de la suma de 18.833,59 lei la suma de 7.405,32 lei și a creditoarei A I de la suma de 37.910 lei la suma de 18.596 lei;

S-a dispus radierea creditorului ITM A din tabelul preliminar de creanțe.

S-a dispus administratorului judiciar întocmirea tabelului definitiv al creanțelor conform prezentei sentințe.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:

Referitor la creanța SC SA s-a constatat că după data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv la data de 08.04.2009, debitoarea a achitat creditoarei în cauză suma de 5.000 lei, astfel încât debitul principal a fost redus cu această sumă, rămânând un rest de plată de 29.979,53 lei. În legătură cu penalitățile de întârziere s-a constatat că acestea au fost calculate conform art.6 din contractul de închiriere nr. 440/2.07.2007 încheiat între părți, până la data deschiderii procedurii, astfel că susținerea debitoarei privind faptul că penalitățile de întârziere sunt în sumă de 1.135 lei s-a reținut că nu are un temei legal.

Cu privire la creanța SC SRL s-a constatat că într-adevăr la data de 22.03.2009 a fost emisă factura storno nr.2411 în valoare de 1.726,78 lei astfel că această sumă a fost scăzută din creanța pretinsă de societatea creditoare. Totodată, s-a constatat că creditoarea are datorii către debitoare în sumă de 6.383,99 lei reprezentând contravaloarea a două facturi emise în luna martie 2009, motiv pentru care au fost compensate creanțele reciproce, iar diferența rezultată în sumă de 8.097,51 lei reprezintă creanța pe care o deține SC SRL și care a fost înscrisă în tabel.

Prin întâmpinare, creditoarea SC SRL a recunoscut faptul că suma menționată în declarația de creanță este eronată deoarece creanța reală este în valoare de 7.405,32 lei, astfel cum a precizat și debitoarea.

Susținerile debitoarei privind achitarea unor facturi emise de creditoarea SC SRL cu file CEC nu a fost reținută ca justificată întrucât din extrasele de cont depuse la dosar de către debitoare nu rezultă ce facturi au fost plătite cu aceste file CEC. În aceste condiții nu au putut fi verificate susținerile debitoarei cum că debitul menționat a fost achitat cu aceste instrumente de plată, astfel că a fost reținută ca certă, lichidă și exigibilă suma precizată de către creditoare, respectiv 10.608,07 lei reprezentând facturi fiscale restante și 972,89 lei reprezentând dobândă legală calculată până la data deschiderii procedurii.

S-a constatat că, creanța deținută de creditoarea SC GRUP SRL corespunde sumelor menționate în biletele la ordin depuse în susținerea declarației de creanță, bilete care au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă disponibil în contul debitoarei. Din această perspectivă, s-a reținut că nu au relevanță susținerile debitoarei privind relațiile contractuale fundamentale care au stat la baza emiterii acestor bilete la ordin având în vedere că aceste titluri de valoare sunt autonome de raportul juridic fundamental. În consecință, constatându-se că biletele la ordin întrunesc toate condițiile legale cerute pentru valabilitatea lor și au fost refuzate la plată de către bancă, ca urmare a lipsei disponibilului bănesc în conturile debitoarei, suma menționată în cuprinsul acestora și care a fost solicitată de către creditoare a fost înscrisă în tabelul de creanțe.

Creditorul ITM Aae fectuat la data de 24.04.2009 un control în vederea stabilirii obligațiilor fiscale în ceea ce privește comisionul datorat de către debitoare și a emis Decizia de impunere nr. 84 prin care s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de plată a sumei de 101 lei, reprezentând majorări de întârziere calculate la suma datorată drept comision pentru păstrarea și completarea carnetelor de muncă, conform art. 5 alin.1 alin. 1 lit. a din Legea nr.130/1999.

S-a arătat că, potrivit art. 64 alin.1 din Legea nr. 85/2006, după data deschiderii procedurii generale insolvenței pot depune cereri de admitere a creanțelor toți creditorii ale căror creanțe sunt anterioare datei declanșării procedurii. În prezenta cauză, prin încheierea nr. 102/F/11.03.2009, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale împotriva societății debitoare. Or, creanța pretinsă de ITM A s-a născut doar la data de 24.04.2009, astfel că nu a putut fi înscrisă în tabelul preliminar al creditorilor.

Referitor la susținerile creditoarei A privind faptul că suma menționată în declarația de creanță este cea corectă deoarece cuprinde și sumele menționate în declarațiile depuse de societatea debitoare la data de 24.03.2009, judecătorul sindic a apreciat că sumele conținute de aceste acte administrative fiscale nu pot fi luate în considerare pentru a fi trecute în tabelul preliminar al creditorilor întrucât aceste creanțe s-au născut abia la data de 24.03.2009, deci după data deschiderii procedurii generale a insolvenței. Întrucât din actele care constată creanțele fiscale, care au fost depuse de creditoarea în dovedirea declarației de creanță, nu a rezultat o sumă mai mare decât cea recunoscută de debitoare că o datorează, judecătorul sindic a constatat că această sumă este certă, lichidă și exigibilă și prin urmare trebuie înscrisă în tabelul creditorilor.

Judecătorul sindic a respins la solicitarea formulată de SC IMPORT EXPORT SRL privind înscrierea creanței sale în tabelul creditorilor având în vedere faptul că declarația de creanță a fost depusă tardiv, așa cum a recunoscut societatea în cauză. Astfel, s-a constatat că notificarea comunicată de administratorul judiciar a fost primită de către societate la data de 06.04.2009 iar susținerea că, până la data de 29.04.2009 creditoarea nu a putut să intre posesia tuturor documentelor care să ateste dreptul său de creanță, s-a constatat că nu a fost dovedită în nici un fel. Acest aspect nu a fost reținut în condițiile în care anterior primirii notificării creditoarea a depus împotriva debitoarei o cerere pentru emiterea somației de plată or, din moment ce a fost promovată acțiune în instanță împotriva debitoarei s-a presupus că societatea creditoare deținea documentele justificative ale pretențiilor sale.

De asemenea, judecătorul sindic a respins și solicitarea creditoarei SC ROMANIA SRL de a fi înscrisă în tabelul de creanțe reținând că motivele prezentate de aceasta pentru depunerea cu întârziere a declarației de creanță sunt nerelevante sub acest aspect.

Astfel, s-a constatat că notificarea privind depunerea declarației de creanță a fost primită de societate la data de 6.04.2009, iar disfuncționalitățile existente în relațiile dintre reprezentanții legali ai societății și cabinetul de avocatură care reprezintă societatea nu justifică acceptarea depunerii după termenul limită stabilit a declarației de creanță.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC prin administrator -, solicitând modificarea în sensul reducerii creanței deținute la suma de 18.859,94 lei.

În motivarea recursului debitoarea arată că datorează creditoarei suma de 18.859,94 lei conform fișei clientului și dovezii plăților, iar creditoarea a emis instrumente de plată în contul debitului și anterior deschiderii procedurii pe care le-a introdus în circuitul bancar.

Mai susține că societatea creditoare a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor, atât cu sumele din facturi, cât și parțial cu instrumentele de plată, existând o diferență reală între soldul real și cel din declarația de creanță în sumă de 9014,82 lei.

În drept se invocă art. 299 și următoarele pr.civ.

Recursul a fost legal timbrat (fila 6).

Sentința a mai fost atacată cu recurs de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A care a cerut modificarea sentinței și înscrierea în tabelul preliminar a sumei de 30.528 lei.

În motivare, A arată că judecătorul sindic nu a avut în vedere că declarația de creanță depusă la 29.04.2009 este compusă din două părți, respectiv debit de 20.763 lei și obligații accesorii calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței în cuantum de 9.765 lei, suma reținută de prima instanță neavând bază legală.

În drept s-a invocat art. 304 (1) pr.civ.

Creditoarea L a solicitat prin întâmpinare (fila 17) respingerea recursului și menținerea cuantumului creanței așa cum a fost înscris în tabelul preliminar al creanțelor.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoarea A raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel reține următoarele:

Conform art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 vor fi depuse declarații de creanță pentru creanțele anterioare deschiderii procedurii, or declarația de creanță depusă de A cuprinde atât debitul, cât și obligațiile accesorii calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 11.03.2009, respectiv 27.500 lei debite, 5.760 lei majorări de întârziere și 4.650 lei amenzi.

Prin urmare, în mod netemeinic instanța de fond a apreciat că declarația de creanță a Ac uprinde creanțe născute ulterior deschiderii procedurii, întrucât chiar dacă declarația de creanță s-a înregistrat la dosar în data de 28.04.2009, creanțele au fost calculate până la 11.03.2009, așa cum reiese și din fișa sintetică (fila 105 - volum I din dosar).

În consecință, în baza art. 312.pr.civ. va fi admis recursul declarat de creditoarea A, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. modificată sentința atacată și respinsă contestația debitoarei împotriva creanței A I, dispunându-se înscrierea în tabelul preliminar a acesteia cu 37.910 lei.

În ce privește recursul debitoarei L, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Creanța invocată de creditoarea L în declarația de creanță este întemeiată exclusiv pe biletele la ordin emise de către debitoarea L și refuzate la plată și în condițiile în care acestea nu au fost anulate pentru lipsa condițiilor de valabilitate, constituie temei legal al înscrierii creditoarei în tabelul preliminar al creanțelor, chiar dacă respectivele sume nu ar fi evidențiate integral în facturile ce apar în fișa client.

Dacă creditoarea ar fi introdus în mod nelegal aceste titluri de credit în circuitul bancar, așa cum susține debitoarea, recurenta avea la dispoziție alte mijloace juridice pentru a contesta această operațiune.

Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că recursul declarat de L este nefondat, urmând să fie respins în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de DGFP A împotriva sentinței nr. 338/F/14.10.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Alba.

Modifică sentința atacată în sensul că

Respinge contestația debitoarei SC " " SRL împotriva creanței A I și dispune înscrierea acesteia în tabelul preliminar cu suma de 37.910 lei.

Respinge recursul debitoarei SC " " SRL împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18.12.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Th.

Ex. 6/21.01.2010

Jud fond

Președinte:Marius Irimie
Judecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 1013/2009. Curtea de Apel Alba Iulia