Practica judiciara insolventa. Decizia 1159/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1159
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, sector 1, Cpt.. nr.50, împotriva sentinței nr.781 pronunțată în data de 3 aprilie 2009 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu debitoarea Serv cu sediul în P,-, -. 4, jud. P, cod unic de înregistrare -, număr de ordine în registrul comerțului J- prin lichidator cu sediul în P, str. - -,. 33 S1,. 5, cab. 5E, jud. P, creditorul Administrația Finanțelor Publice P cu sediul în P,-, jud. P și pârâtul - domiciliat în nr. 180, jud.
Recurs scutit de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurenta creditoare AVAS B, debitoarea Serv prin lichidator, intimata-creditoare P și intimatul-pârât -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, aflat la primul termen de judecată și că recurenta-creditoare AVAS B solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, ia act că recurenta-creditoare AVAS Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă și constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27.02.2009 lichidatorul al debitoarei Serv, în contradictoriu cu paratul -, a solicitat instituirea răspunderii patrimoniale a acestuia în temeiul disp. art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
In motivarea cererii se arată că, deși a fost notificat pentru depunerea actelor prevăzute de art. 28 din lege, paratul nu si-a îndeplinit aceasta obligație legală, totodată menționând că debitoarea nu a mai depus bilanțul contabil încă din anul 2003 și s-a solicitat obligarea paratului la plata pasivului debitoarei.
Prin sentința nr.781 pronunțată în data de 3 aprilie 2009 judecătorul sindic respins ca neîntemeiată cererea lichidatorului judiciar cu împotriva pârâtului - și a dmis cererea formulată de același lichidator, a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului Serv, radierea debitorului din registrul comerțului, a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, dispunând totodată și celelalte măsuri prevăzute de Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 1171 din data de 17.10.2008 a fost dispusă intrarea în faliment în procedură simplificata a debitoarei, că în îndeplinirea atribuțiilor sale lichidatorul judiciar a efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor societății, față de care a precizat că debitoarea nu figurează în evidentele fiscale cu bunuri.
Instanța de fond a motivat că potrivit disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor Tănăsică l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridică, ajuns în stare de insolvența, să fie suportată de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvența a debitorului prin una din faptele enumerate in mod expres si limitativ la literele a-g din lege, condițiile care trebuiau întrunite în mod cumulativ, respectiv: calitatea ceruta de lege, fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, săvârșirea cu vinovăție a faptei.
Judecătorul sindic a menționat că, întrucât legea nu a instituit o prezumție de vinovăție și de răspundere în sarcina paratului, ci doar posibilitatea instituirii răspunderii, în situația în care se dovedește că prin săvârșirea faptelor enumerate a fost cauzată starea de insolvență a societății debitoare, potrivit disp. art. 1169 cod civil, reclamantului îi revine sarcina probei, în speța lichidatorului judiciar desemnat; or, acesta nu a administrat dovezi din care să reiasă că prin nedepunerea documentelor contabile pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei, sub acest aspect, neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor în conformitate cu documentele contabile, care trebuie să reflecte situația contabila, ascunderea unor documente contabile și, respectiv, tinerea unei contabilități fictive, iar nu simpla nedepunere a bilanțurilor, faptă pentru care există sancțiuni de altă natura.
Cum prin cererea formulată lichidatorul nu a invocat alte împrejurări de natura să atragă răspunderea paratului pentru pasivul societății debitoare, judecătorul sindic pronunțându-se numai asupra temeiurilor de drept si de fapt invocate pentru considerentele expuse a respins cererea lichidatorului ca neîntemeiată.
Tribunalul constatând că la data de 3.04.2009 lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SERV, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 1171 din data de 17.10.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, notificarea fiind publicată și în ziarul Ziua din data de 20.11.2008, conform art. 61 alin. 3 din Legea privind procedura insolvenței, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, dispunând totodată și celelalte măsuri prevăzute de Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Creditoarea a susținut că fostele organe de conducere sunt vinovate de fapta prevăzută de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, respectiv că obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților desemnați de către instanță și că instanța trebuie să aibă în vedere la pronunțarea hotărârii și de dispozițiile art.1540 Cod civil.
A învederat că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite. Astfel AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către a judecătorului sindic nu numai a faptului că societatea ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitoarei falite.
Creditoarea a susținut că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art.1082 Cod civil, raportat la art.138 din Legea 85/2006 republicată.
Față de aspectele mai sus menționate se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 în orice stadiu al procedurii dacă se constată că în averea debitorului nu există bunuri sau sunt insuficiente pentru a acoperii cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii.
Neputând fi realizat scopul legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, nu poate fi justificată nici menținerea deschisă a procedurii insolvenței așa cum solicită recurenta, dispoziția legală ce reglementează închiderea procedurii în această situație fiind imperativă.
Modul de închidere al procedurii la care face referire recurenta se aplică numai în situația în care, în averea debitorului există bunuri de valorificat.
În speță, debitorul nu deține bunuri care să poată fi valorificate și nici nu au fost identificate fapte ale administratorilor statutari care să determine practicianul în insolvență să solicite atragerea răspunderii acestora potrivit art.138 din lege.
Cheltuielile cu procedura au fost suportate din fondul de lichidare, astfel că, într-o astfel de situație nu mai putea fi menținută deschisă procedura și nici urmată procedura indicată de recurentă.
În raportul final sunt prezentate situațiile financiare finale întocmite după lichidarea bunurilor, însă, în cazul în care acestea nu există este de neînțeles insistența creditoarei având în vedere raportul practicianului în insolvență care certifică inexistența bunurilor, lipsa de activitate a societății începând cu anul 2002 și lipsa condițiilor privind atragerea răspunderii prevăzută de art.138 din lege.
În mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.131 din lege, întrucât din raportul administratorului judiciar a reieșit că societatea nu deține bunuri care să poată fi valorificate, situație în care legiuitorul impune luarea acestei măsuri, în orice stadiu al procedurii.
Referitor la răspunderea juridică a administratorilor societății falite în baza art.139 din Legea nr.85/2006, creditoarea recurentă nu a dovedit că a solicitat judecătorului sindic abilitarea intentării acțiunii respective de către comitetul creditorilor, titularul acestei acțiunii fiind de regulă administratorul sau lichidatorul judiciar.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat în cauză nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, sector 1, Cpt.. nr.50, împotriva sentinței nr.781 pronunțată în data de 3 aprilie 2009 de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu debitoarea Serv cu sediul în P,-, -. 4, jud. P, cod unic de înregistrare -, număr de ordine în registrul comerțului J- prin lichidator cu sediul în P, str. - -,. 33 S1,. 5, cab. 5E, jud. P, creditorul Administrația Finanțelor Publice P cu sediul în P,-, jud. P și pârâtul - domiciliat în nr. 180, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. /
6 Ex. / 15 octombrie 2009
Ds. fond - Tribunal
Jud. fond - Întocmit: 4 comunicări /.10.2009
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 200/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1326/2009. Curtea de... → |
|---|
