Practica judiciara insolventa. Decizia 1577/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1577/2009
Ședința publică din 5 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 258 din 16 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, SC SRL PRIN LICHIDATOR SOCIETATEA LICHIDARE Z, și SOCIETATEA LICHIDARE PENTRU DEBITOR SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii insolvenței.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 258 din 16 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL Z,
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
În motivare se arată că la data de 31.10.2008 lichidatorul judiciar SOCIETATEA LICHIDARE Z desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL Z a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare;
Procedura concursuală a fost deschisă prin sentința civilă nr. 61 din data de 14 ianuarie 2008.
S-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
Notificarea a fost publicată și în ziarul din data de 23.01.2008 și publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 351/31.01.2008 conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței,
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva sentinței formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice
S, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și continuarea procedurii conform Legii nr. 85/2006 în ceea ce privește creanța DGFP S și declararea creanței DGFP S în cuantum de 8073,81 lei ca admisă numai provizoriu potrivit art. 75 (3).
În motivarea recursului, recurenta arată că rmare trecerii debitorului În procedura falimentului DGFP S s-a înscris la masa credală cu o creanță în sumă de 70.603 lei.."
În data de 17.09.2008 formulat contestație la tabelul definitiv consolidat al creanțelor, contestație la care s-a revenit cu completări și precizări iar prin sentința civilă nr. 113 din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a admis contestația precizată formulată și s-a dispus modificarea tabelului definitiv al creanțelor debitoarei și înscrierea creditoarei DGFP S în acest tabel cu o creanță în sumă valoare de 61.255,49 lei. Împotriva acestei sentințe DGFP Sad eclarat recurs, urmând să fie citată la Curtea de APEL CLUJ.
În urma verificărilor efectuate de recurentă referitor la contestația formulată s-a constatat că suma de 1273,70 lei din creanța declarată de DGFP S, se suprapune cu creanța declarată de A V AS B, motiv pentru care DGFP Sas olicitat diminuarea creanței cu această sumă astfel că DGFP Sap recizat creanța ca fiind în sumă de 69.329 lei.
În data de 31.10.2008 lichidatorul judiciar desemnat în cauză a solicitat închiderea procedurii conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, menționând totodată faptul că pasivul debitoarei solicitat lichidatorul desemnat în cauză este în sumă totală de 71.344,69 lei din care: DGFP S - 69.329,30 lei, Primăria Z 741,69 lei, AVAS B - 1273,70 lei.
Pentru lipsa bunurilor din averea debitorului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitorului din registrul comerțului.
Ulterior, în data de 12.02.2009 lichidatorul desemnat în cauză a comunicat cu DGFP S Raportul cu propunere de închidere a procedurii falimentului, împreună cu tabelul definitiv consolidat al creantelor -rectificat în care DGFP Saf ost înscrisă cu o creanță în sumă de 61.255,49 lei.
La termenul de judecată din 16.02.200, dată la care s-a pronuntat hotărârea
recurată, DGFP S s-a opus la închiderea procedurii falimentului până la soluționarea irevocabilă a contestației ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Sălaj.
Prin Închiderea procedurii falimentului anterior soluționării irevocabile a contestatiei și fără a fi declarată creanța DGFP S ca admisă provizoriu, a fost imposibilitate de a valorifica dreptul, respectiv hotărârea pronunțată în recurs fiind lipsită de orice efecte în ipoteza admiterii recursului formulat de DGFP S împotriva Sentintei Civile nr. 113 din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, deoarece după închiderea procedurii insolenței, lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități ce-i revin în cadrul procedurii.
Împotriva sentinței a formulat recurs și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 258/16.02.2009 în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului, să se dispună închiderea procedurii falimentului SC SRL să fie făcută după executarea silită de către lichidatorul judiciar a averii foștilor administratori ai debitoarei.
În motivarea recursului, recurenta arată că este greșită hotărârea instanței de închidere a procedurii, fără desemnarea/nominalizarea unui executor judecătoresc care să procedeze la executarea sentinței de atragere a răspunderii, creditorii tind în imposibilitate să execute individual având în vedere motivele expuse în continuare.
Analiza hotărârii recurate si a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematica a textelor de lege care se aplică cauzei de si anume Legea 85/2006:
- Art. 2 - "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment".
- Art. 5 alin. 1 - "Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul si lichidatorul".
- Art. 138 alin. 1 - "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns in insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere sau de conducere..".
- Art. 140 - "Sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului si vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
- Art. 136 - "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
- Art. 142 alin. 1 - "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d procedură civilă.
Prin modificarea art. 142 alin. 1 in care se arată că "Executarea silită împotriva
persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedura civila", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competenta pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezulta si de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului si anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are aceasta competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege sa facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune in vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) si nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultata din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Examinând recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice, instanța constată că este fondat, din următoarele considerente:
La data de 31.10.2008 lichidatorul judiciar desemnat formulează cerere de închidere procedurii debitoarei conform art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S fost înscrisă la masa credală cu o creanță de 70.603 lei.
Urmare formulării contestației de către pârâtul la tabelul definitiv consolidat al creanțelor și admiterea acesteia s- pronunțat sentința civilă nr. 113/26.01.2009 a Tribunalului Sălaj prin care s-a dispus modificarea tabelului definitiv al creanțelor debitoarei, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice fiind înscrisă cu o creanță în valoare de 61.255,49 lei.
Împotriva sentinței sus arătate creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice formulat recurs, recurs ce nu fost soluționat până la termenul de azi.
Până la soluționarea irevocabilă recursului și stabilirea creanțelor cu care sunt înscriși creditorii la masa credală se impune continuarea procedurii, deoarece prin închiderea acesteia judecătorul sindic, administratorul, lichidatorul sunt descărcați de îndatoriri potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Deci până la clarificarea cuantumului creanței, clarificare ce se va realiza după soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 113/2009 se impune continuarea procedurii, iar în speță, în baza art. 304(9) și art. 312(3) Cod proc.civ. instanța va admite recursul și va modifica hotărârea, în sensul că se va continua procedura falimentului față de debitoare, urmând ca aceasta să fie închisă după clarificarea cuantumului creanței, urmare soluționării recursului.
Recursul AVAS este nefondat.
Potrivit art. 142 alin (2) din lege, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, deoarece după închiderea procedurii lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, aspect spect ce rezultă cu claritate din prevederile art. 136 din lege.
La o analiză sumară a textului legal citat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de insolvența debitorului, deoarece după închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului și vor fi
destinate în caz de faliment acoperirii pasivului debitorului, așa cum prevede art. 140 din lege, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire a pasivului nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii și nu după Închiderea acesteia.Această teză a fost de altfel împărtășită și invocată și de către recurentă.
Cu toate acestea curtea apreciază că o asemenea concluzie nu poate fi primită deoarece prin art. 142 alin 92 din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc căruia îi revine responsabilitatea de a proceda la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului.
Având în vedere aceste aspecte curtea apreciază că obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136 din lege deoarece prin obligația instituită de art. 142 din Legea nr. 5/2006 s-a urmărit asigurarea finalizării acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea prevederilor legale speciale privind efectuarea plăților.
O altă critică invocată de recurentă se referă la aplicabilitatea textului legal analizat din perspectiva obligației care ar avea-o judecătorul sindic de a desemna un executor judecătoresc înainte de închiderea procedurii.
Această problemă se impune a fi soluționată în contextul în care, ca efect al închiderii procedurii, în conformitate e cu prevederile art. 136 din lege, legiuitorul este descărcat de orice fel de obligații, inclusiv de obligația de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat de creanțe.
Cu toate acestea prin prevederile art. 142 ale Legii nr. 85/2006 legiuitorul nu
instituit în sarcina judecătorul sindic, obligația ca, anterior închiderii procedurii, să
desemneze un executor judecătoresc deoarece, hotărârea pronunțată de către
judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere prevăzută de art. 138
din lege, constituie titlu executoriu și, ca atare, acesta urmează a fi pus în executare
potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însăși textul legal analizat. Practic, legiuitorul înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de către lichidator. Această obligație a lichidatorului nu reprezintă altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
În cauză AVAS nu face dovada că ar exista o hotărâre irevocabilă de antrenare răspunderii administratorului debitoarei. Mai mult, sentința de care se prevalează, respectiv nr. 258/16.02.2008 fost modificată prin decizia nr. 1583/5.05.2009, în sensul respingerii cererii de antrenare răspunderii administratorului pentru pasivul debitoarei.
Pentru aspectele sus arătate, instanța în baza art. 312 (1) Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul AVAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 258 din 16.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că respinge cererea de închidere a procedurii și dispune continuarea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL
Respinge recursul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red. dact. GC
3 ex/03.06.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1013/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 267/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
