Practica judiciara insolventa. Decizia 1085/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1085/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva sentinței comerciale nr. 679/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - prin lichidator judiciar MANAGEMENT, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 679/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca inadmisibilă cererea formulată de creditoarea L privind autorizarea pentru formularea unei acțiuni de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei; în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea -, și radierea acesteia din registrul comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar MANAGEMENT de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat cu privire la cererea de autorizare în vederea formulării unei acțiuni de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea L, că, având în vedere că nu sunt întrunite dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței, față de modificarea adusă prin OUG 173/2008 publicată în Of. Partea I, nr. 792/26.11.2008, în sensul că lichidatorul judiciar nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitoarei, pentru întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, care se impunea a fi întocmit în 60 de zile de la desemnare și nu a nominalizat persoanele răspunzătoare, judecătorul sindic respins-o ca inadmisibilă.
Față de propunerea de închidere a procedurii, judecătorul sindic a constatat că la data de 02.04.2009, lichidatorul judiciar MANAGEMENT, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului -, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului,
Astfel, judecătorul sindic a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 1214/12.06.2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței.
Având în vedere că nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI L, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii și admiterea cererii de autorizare pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor.
În motivarea recursului, se arată că solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, arătând că în mod greșit judecătorul sindic a respins ca inadmisibilă solicitarea de autorizare în vederea introducerii acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 3 din legea insolvenței, potrivit căruia "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie."
Cum în speță nu este constituit un Comitet al creditorilor, recurenta fiind singurul creditor, arată că a solicitat judecătorului sindic autorizarea pentru introducerea acțiunii, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a-e din Legea 85/2006.
Creditoarea recurentă susține că respingerea cererii sale ca inadmisibilă încalcă prevederile art. 138 alin. 3 din legea insolvenței, deoarece câtă vreme lichidatorul nu a introdus o acțiune în antrenarea răspunderii, recurenta consideră că are dreptul legal de a formula o astfel de solicitare și de a cere autorizarea judecătorului sindic, acesta urmând a se pronunța în baza probatoriului administrat.
Se mai arată că textul legal invocat de către judecătorul sindic, respectiv art. 138 alin. 1 se referă la acțiunile introduse de către administratorul judiciar sau lichidator, nu la acțiunile formulate în temeiul art. 138 alin. 3 din legea insolvenței, astfel că interpretarea judecătorului sindic echivalează cu negarea accesului la justiție pentru creditori în condițiile în care îi lipsește pe aceștia de posibilitatea de a formula o asemenea cerere, deși posibilitatea este prevăzută expres de lege și constituie motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Creditoarea recurentă învederează instanței că dacă administratorii societății nu depun actele prevăzute de lege, astfel cum s-a întâmplat în speță, era necesară formularea unei sesizări penale, în condițiile art. 147 și art. 11 lit. g din Legea 85/2006, tocmai în vederea continuării procedurii.
Lichidatorul judiciar MANAGEMENT a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii recurate, arătând că a depus toate diligențele în vederea identificării de bunuri în patrimoniul societății debitoare, că a notificat Primăria Municipiului L pentru a i se comunica dacă în evidențele acestora există bunuri care pot fi valorificate, iar prin adresa nr. 44910/30.06.2008 emisă de către primărie, i s-a comunicat că societatea debitoare nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în patrimoniu. Arată că în urma notificărilor emise debitoarei, a intrat în posesia documentelor contabile, că a întocmit pentru termenul din 13.11.2008 raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei, că împotriva acestui raport debitoarea recurentă nu a formulat obiecțiuni, că prin notificarea trimisă de către lichidator în data de 08.04.2009, s-a precizat clar intenția de închidere a procedurii, având în vedere faptul că în patrimoniul societății debitoare nu au fost identificate bunuri pentru acoperirea cheltuielilor administrative. Astfel, arată că prin aceeași notificare a solicitat creditorului avansarea sumelor necesare continuării procedurii, precizând că în situația în care nu își va exprima opinia până la data de 15.04.2009, se va considera un refuz de achitare a acestor sume și un acord tacit de închidere a procedurii în conformitate cu prevederile art. 131 din legea insolvenței.
În aceste condiții, lichidatorul consideră că recurenta în mod greșit a reținut faptul că lichidatorul nu a intrat în posesia documentelor contabile, solicitând aplicarea art. 147 din Legea 85/2006, menționând că a intrat în posesia acestor documente, că în baza acestora a întocmit pentru termenul din 13.11.2008 raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei și în care și-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu se impune atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere conform art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.
Raportat la prevederile art. 138 alin. 1 și 3 din Legea 85/2006, lichidatorul apreciază că au calitate procesuală activă în promovarea acțiunii în răspundere doar administratorul judiciar sau lichidatorul, iar dacă acesta a omis să indice persoanele culpabile, legea permite promovarea unei astfel de acțiuni Comitetului creditorilor care au obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic. Arată că în cauză, lichidatorul nu a omis să se pronunțe în acest sens, ci a apreciat că nu se impunea atragerea răspunderii.
Lichidatorul susține că un raport juridic comercial poate duce la starea de insolvență a societății, fără a fi săvârșită vreo faptă din cele prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006, că recurenta trebuia să dovedească că toate cele 4 elemente ale răspunderii civile delictuale sunt întrunite, pentru antrenarea răspunderii, legea neinstituind nicio prezumție în acest sens, iar pe de ală parte, ca particularitate a acestei răspunderi, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul de lege ce le enumără.
Se mai susține că recurenta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, iar prevederile art. 138 din Legea 85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care acestea au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent. De asemenea, arată că nu a constatat vreo faptă din cele prev. de art. 138 din Legea 85/2006 pentru a solicita antrenarea răspunderii și nu poate fi obligat să introducă o asemenea acțiune în lipsa oricăror probe.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, Curtea reținând că închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței, lipsa resurselor pentru acoperirea cheltuielilor administrative justificând această măsură.
Pe de altă parte, din cuprinsul dispozițiilor legii nu se desprinde posibilitatea impunerii obligării practicianului în insolvență, de către instanță, să formuleze vreun act, demers juridic sau de orice altă natură. Ca urmare, nici formularea unei eventuale plângeri penale nu poate justifica admiterea unei căi de atac.
Raportat la înscrisurile cauzei și la susținerile din recurs, formulate ca simple critici neprobate, nu sunt reliefate motive de casare sau modificare a sentinței recurate, temeinice.
În ceea ce privește cererea formulată de creditoare, privind obligativitatea ca lichidatorul judiciar să formuleze o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere, iar în cazul în care lichidatorul judiciar nu își asumă această obligație, recurenta arată că fiind singurul creditor al debitoarei, în condițiile în care lichidatorul judiciar își declină intenția de a formula cerere de chemare în judecată în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006, își exprimă intenția de a formula această cerere, motiv pentru care solicită autorizarea în acest sens, nu poate fi analizată pe fond.
Potrivit art. 17 al. 2 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor se întrunește lunar și, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, ori a cel puțin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar, neexistând nici o obligație legală a judecătorului sindic în legătură cu convocarea acestui organ colegial al creditorilor, indiferent de problema care se dorește a fi pusă în discuția acestui comitet.
Dar, în situația particulară a existenței unui singur creditor, acesta avea obligația să-mi manifeste intenția în cadrul soluționării pe fond a pricinii. În cadrul procedurii și la prima instanță trebuia depusă o astfel de cerere și nicidecum direct în recurs. De altfel, creditoarea nu a făcut dovada existenței unei cereri exprese, ci chiar și în această fază procesuală afirmațiile sale sunt doar o expunere a intențiilor lipsite fiind de susținerea acestora în conformitate cu disp. art. 1169. civ.
Cu toate acestea, cum temeiul închiderii procedurii îl constituie art. 131 din Legea insolvenței și respectiv lipsa fondurilor bănești, creditoarea nu a manifestat disponibilitatea avansării sumelor necesare continuării demersurilor impuse de lege.
Astfel fiind, Curtea constată că în cauză judecătorul sindic a considerat în mod temeinic și legal că nu se impune analizarea pe fond a cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare, sens în care nefiind dovedite motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L declarat împotriva sentinței civile nr. 679/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /22.10.2009
Tehn. / 2 ex./26.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 765/2009.... | Alte cereri. Decizia 710/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
