Practica judiciara insolventa. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 154/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de lichidatorul judiciar, cu domiciliul în Târgu M, Violetelor nr. 3B,.2, jud. M, împotriva sentinței nr. 1738/5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul lichidator judiciar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Recurentul pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost motivat și prin cererea de recurs.
CURTEA,
Prin sentința 1738/5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureșs -a dmis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta " ASIST" și în consecință s-a espins acțiunea în anulare a contractului de prestări servicii nr. 14/004/06.11.2003 formulată de lichidatorul judiciar, desemnat în procedura de insolvență a debitoarei "", în contradictoriu cu pârâta " ASIST" Tg.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Procedura insolvenței a fost deschisă prin sentința nr.2778/7.11.2006 a Tribunalului Comercial Mureș, fiind stabilit termen pentru depunerea raportului de cauzalitate Ia data de 11.01.2007.
Prin încheierea din 8.03.2007, judecătorul sindic a prorogat toate termenele a căror prorogare este posibilă potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și, întrucât termenul pentru depunerea raportului privind cauzele care au determinat intrarea debitoarei în insolvență nu a fost respectat, a dispus notificarea termenului de depunere a acestui raport prin Buletinul procedurilor de insolvență. În cele din urmă raportul a fost depus doar la data de 24.05.2007.
Din coroborarea art.20al.l lit. b teza finală cu art.59 al.l din Legea nr.85/2006, rezultă într-adevăr că termenul de depunere al raportului de cauzalitate este de cel mult 60 de zile de la data desemnării administratorului judiciar. Judecătorul sindic poate hotărî majorarea termenelor în condițiile stabilite la art.62 al.2 din Legea nr.85/2006. Cu toate acestea, în practică, depunerea acestor rapoarte nu se realizează la termenul stabilit, întrucât administratorii statutari nu predau în termenul stabilit de lege - 10 zile de la data deschiderii procedurii, actele și documentele contabile. Pentru a realiza o analiză obiectivă, concretă, reală și completă a cauzelor care au determinat starea de insolvență a debitoarei, de cele mai multe ori, administratorii judiciari fac toate demersurile posibile pentru a intra în posesia acestor acte. Atunci când promisiunile de depunere acestor acte sunt concrete, aceștia nu întocmesc raportul prevăzut de art. 20 al. 1 lit. b din Lege, decât după primirea acestor acte.
Aceste situații de amânare a depunerii raportului respectiv au fost anticipate și de legiuitor, prin prisma practicii anterioare și de aceea acesta a stabilit două criterii de determinare a termenului în care se impune a fi formulată cererea de anulare a actelor frauduloase. Astfel, art.81 al.l din Legea nr.85/2006, prevede că aceste acțiuni trebuie înaintate în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 al.l lit.b, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii. în acest context, chiar dacă din motive obiective sau mai puțin obiective, acest raport nu a fost depus în termenul de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, pentru a nu lipsi de eficiență sancțiunea prescripției sau, mai precis, pentru a nu ajunge în situația ca această sancțiune să depindă de un fapt subiectiv (lipsa de responsabilitate a administratorului statutar, care nu depune actele contabile sau eficiența administratorului judiciar însărcinat să depună acest raport), legiuitorul a stabilit și un termen maxim până la care această acțiune poate fi efectiv formulată - nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii. Acest termen maxim este prevăzut și pentru a fi asigurată stabilitatea circuitului civil.
Or, termenul de 18 luni (calculat potrivit art. 101 alin. 3 Cod pr.civ.) s-a împlinit la data de 7 mai 2008, întrucât procedura a fost deschisă prin sentința nr.2778 la data de 7.11.2006. Această sentință, astfel cum a remarcat pârâta, nu a fost atacată, astfel că a rămas definitivă ( fiind executorie potrivit art. 720 indice 8 Cod pr.civ) si irevocabilă in ziua pronunțării, potrivit art.377 al.l pct.l și al.2 pct.l Cod pr. civilă. Deci, termenul a început într-adevăr să curgă de la pronunțare.
Art.1 din Decretul nr. 167/1958 statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a ff>st exercitat in termenul stabilit de lege. în cazul nostru termenul este prevăzut deart.81 al.l din Legea nr.85/2006, si anume: un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 al.l lit.b, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Cazurile de suspendare și întrerupere a cursului prescripției sunt, așa cum a susținut pârâta, cele prevăzute de art. 13 si art. 16 din Decretul nr.167/1958 întrucât Legea nr85/2006 nu prevede nici un alt termen de întrerupe sau suspendare. In speță nu au fost invocate sau identificate cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției.
Acțiunea a fost depusă la dosarul cauzei la 15.05.2008, deci peste termenul de 18 luni mai sus menționat, care s-a împlinit la data de 07.05.2008, astfel că vom admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta " ASIST" și, pe cale de" consecință, s-a respins acțiunea în anulare a contractului de prestări servicii nr. 14/004/06.11.2003 formulată de lichidatorul judiciar în contradictoriu cu pârâta " ASIST"
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs lichidatorul judiciar solicitând casarea hotărârii și rejudecarea cauzei pe fond.
În motivarea cererii de recurs se susține că instanța era obligată să soluționeze cauza pe fond chiar dacă termenul de prescripție a fost depășit întrucât cauza acțiunii deduse judecății este existența unei fraudării a creditorilor și în această situație judecătorul sindic era obligat să dispună judecarea cauzei chiar și din oficiu.
În fapt se arată că la data de 6.11.2003 între SC și SC -ASIST SRL s-a încheiat un contract de prestări servicii având ca obiect întocmirea unui studiu de prefezabilitate "Cartier cu vile ", obținerea de avize, coordonarea lucrărilor geologice, întocmirea studiului de fezabilitate pentru prețul de 968.167.404 Rol, cu toate că aceste lucrări nu au fost efectuate în baza facturii emise de SC -ASIST SRL se emite un ordin de compensare și prin acesta SC -ASIST SRL intră în posesia unei sume considerabile de bani. Toate aceste fapte indică existența unei fapte de fraudare a creditorilor impunându-se astfel anularea acestor acte care consfințesc plata unor servicii neefectuate.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut și prima instanță, stare de fapt necontestată de recurentă, procedura insolvenței a fost deschisă prin sentința nr.2778 din 7.11.2006 a Tribunalului Comercial Mureș, iar prin art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a stabilit că acțiunile având ca obiect anularea actelor de înstrăinare a patrimoniului societății debitoare prin acte frauduloase pot fi înaintate în termen de un an de la data stabilită pentru depunerea raportului de către administratorul judiciar, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii.
În cauză termenul de 18 luni s-a împlinit la data de 7.11.2006 iar acțiunea a fost înregistrată la data de 15.05.2008, deci peste termenul de 18 luni prevăzut de textul legal susmenționat.
Art.1 din Decretul nr.167/1958 statuează că dreptul la acțiune având un obiectul patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
În raport de data deschiderii procedurii și termenul prevăzut de lege pentru înaintarea unor astfel de acțiuni în anulare a actelor frauduloase și data introducerii acțiunii, instanța de control apreciază că în mod temeinic și legal s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, atâta timp cât nu au fost invocate motive care să fi determinat întreruperea sau suspendarea acestui termen.
Pe cale de consecință, Curtea în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, cu domiciliul în Târgu M, Violetelor nr. 3B,.2, jud. M, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL, cu sediul în,-, jud.M, împotriva sentinței nr. 1738/5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
17.03.2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1691/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 343/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
