Practica judiciara insolventa. Decizia 1016/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1016/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de creditoarea ROMÂNIA B împotriva Deciziei comerciale nr. 249/13.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat contestatoarea prin consilier juridic, fiind lipsă restul părților.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu intimata debitoare H, dovada de îndeplinire a procedurii de citare nefiind restituită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a depus, din partea intimatei debitoare H, o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen, pentru angajarea unui apărător.
Cu privire la cererea de amânare, reprezentantul contestatoarei nu se opune, însă, având în vedere că este vorba de o cale extraordinară de atac, lasă la aprecierea instanței.
Curtea, în deliberare, având în vedere că are cunoștință de termenul din 18.12.2009, fapt dovedit cu înregistrarea cererii privind amânarea cauzei, constată că procedura de citare este îndeplinită și respinge cererea de amânare în vederea angajării unui apărător având în vedere dispozițiile Legii nr. 85/2006 care reclamă celeritatea.
Având în vedere că aceasta este prima zi de înfățișare, instanța invocă, din oficiu, tardivitatea introducerii contestației în anulare raportat la data pronunțării deciziei - 13 martie 2009.
Reprezentantul contestatoarei arată că despre conținutul deciziei atacate au luat cunoștință la data de 27.10.2009, când au solicitat și ridicat un exemplar al acesteia de la registratura curții de apel. Contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Susține că, pentru executarea acestei căi de atac, este esențial este să fie cunoscută motivarea deciziei.
Pentru aceste considerente, apreciază că este formulată în termen contestația în anulare.
Instanța, lasă cauza în pronunțare pe excepția tardivității contestației în anulare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia comercială nr. 249/13.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a admis recursul pârâtei H SRL jud. H împotriva Sentinței comerciale nr. 637/F/10 iunie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în contradictoriu cu reclamanta - " Romania"
A fost modificată sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantei având ca obiect deschiderea procedurii executării silite colective față de pârâtă.
Au fost anulate toate operațiunile efectuate în baza sentinței mai sus modificată.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că:
Deschiderea procedurii executării silite concursuale față de o societate comercială reprezintă o măsură gravă care afectează nu numai societatea comercială dar și pe creditorii acesteia, între care se înscriu și asociații.
Pentru a exclude ca cererea de deschidere a procedurii să constituie un mijloc prin care un comerciant să fie eliminat de pe piață sau, prin care persoane interesate, asociați, administratori sociali, de conivență cu terții, să dobândească bunuri ale societății vizate, fără a deține o creanță necontestată, ori pentru alte motive ce ies din sfera justeței, legea îl așează pe debitor sub protecția sa, scop în care, instituie o sumă de condiții fără de care, pornirea executării silite concursuale nu este admisibilă.
În acest profil, odată ce a fost investit cu soluționarea cererii, judecătorul sindic este obligat să cerceteze din oficiu și cu imparțialitate, începând cu cererea de chemare în judecată, toate aspectele juridice ale materiei, această obligație derivând din statutul și atribuțiile de sindic, și din instituirea în sarcina sa a responsabilității până la închiderea procedurii.
Cu alte cuvinte, în cadrul procesului de drept comun având ca obiect cererea pentru deschiderea procedurii executării silite concursuale, părțile au calitatea de reclamant și pârât deoarece calitatea de creditor și de debitor urmează a fi dovedită.
În pofida practicii constante a instanței de recurs fundamentată pe dispozițiile enunțate punctual, judecătorul sindic din cadrul tribunalului a apreciat "mărturisirea debitoarei" face dovada creanței certe și exigibile invocate de reclamantă.
Procedând în modul arătat, judecătorul sindic s-a abătut de la dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2006 și ale art. 372, art. 374 și art. 379 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a încălcat și prevederile art. 315 Cod procedură civilă întrucât, deși prin decizia de casare, instanța de recurs a explicat inadmisibilitatea mărturisirii pentru dovedirea certitudinii creanței, și a impus administrarea probei cu titlu executoriu, acesta nu a dat curs îndrumărilor obligatorii, judecând în aceeași manieră ca în primul ciclu procesual.
Cum, numai titlul executoriu confirmă existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar certitudinea presupune că întinderea datoriei a fost stabilită fie prin hotărârea instanței care a finalizat irevocabil disputa părților, fie prin actul juridic căreia legea îi recunoaște această calitate, iar judecătorul sindic nu se poate erija în judecătorul fondului dreptului, și ținând cont că pretențiile bănești invocate de un comerciant față de altul se dovedesc potrivit Codului comercial și Legii nr.31/1990, numai prin actele și registrele contabile ținute conform Legii nr.82/1991, că pretențiile bănești opuse de un comerciant altuia nu au caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă, iar normele imperative ale actelor normative enunțate, exclud mărturisirea ca dovadă a creanței certe, lichide și exigibile.
Cum, reclamanta a invocat simple pretenții bănești, fără a dovedi calitatea de creditor și respectiv, de debitor, urmărirea silită a pârâtei nu putea fi începută, legea sancționând cu nulitatea măsurile și operațiunile de executare silită efectuate în absența unui titlu executoriu. Această sancțiune este aplicabilă și în cadrul executării silite concursuale supusă legii speciale și reprezintă mijlocul legal prin care este asigurat respectul normelor juridice imperative.
Raportat la starea de fapt expusă, s-a constatat că judecătorul sindic nu s-a preocupat să protejeze drepturi fundamentale ale societății pârâte și ale creditorilor, nici să asigure paritate de tratament juridic în cadrul procedurii, abdicând și de la obligația impusă de art.315 Cod procedură civilă. La aceste greșeli se adaugă, pronunțarea sentinței față de DGFP H care nu are calitatea de reclamant în proces, această persoană înaintând "Declarația de creanță" act juridic ce urma a fi tratat într-o altă fază a procedurii, după sentința irevocabilă de deschidere a executării silite concursuale.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare creditoarea România
În motivele contestației s-a arătat că decizia atacată a fost ridicată în original de creditoare la 27.10.2009. Contestația a fost trimisă la Curtea de APEL ALBA IULIA la 12.11.2009, în termenul legal. Decizia atacată este rezultatul unei erori materiale întrucât instanța de recurs a reținut în mod greșit că la judecata în fond judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoaraa apreciat "mărturisirea debitoarei" ca făcând dovada creanței certe, lichide și exigibile invocate de creditoare.
arătat că la pronunțarea soluției în fond, judecătorul nu s-a bazat pe mărturisirea debitoarei Pentru a se baza pe mărturisirea debitoarei, trebuia administrată proba cu interogatoriul, care este singura modalitate procesuală prin care se poate determina mărturisirea, ca mijloc de probă, iar această probă nu a fost administrată. Nici judecătorul nu a făcut referire la vreo mărturisire, acesta întemeindu-și sentința pe protocolul nr. 916 încheiat între părți în data de 23.10.2002, care este un act juridic prin care L și România A realizează o compensare a unor creanțe reciproce.
Nu este necesară dovedirea creanței certe, lichide și exigibile doar prin titlu executoriu. Actele însușite de debitoare prin semnătură și ștampilă sunt suficiente pentru a face această dovadă. Procedura de citare a debitoarei în fața Tribunalului Hunedoaraa fost legal îndeplinită. Cererea creditoarei este întemeiată, creanța fiind dovedită prin protocoalele nr. 916/2002 și 1223/2002. Protocolul nr. 916/2002 nu este lovit de nulitate. Mențiunea făcută în sentința de deschidere a procedurii cu privire la DGFP este o eroare materială.
În drept s-au invocat prevederile art. 318.pr.civ. art. 3 și 31 din Legea nr. 85/2006, art. 242 alin. 2.pr.civ.
Contestația a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Verificând contestația în anulare formulată de creditoarea România B față de excepția tardivității declarării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 319 alin. 2 teza a 3-a pr.civ. curtea de apel constată următoarele:
Decizia comercială nr. 249/13.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- a fost comunicată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara la 8.05.2009. Decizia a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2473/22.05.2009, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 27 din dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA.
Efectul publicării deciziei este acela al aducerii la cunoștința oricărei persoane, inclusiv a părților, a hotărârii respective.
C târziu la această dată creditoarea a avut cunoștință despre decizia atacată.
Susținerea creditoarei că a luat cunoștință despre decizia atacată la 27.10.2009 este nefondată și nici măcar probată, la dosar neexistând vreo dovadă în acest sens.
Contestația în anulare a fost expediată doar la 12.11.2009, cu mult după trecerea termenului de 15 zile de la data luării la cunoștință.
Față de cele reținute și de prevederile art. 319 alin. 2.pr.civ. curtea de apel constată că prezenta contestație în anulare este tardiv introdusă urmând a fi respinsă pe cale de excepție fără a mai fi necesară verificarea motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 318.pr.civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge drept tardivă contestația în anulare formulată de creditoarea Romania B împotriva deciziei nr. 249/13.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.5/20.01.2010.
Jud fond
Jud rec. MN,MI,EF
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1024/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1603/2009. Curtea de... → |
|---|
