Practica judiciara insolventa. Decizia 146/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.64/1995 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.146
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 534/16.10.2007 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- )
La apelul nominal au lipsit recurenta, debitoarea intimată G SRL - prin lichidator EUROD. SPPI S și partea intimată în proces Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod pr. civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscală sub nr.4786/86 din 6.04.2006, creditoarea DGFP Sas olicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului împotriva debitoarei SRL - Câmpulung M pentru neplata unui debit de 10.752 lei RON, reprezentând venituri microîntreprinderi, venituri din amenzi și TVA.
Prin sentința nr.219 din 16 mai 2006, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscală, prin judecătorul sindic, a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și falimentului debitoarei, fiind desemnat administrator judiciar EURO SRL
În urma raportului administratorului judiciar depus la data de 14.05.2007, prin sentința nr.306 din 22 mai 2007, judecătorul sindic a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei, desemnând ca lichidator judiciar pe EUROD. SPPI
Prin sentința nr.534 din 16.10.2007, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin judecătorul sindic, a dispus închiderea procedurii insolvenței conform art.131 din Legea nr.85/2006 și în consecință, radierea acesteia din registrul comerțului, descărcând lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, potrivit art.136 din aceeași lege.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut în esență, pe baza raportului lichidatorului judiciar, că debitoarea nu deține bunuri impozabile, astfel încât incidente în cauză, apar ca fiind dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs creditoarea.
În motivare, recurenta critică sentința pentru nelegalitate, arătând că în mod eronat judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, deși lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit toate atribuțiile legale, în sensul că nu a promovat acțiuni privind anularea actelor frauduloase sau a transferurilor patrimoniale efectuate de debitor în dauna creditorilor, nu a luat măsurile necesare privind aplicarea sigiliilor, inventarierea, conservarea și respectiv vânzarea bunurilor din patrimoniul debitoarei și nici nu a formulat cerere privind antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori, conform art.138 din Legea nr.85/2006.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art.304 pct.9 cod proc. civilă și prin prisma art.3041cod proc. civilă, curtea constată că este nefondat.
Critica recurentei potrivit căreia lichidatorul judiciar nu a formulat acțiuni privind anularea actelor frauduloase sau a transferurilor patrimoniale ale debitoarei, efectuate în frauda creditorilor, curtea constată, din înscrisurile depuse la dosar că nu au fost identificate asemenea operațiuni circumscrise art.79,80 din Legea nr.85/2006.
De remarcat este faptul că în cazul în care recurenta ar fi avut cunoștință despre încheierea unor astfel de acte frauduloase, fiind în interesul său, avea îndrituirea de a-l înștiința pe lichidatorul judiciar pentru a proceda conform dispozițiilor legale, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Nici motivul de recurs potrivit căruia lichidatorul judiciar nu a luat măsurile privind sigilarea, inventarierea și lichidarea bunurilor din patrimoniul debitoarei nu este întemeiat întrucât din raportul final depus de către lichidatorul judiciar rezultă fără echivoc faptul că debitoarea nu deține nici un fel de bunuri mobile sau imobile, așa cum rezultă de altfel și din adresa nr.18898 din 28.11.2006 a Primăriei Câmpulung
Nefondat apare și cel din urmă motiv de recurs privind neîndeplinirea, de către lichidatorul judiciar a obligației de a formula cerere de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator.
Față de acest motiv instanța constată că legiuitorul nu a instituit o astfel de obligație în sarcina lichidatorului judiciar care de altfel în speță, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art.138 din Legea nr.85/2006, nu a dat eficiență acestui text legal.
De remarcat este însă faptul că art.138 al.3 din Legea nr.85/2006 o îndrituiau pe recurentă să solicite judecătorului sindic autorizarea introducerii unei astfel de acțiuni și promovarea efectivă a cererii prevăzute de art.138 din aceeași lege.
Față de cele învederate, cum motivele de recurs apar ca fiind nefondate și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art.312 cod proc. civilă recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 534/16.10.2007 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/5.02.2008
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 15/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 599/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
