Practica judiciara insolventa. Decizia 1576/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1576/2009
Ședința publică din 5 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de creditoarea - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 861 din 6 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații B, - SRL, și, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
Se constată că la data de 4 mai 2009, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurentei, (filele 38-54).
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 861 din 6 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca fiind neîntemeiată, acțiunea formulată de către creditorul - SRL N precum și cererea de intervenție formulată de către lichidatorul judiciar B în contradictoriu cu pârâtele și în calitate de administratori ai debitoarei - SRL, aflată în procedura insolvenței, dosar nr-, având ca obiect stabilirea răspunderii materiale a administratorilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în anul 2001 fost înființată - SRL, de către pârâta, având calitatea de asociat unic și administrator, obiectul principal de activitate fiind producția, prelucrarea și conservarea cărnii. Pentru o scurtă perioadă, a fost desemnată administrator neasociat pârâta.
În vederea realizării obiectului de activitate societatea a contractat în anul 2003 de la Agenția SAPARD, conform contractului cadru depus la dosar (52 - 54) o finanțare nerambursabilă de 7.410.848.927 lei, reprezentând 49,76% din valoarea totală a proiectului declarat eligibil. A fost achiziționat un abator situat în localitatea și a demarat activitatea de producție.
Urmare unor verificări ale Gărzii Financiare și DGFP BNp entru perioada 2002 - 2004, organele fiscale au constatat că activitatea societății nu întrunește condițiile de investitor în zona defavorizată prevăzute de HG 640/1999, respectiv OUG nr. 24/2001, stabilind în sarcina societății obligații fiscale față de bugetul statului de 736.554.000 lei, cu titlu de TVA neîncasat și 2.936.954 lei, impozit pe profit neachitat. Totodată s-a sistat finanțarea prin programul SAPARD.
În acest context, prin sentința civilă nr. 14 din 26 ianuarie 2005, la cererea creditorului - SRL, debitoarea - SRL a fost declarată în stare de insolvență, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau falimentului, în temeiul Legii nr. 64/1995, republicată, a fost desemnat administrator judiciar, au fost stabilite termene limită pentru depunerea declarațiilor de creanță, pentru verificarea acestora, întocmirea tabelului preliminar al creanțelor, termen pentru definitivarea tabelului creanțelor și a fost stabilită prima ședință a adunării generale a creditorilor.
Contestațiile formulate de către creditorul - SRL N, față de tabelul definitiv al creanțelor, înregistrate în Anexele B-E, au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin rechizitoriul din 22 aprilie 2005, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița N, s-a dispus trimiterea în judecată a pârâtei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea 87/1994 și respectiv art. 11, lit. "b", din aceeași lege, precum și infracțiunea prev. de art. 290, alin.1 Cod penal.
Cauza penală a fost soluționată definitiv prin decizia penală nr. 205/R/25 martie 2008 Curții de APEL CLUJ -Secția Penală, prin care inculpata a fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată, arătate mai sus, constatându-se totodată recuperarea integrală a prejudiciului cauzat ANAF B -DGFP B
Referitor la obiectul prezentei cauze, s-a reținut că reclamanta a solicitat instanței atragerea răspunderii materiale a administratorilor statutari ai debitoarei - SRL, în temeiul art. 124, lit. "a", "c" și "g" din Legea 64/1195 în vigoare la acea dată. Este de reținut că în temeiul dispozițiilor Legii nr. 64/1995, creditorii care au înregistrat creanță în tabelul definitiv al creanțelor, aveau calitatea procesuală de a formula asemenea acțiune.
În ce privește însă acțiunea formulată, s-a constatat că reclamanta nu a arătat care sunt faptele săvârșite de către pârâte în calitatea de administratori ai societății falite și care au contribuit la ajungerea societății în această situație, indicând doar textele legale ce reglementează această instituție.
Este de principiu că instituirea acestei forme a răspunderii civile speciale a administratorilor sau a altor persoane din conducerea debitorului, poate avea loc numai în situația comiterii uneia sau unora din faptele precis determinate de dispozițiile legale arătate și care au contribuit, în sensul legii vechi sau au determinat, în sensul legii actuale, starea de insolvență a debitoarei.
Cum în cauză, nu au fost indicate faptele pretins ilicite și cauzatoare de prejudicii ce au determinat intrarea în insolvență a debitoarei, analiza celorlalte elemente ale răspunderii materiale, respectiv vinovăția, existența raportului de cauzalitate, prejudiciul, etc. nu poate fi făcută, motiv pentru care acțiunea introductivă se dovedește a fi neîntemeiată.
În ce privește cererea de intervenție, admisă în principiu, formulată de către lichidatorul judiciar prin care se solicită obligarea pârâtei să suporte parte a pasivului debitoarei, până la concurența sumei de 308.501,80 lei, apare ca fiind neîntemeiată urmând a fi respinsă. Este de observat că suma apare înscrisă în contul 231, imobilizări corporale ale debitoarei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare a grajdului pentru porci, a parterului clădirii, în care urma să funcționeze abatorul proprietatea debitoarei și a etajului clădirii, în care urmau să funcționeze ca și anexe: bucătărie, spălătorie, filtru, sală de mese. Toate aceste lucrări parțial finanțate urmau a fi achitate din fondurile SAPARD, iar sistarea finanțării a condus la oprirea lor.
Potrivit contractului de închiriere (55) aceste spații aparținând vânzătorului urmau să facă obiectul unui contract de asociere în participațiune, societatea debitoare contribuind la asociere cu contravaloarea îmbunătățirilor aduse, contract ce nu s-a perfectat urmare intrării debitoarei în insolvență.
Așa fiind, aceste cheltuieli nu pot fi apreciate ca fiind o pagubă adusă debitoarei, printr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii din partea administratorului statutar, motiv pentru care, pe fond, cererea de intervenție a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul - REMAN SRL N solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditorul arată că, deși a administrat la dosarul cauzei probe suficiente pentru a demonstra faptele pentru care pârâtele trebuie să răspundă alături de societate, instanța nu a ținut seama de probele anexate existente la dosar și i-a respins cererea, fapt pentru care a formulat recursul.
În conformitate cu prevederile art. 3041și ținând cont de cele arătate mai sus, consideră că recursul este întemeiat, deoarece instanța a interpretat greșit actul dedus judecății ș nu a ținut cont de întregul probatoriu din dosar.
Intimatele și prin întâmpinarea depusă la data de 24 aprilie 2009 solicită respingerea recursului declarat în cauză ca neîntemeiat (15-17).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021alin (1) lit c cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.
Din analiza recursului în raport de textul legal sus citat se desprinde concluzia că, recurenta a indicat motivele de nelegalitate a hotărârii respectiv greșita aplicare a legii, indicând prevederile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă în raport de dispozițiile art. 124 din Legea nr. 64/1995 abrogată în prezent dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 așa încât excepția nulității recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu toate acestea recursul este neîntemeiat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Obiectul prezentei cauzei îl constituie atragerea răspunderii materiale a administratorilor statutari ai debitoarei, cererea fiind formulată de creditoarea recurentă - SRL N sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 64/1995 respectiv art. 124 lit a, c și g, în vigoare la data formulării cererii.
În prezent, angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere este cuprins în art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea reglementată atât de prevederile art. 124 din Legea nr. 64/1995 cât și din actuala reglementare este o răspundere menită să asigure acoperirea pasivului debitorului în situația în care averea acestuia nu satisface toate creanțele creditorilor.
Dispozițiile legale sus amintite reglementează câteva cazuri expres determinate în care membrii organelor de conducere sau supraveghere ai persoanei juridice ajunse în stare de insolvență sau care au cauzat această stare vor putea fi obligați să suporte o parte a pasivului debitorului, dacă prin activitatea lor au contribuit la provocarea insuficienței fondurilor bănești disponibile ca stare a patrimoniului debitorului.
Cu alte cuvinte, este de principiu că instituirea acestei forme a răspunderii civile speciale a administratorilor debitorului poate avea loc doar în situația săvârșirii uneia sau unora din faptele expres prevăzute de lege și care au contribuit sau au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Așa cum în mod întemeiat a reținut judecătorul sindic creditorul nu a făcut altceva decât să indice textele legale fără a arăta în concret faptele pretins ilicite și cauzatoare de prejudicii care au determinat intrarea în insolvență a debitoarei și analiza celorlalte elemente ale răspunderii materiale respectiv vinovăția, existența raportului de cauzalitate, prejudiciul.
Așa fiind, recursul declarat de creditorul - SRL N urmează a fi respins ca neîntemeiat potrivit art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimații și.
Respinge recursul declarat de - SRL N împotriva sentinței civile nr. 861 din 6.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
Red./
2 ex./28.05.2009
Jud.fond.-
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1031/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 573/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
