Practica judiciara insolventa. Decizia 1588/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1588
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de creditorii - SRL cu sediul în CURTEA DE A, STR. -, nr. 2. Cod poștal -, Județ A, PRIMARIA CURTEA DE cu sediul în Curtea de A,-, Cod poștal -, Județ A și administrator special cu reședința în mun. CURTEA DE A, -. B,. 17, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.1006 din 15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare - SA cu sediul în Curtea de A,--8, Cod poștal -, Județ A prin lichidator - Pitești,-, -. A,. 20, Cod poștal -, Județ A, intimații creditori - SRL - com. de Târg, Cod poștal -, Județ A, - Pitești,-, Județ A, cu sediul în B, sector 1, STR. -, nr. 21, Cod poștal -, - - SRL cu sediul în Curtea de A,--8, Județ A, - SRL cu sediul în P, STR.- -, nr. 2. Județ
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2009 când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2008 administratorul special al debitoarei, a formulat contestație la planul de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosar la termenul din data de 24.09.2008, solicitând suspendarea oricăror distribuiri de sume până la soluționarea cererii de creanță a (filele 173 - 175. I).
În motivarea contestației se arată că la data de 21.08.2008 a depus cerere de admitere a creanței, neanalizată până în prezent de lichidator, în baza contractului de cesiune de creanță din data de 11.01.2008 autentificat sub nr.2383/27.05.2008 de.
Din planul de distribuire între creditori întocmit de lichidator reiese că se prevede distribuirea către Primăria Curtea de Aas umei de 1150 lei, însă această creditoare și-a încasat întreaga creanță deținută asupra debitoarei prin plata de către acestei sume, astfel încât distribuirea în continuare către creditoare ar însemna îmbogățire fără justă cauză și plată nedatorată. De eventualele distribuiri de sume cuvenite Primăriei trebuie să beneficieze noul creditor cesionar.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp.art.18 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, art. 992 cod civil.
La data de 27.11.2008 administratorul special a formulat contestație la tabelul suplimentar completator, în baza disp.art.11 pct.2, 47, 66 și 73 din Legea nr.85/2006 și art.87 pct.5 cod pr. civilă (filele 241, 242. I).
În motivarea contestației se arată că prin încheierea de ședință din data de 22.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pronunțată în dosarul nr-, recurenta a fost obligată la plata sumei de 3600 lei către intimatul, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Lichidatorul judiciar nu a reținut această creanță, motivând că obligația de plată nu a fost stabilită în sarcina debitoarei, ci în sarcina recurentei
Contestatorul arată că în mod greșit creanța a fost înlăturată de la masa credală, deoarece legea insolvenței atribuie lichidatorului judiciar calitatea de reprezentant al debitorului falit, care are calitate procesuală activă față de terți.
Mai mult, conform art. 47 din lege, deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare odată cu desemnarea unui administrator judiciar, calitatea de reprezentant legal al debitorilor în procedura insolvenței fiind reglementată și de disp.art.86 pct.5 cod pr.civilă.
Se mai arată că nu are relevanță cum a stabilit instanța persoana care este obligată la plată, când în conformitate cu dispozițiile legii lichidatorul judiciar a formulat recursul în numele debitoarei, cererea de creanță fiind întemeiată pe un titlu executoriu; conform art.66 din Legea nr.85/2006 lichidatorul judiciar avea obligația înscrierii în tabel fără verificare.
În concluzie, se solicită admiterea contestației și înscrierea contestatorului în tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de 3600 lei.
La aceeași dată a formulat contestație la tabelul suplimentar completator, în baza disp.art. 73 din Legea nr. 85/2006 și art.1093,1107 cod civil (filele 245 - 248.I).
În motivarea contestației se arată că prin contractul de cesiune de creanță din data de 11.01.2008 autentificat sub nr.2383/27.05.2008 de contestatoarea preluat creanța deținută de cedenta împotriva debitoarei, în cuantum de 30.051 lei, la prețul de 30.051 lei.
Contestatoarea a comunicat debitoarei cedate contractul de cesiune de creanță prin depunerea la dosarul cauzei în ședința din data de 16.01.2008, astfel după cum reiese din încheierea de ședință de la aceeași dată pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr- privind pe debitoare.
Prin adresa nr.7443/28.05.2008 Primăria Curtea de Aac omunicat la dosar faptul că renunță expres la toate drepturile sale în favoarea cesionarului.
În aceste condiții, se arată că lichidatorul judiciar a încălcat disp.art.72 alin.4 din Legea nr.85/2006 și dispozițiile judecătorului sindic, întrucât nu a notificat creditoarea privind respingerea creanței și neincluderea creanței în tabelul de creanțe.
Lichidatorul în mod eronat a înscris în continuare în tabel pe cedent, invocând faptul că cesiunea de creanță a intervenit după întocmirea tabelului definitiv consolidat, considerând că este necesar consimțământul creditorilor sau judecata cu aceștia.
Contestatoarea arată că printre atribuțiile adunării creditorilor și comitetului creditorilor prevăzute de art.13 și 14 din lege nu se regăsesc și acelea de a primi sau îndepărta de la masa credală o cerere de creanță a unui alt creditor.
Mai mult, cesiunea de creanță încheiată în baza art.1391 cod civil nu impune consimțământul debitorului cedat și nici al creditorilor, operând o subrogare convențională conform art.1107 cod civil, care nu afectează masa credală și nici debitorul, schimbându-se doar denumirea creditorului și rangul de preferință, în speță unul inferior.
Se mai arată că formalitatea prin care se realizează opozabilitatea față de terți este notificarea și nu acceptarea, fiind vorba de o subrogare convențională în drepturi, prevăzută expres de părți în contractul de cesiune și acceptată de cedent. Procedura legală este aceea potrivit căreia contestatoarea trebuie să fie înscrisă în tabelul de creanțe conform art.123 pct.8 din Legea nr.85/2006 în locul Primăriei Curtea de A, care de la data de 11.01.2008 nu mai are calitatea de creditor al debitoarei.
Se mai arată că aceasta este și practica judiciară a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, trebuind să fie respectat precedentul judiciar.
În concluzie, se solicită admiterea contestației și înscrierea contestatoarei în tabelul de creanțe cu suma de 30.051 lei în locul Primăriei Curtea de
La data de 10.02.2009 creditoarea a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță mai sus menționat (filele 282 - 283), în baza disp.art.11 alin.1 lit.h și art.17 alin.1 lit.f din Legea nr.85/2006, ca fiind un act fraudulos.
Lichidatorul a solicitat respingerea contestațiilor formulate la tabelul suplimentar completator, deoarece nu debitoarea este căzută în pretenții față de administratorul special, iar cesiunea de creanță nu este opozabilă debitorului și creditorilor, nefiind acceptată; notificarea prin executorii judecătorești nu se poate realiza în procedura insolvenței, conform art.36 din lege.
În cauză, prin substituirea în locul cedentului ar însemna acceptarea la masa credală a debitorului prin persoane interpuse, cesionarul deținând 84 % din acțiunile debitoarei.
Prin cererea înregistrată la data de 6.03.2009 în dosarul nr- al acestei instanțe administratorul special al debitoarei, a formulat contestație la planul de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosar la termenul din data de 4.03.2009, la raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor pentru termenul din 4.03.2009 și la raportul privind modul de îndeplinire a atribuțiilor și justificarea cheltuielilor pe luna februarie 2009, solicitând anularea acestora și a oricăror distribuiri de sume până la soluționarea contestațiilor anterioare formulate de administratorul special și a cererilor de creanță ale și (filele 20-22.II).
În motivarea contestației se arată că la data de 31.10.2008 la dosar s-a depus o contestație împotriva planului de distribuire între creditorii debitoarei întocmit de lichidator și depus la dosarul cauzei la termenul din 24.09.2008, nesoluționată până în prezent.
Or, sumele prevăzute în planul de distribuire atacat prin prezenta contestație sunt afectate de prima distribuire, iar, mai mult, mai există o contestație formulată de către împotriva tabelului suplimentar completator.
Pe de altă parte, planul de distribuire nu cuprinde mențiuni referitoare la sumele de plată rămase după efectuarea distribuirii, conform art.133 din lege, fiind viciat.
În ceea ce privește raportul asupra fondurilor obținute din lichidare se arată că raportul nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.122 alin.11 și 12 din Legea nr.85/2006, respectiv cuantumul dobânzilor, depozitele aferente chiriilor obținute pe parcursul lichidării, cuantumul exact al sumelor obținute prin lichidare, nefiind indicat ce reprezintă fiecare sumă și totalul fiecărei categorii de sume obținute din lichidare.
Referitor la raportul privind modul de îndeplinire a atribuțiilor și justificarea cheltuielilor pe luna februarie 2009, contestatorul arată că lichidatorul a întocmit actul de adjudecare și a predat bunul debitoarei fără să aștepte soluționarea cererii de anulare a licitației din data de 22.11.2007.
În concluzie, se solicită admiterea contestației și suspendarea planului de distribuire până la soluționarea irevocabilă a contestațiilor de la dosar.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp. art. 18 alin.2 lit. c din Legea 85/2006, art.992 cod civil.
Lichidatorul a solicitat respingerea contestației, invocând excepția lipsei calității procesuale active a administratorului special în a contesta planul de distribuire, conform disp.art.122 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Contestația nu este admisibilă întrucât are ca obiect suspendarea planului de distribuire, situație neprevăzută de legea specială, iar pe fond este neîntemeiată, planul de distribuire cuprinzând complet încasările, soldul contului, onorariul lichidatorului, de asemenea sumele rămase din planul de distribuire nr.1; la data întocmirii planului nu are calitatea de creditor.
Pe de altă parte, legea nu condiționează întocmirea unui plan de distribuire de definitivarea celui anterior, iar contestația la plan privește numai problema plății sumei de 30.051 lei.
Referitor la contestarea raportului împotriva modului de îndeplinire a atribuțiilor de către lichidator, se arată că au fost respectate dispozițiile codului d e procedură civilă.
La data de 25.03.2009 creditoarea învederat judecătorului sindic că renunță la judecata cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță, în baza disp.art.246 cod procedură civilă.
La data de 23.04.2009 administratorul special și Primăria Mun. Curtea de A - prin avocat - au formulat contestație la tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei, în baza disp.art.18 alin.2 lit.c și art.75 din Legea nr.85/2006, contestând înscrierea creanței A în sumă de 432.604 lei, solicitând să se constate că acest creditor deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de numai 7.265 lei; în subsidiar, s-a solicitat să se constate că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de 351.087 lei (filele 73 - 78.II).
În motivare se arată că inițial creditoarea A s-a înscris la masa credală a debitoarei cu suma de 351.087 lei, iar ulterior și-a suplimentat creanța cu suma de 81.517 lei.
În conformitate cu dispozițiile deciziei nr.36/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală în dosarul nr.2449/-, instanța, soluționând latura civilă a cauzei, a stabilit că totalul datoriilor debitoarei către A este de numai 7.265 lei.
Suma de 366.516 lei cu care instituția bugetară s-a înscris la masa credală provine din neachitarea de către debitoare a unor sume importante de bani datorate cu titlu de obligații către bugetul consolidat al statului, așa cum rezultă din sentința penală nr.201/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș în dosarul nr-.
Instanța penală reține că numai această sumă urmează a fi acordată statului, restul sumelor considerate a fi prejudiciu căzând în sarcina altor persoane, iar în continuare se mai reține că Aaf ost deja înscrisă la masa credală și nu mai poate solicita această sumă ca parte civilă. Suma mai sus menționată reprezintă debit principal și accesorii calculate până la data de 8.11.2006.
Sentința penală nr.201/25.06.2008 a fost casată prin decizia nr.36/17.02.2009, în baza raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil -.
Tribunalul a reținut că partea civilă nu a evidențiat corect plățile făcute, scăzând alte debite decât acelea cuprinse în protocolul încheiat cu apelantul inculpat, invocându-și în acest mod propria culpă.
Or, decizia nr.36/17.02.2009 reprezintă un titlu hotărâtor și până acum necunoscut care impune admiterea contestației, în baza disp.art.75 din Legea nr.85/2006, cu modificarea în mod corespunzător a tabelului definitiv consolidat.
În subsidiar, se arată că pentru suma de 81.517 lei solicitată ulterior A nu a depus la dosar declarație de creanță conform art.64 și 65 din Legea nr.85/2006.
Astfel, în încheierea de ședință din data de 5.09.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr- s-a reținut că "la data de 28.08.2007 a fost înregistrată contestația formulată de creditoarea A împotriva tabelului definitiv consolidat al creanțelor întrucât a apărut o creanță izvorâtă dintr-o hotărâre penală".
În aceste condiții, contestatorii apreciază că nu se justifica majorarea creanței A, chiar creditorul bugetar recunoscând și aducând la cunoștință instanței că nu a formulat declarație de creanță.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 7.11.2007 instanța a reținut că s-a depus declarație de creanță pentru suma de 81.517 lei și a renunțat la contestație, însă lichidatorul judiciar deja înscrisese creanța, așa cum reiese din încheierea din data de 5.09.2007. Mai mult, declarația de creanță era formulată tardiv, peste termenul limită stabilit de judecătorul sindic prin sentința comercială nr.642/F/8.11.2007.
Astfel, contestatorii solicită judecătorului sindic să rețină că Aaf ormulat mai întâi contestație la tabel, iar după această dată a formulat și declarație de creanță, fiind încălcate dispoziții imperative ale legii.
Cu privire la temeinicia creanței suplimentare, se arată că această creanță a fost preluată din sentința penală nr.736/30.11.2005 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș în dosarul nr.585/2005, rămasă irevocabilă prin decizia penală nr.226/P/12.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-.
Prin sentința penală precizată instanța a stabilit în sarcina inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente plata sumei de 49.720, 61 lei, însă lichidatorul aproape a dublat suma; în plus, obligația de plată a debitoarei este în solidar cu a administratorului special, astfel că debitoarea ar fi avut de plătit o creanță de numai 24.860,30 lei.
În aceste condiții, suma de 81.715 lei reținută de lichidator constituie o eroare esențială, conform art.109 alin.2-4 din lege, creanța bugetară fiind supusă verificării de lichidator, care ar fi trebuit să observe tardivitatea cererii de creanță, sancționată cu decăderea în baza art.76 din Legea nr.85/2006.
Chiar în cazul în care termenul de 10 zile ar curge de la data la care Aal uat cunoștință de decizia penală nr.226/2007, cererea apare tot ca fiind tardivă.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp.art.18 alin.2 lit.c, 64, 65, 74, 75, 107 alin.4 și 109 alin.2 - 4 din Legea nr.85/2006.
De asemenea,în calitate de creditor și acționar majoritar al debitoarei și Primăria Mun. Curtea de A - prin avocat, în baza disp.art.11 alin.1 lit. i din Legea nr.85/2006 și art.29 din OG nr.68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural național, art.950, 954 și următ. 968 cod civil au formulat acțiune solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de adjudecare încheiat sub nr.25/243/13.02.2009 și a procesului verbal de licitație nr.38/243/22.11.2007 între debitoare prin și în calitate de adjudecatar(filele 127 - 129.II).
În motivarea acțiunii se arată că în cadrul procedurii de faliment au fost scoase la vânzare prin licitație publică două active ale debitoarei, unul constând în teren, iar al doilea - obiectul prezentei cereri - clădire, situat în Mun. Curtea de A,--8, județul A, și anume fostul Hotel.
În urma licitațiilor organizate de lichidator, imobilul clădire a fost adjudecat de, căruia i-a fost și predat imobilul, deși reclamanții au atras atenția lichidatorului să respecte dispozițiile legii.
Totodată, se arată că lichidatorul a omis să aducă la cunoștința judecătorului sindic prevederile contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni AG /8/18.02.2000 care la Cap.2 pct.2.1 alin.2 stipulează că "acțiunile vândute fiind numerotate de la numărul 31549 - - inclusiv. Nu fac obiectul contractului 2966 acțiuni numerotate de la numerele - la numărul - inclusiv, care reprezintă capital social neprivatizabil aferent imobilului situat în--8, din Curtea de A (număr inventar 1010). Acest imobil este cuprins în lista monumentelor istorice ale județului A la indicatorul 03B0255 și în conformitate cu prevederile OG 68/1994 aprobată prin Legea 41/1995, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, ele neputând fi înstrăinate, supuse executării silite sau dobândite de către alte persoane".
Așadar, reclamanții arată că au fost încălcate disp.art.5 cod civil, 966 și 968 cod civil, respectiv ordinea publică, încălcare sancționată cu nulitatea absolută.
Lichidatorul a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a, deoarece contestatoarea nu are calitate de parte în procedura de faliment și nu justifică un interes, fiind reprezentată în procedură de administratorul special.
Lichidatorul a invocat nesemnarea cererii de constatarea nulității absolute a procesului verbal de adjudecare și de licitație de către Primăria Mun. Curtea de A, deoarece acțiunea este semnată de avocatul, fără ca semnătura să fie certificată de ștampilă, iar pe de altă parte nu s-a depus împuternicirea avocațială.
Se mai arată că înstrăinarea imobilului s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv Legea nr.422/2001, autoritatea abilitată în domeniu confirmând prin adresa nr.59/2009 aceasta.
. și Primăria Mun. Curtea de A - prin avocat, în baza disp.art.11 alin.1 lit. i și art.75 din Legea nr.85/2006 au formulat, totodată, contestație împotriva tabelului definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei, contestând creanțele creditorilor:, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE (filele 145 - 149.II).
În motivare se arată că avea calitatea de acționar al debitoarei cu 1,32 % din activ; printr-o cesiune de creanță,conform protocolului nr.01/28.06.2004, creditoarea a preluat de la Distrigaz Sud suma de 170.133,37 lei.
Înainte de cesiune, la data de 23.04.2004, în cadrul dosarului de executare silită nr.338/E/2003 al executorului judecătoresc, prin procesul verbal se consemnează că Distrigaz Sud i-a fost distribuită suma de 29.732,54 lei în baza sentinței comerciale nr.3255/C/2003 pronunțată în dosarul nr.3468/2003 al Tribunalului Comercial Argeș.
Totodată, la data de 12.08.2005 a încheiat procesul verbal de licitație nr.377/12.08.2005, declarând adjudecatar pe Juris, ocazie cu care a fost emisă factura fiscală nr.-/12.08.2005 în sumă de 117.313,88 lei, c/valoarea sumei de 42.051 USD. Astfel, prin cesiunea de creanță a fost preluată doar suma de 23.086,95 lei, diferența dintre creditul total și sumele parțial executate.
Contestatorii precizează că în baza art.1155 cod civil s-a stins prin confuziune datoria preluată, urmând ca în tabelul de creanță să se înscrie suma de 23.086,95 lei diminuată cu 1,32 %, respectiv în final suma de 20.841,19 lei.
Referitor la creanța, se arată că s-a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor a sumei de 91.980 lei c/valoare utilaje, conform cererii nr.5245/22.11.2006, însă înscrierea creanței trebuia justificată de un titlu executoriu sau de un alt act justificativ din care să reiasă existența și întinderea creanței, în speță neexistând asemenea acte.
În ceea ce privește creanța contestatorii arată că prin sentința comercială nr.186/22.11.2004 debitoarea a fost obligată să-i plătească sumele de 59.376 lei și 2219 lei creditoarei. La rândul său creditoarea a fost obligată să plătească creditoarei suma de 189.493,40 lei cu titlu de pretenții și 4364,50 lei cheltuieli de judecată.
Apelul creditoarei a fost admis, prin decizia nr.33/A/C/16.03.2005 a Curții de Apel Pitești, decizie care a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr.1392/6.04.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
După casare s-a disjuns cererea principală de cea reconvențională, s-a suspendat judecarea apelului debitoarei cu privire la cererea principală și, în apelul declarat de creditoare, s-a stabilit că suma pe care o datorează către debitoare este de 74.950 lei.
În tabelul de creanțe s-a înscris însă o sumă mai mare decât aceea rezultată în urma compensației legale, împrejurare în care după compensare debitoarea ar trebui să primească suma de 15.574 lei.
Referitor la creanța creditoarei, contestatorii arată că în perioada 12.05.2003 - 01.03.2005 creditoarea a fost salariata unei alte societăți comerciale, de unde a fost concediată, însă a formulat împotriva debitoarei o cerere de chemare în judecată pentru plata drepturilor salariale, cerere perimată prin hotărârea nr.165/CM/27.02.2008; în aceste condiții creditoarea nu-și justifică creanța.
În final, referitor la creanța DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A, contestatorii arată că prin sentința penală nr. 36/17.02.2009 dată în dosarul nr- al Tribunalului Argeșs -a stabilit cuantumul creanței la suma de 7265 lei.
Înscrierea creanțelor în tabelul definitiv în lipsa oricărui act justificativ sau ca urmare a unor greșeli de calcul constituie greșeli esențiale, pentru care contestatorii solicită admiterea contestației în baza art.75 din Legea nr.85/2006.
La termenul din data de 27.04.2009 judecătorul sindic a luat act în baza disp.art.246 cod pr.civilă de renunțarea la judecata cererii de constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță formulată de creditoarea
La termenul din data de 8.05.2009creditoarea a invocatexcepția tardivității contestației la tabelul creanțelor, excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale active a, excepția lipsei de interes a Primăriei Mun. Curtea de A în formularea contestației.
Astfel, se arată că în speță nu sunt aplicabile disp.art.75 din Legea nr.85/2006, deoarece contestatorii aveau cunoștință încă din anul 2006 de așa-zisele fapte invocate, iar termenul de formulare a contestațiilor la tabelul creanțelor era expirat la data de 6.12.2006; prezenta contestație a fost depusă la data de 27.04.2009, apărând ca tardivă.
Pe de altă parte, prin sentința nr. 94/F/24.01.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- s-a respins contestația la tabel formulată de debitoare, sentința fiind irevocabilă, având deci autoritate de lucru judecat.
Sub un alt aspect, se arată că nu are calitatea de creditor, astfel că nu are calitate procesuală activă.
În ceea ce privește Primăria Mun. Curtea de A, creanța acesteia i-a fost achitată integral, nemaiavând interes în cauză.
Pe fond, creditorul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât creanța preluată prin protocolul nr.1/28.06.2004 în baza art.6 alin.1 și 2 din OUG nr.37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie de la Distrigaz Sud este de 170.133,37 lei.
Întrucât s-au înregistrat încasări în contul creanței în sumă de 103.918 lei, valoarea pretinsă la masa credală a fost de 66.215 lei la care se adaugă cheltuieli de valorificare în cuantum de 1775,31 lei.
Pe de altă parte, are numai calitatea de creditor, nu și calitatea de debitor, calitatea de acționar minoritar neputând fi asimilată calității de debitor.
Creditoarea DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE Aai nvocat inadmisibilitatea contestației, deoarece decizia nr.36/17.02.2009 nu este definitivă, fiind atacată cu recurs și aflându-se spre soluționare pe rolul Curții de Apel Pitești; această decizie nu constituie un titlu hotărâtor în înțelesul disp.art.75 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 și nu poate modifica masa credală a debitoarei, deoarece, sub aspectul laturii civile, vizează despăgubirile datorate bugetului de stat prin fapta inculpatului de vânzare de sub sechestru a unor bunuri.
Referitor la înscrierea sumei de 81.517 lei se arată că potrivit sentinței penale nr.736/30.11.2005 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș în dosar nr. 585/2005, rămasă irevocabilă, inculpatul era obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către Statul român prin a sumei de 49.720,61 lei despăgubiri, cu dobânzi legale și penalități începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a sumei. Mai mult, creditoarea a formulat declarație de creanță pentru această sumă.
Lichidatorul a solicitat respingerea contestațiilor la tabelul definitiv al creanțelor, invocând excepția lipsei de interes a Primăriei Mun. Curtea de A, care și-a încasat întreaga sumă la masa credală și a invocat nesemnarea contestației de reprezentanții legali.
Referitor la contestația formulată de, lichidatorul a invocat excepția lipsei calității procesuale active, deoarece această societate nu este creditor.
Pe fond, s-a solicitat respingerea contestațiilor ca neîntemeiate, împrejurările invocate de contestatori neputând fi calificate drept eroare esențială, iar pe de altă parte, susținerile acestora sunt neîntemeiate.
La termenul din data de 8.05.2009 judecătorul sindic a constatat că nu există mandatul special acordat de Primăria Mun. Curtea de A avocatului care a semnat acțiunea în constatarea nulității absolute și contestațiile la tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, conform disp. art. 67 și următ. Cod pr.civilă, a respins excepția tardivității formulării acestor contestații ca neîntemeiată, rap. la disp. art. 75 din Legea nr.85/2006 și a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei de interes și autorității de lucru judecat.
Prin sentința nr.1006 din 15.05.2009 Tribunalul Prahovaa respins contestația administratorului special la tabelul suplimentar completator al creanțelor ca neîntemeiată și a admis contestația la același tabel suplimentar și dispune înscrierea creditoarei în tabel cu suma de 30.051 lei în baza contractului de cesiune din 11.01.2008 încheiat de Primăria Mun. Curtea de A în calitate de cedent cu în calitate de cesionar.
S-au respins excepțiile invocate de creditoarea B ca neîntemeiate și s-a respins contestația formulată de privind creanța acestei creditoare, precum și contestația L privind creanțele, L, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Tot prin aceeași sentință s-a respins contestația formulată de administratorul special împotriva creanței DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE ca neîntemeiată și s-au anulat contestațiile formulate de PRIMĂRIA MUN. CURTEA DE A și s-a admis excepția lipsei de interes invocată de lichidator și creditori.
S-a respins acțiunea în constatarea nulității absolute a procesului-verbal de adjudecare nr.25/2009 și a procesului-verbal de licitație nr.38/2007 formulată de, ca lipsită de interes și s-a anulat acțiunea formulată de PRIMĂRIA MUN. CURTEA DE A și s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a administratorului special și s-a respins contestația formulată de acesta la planul de distribuire și raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a și admis contestația la planul de distribuire.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că examinând contestația formulată de administratorul special la tabelul suplimentar completator al creanțelor, prin încheierea din data de 22.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ, s-a luat act de renunțarea recurentei - lichidatorul judiciar - la judecarea recursului formulat împotriva încheierii pronunțată în data de 27.06.2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-debitoare și intimații, L, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, Primăria Mun. Curtea de A, și
Recurenta a fost obligată la plata sumei de 3.600 lei către intimatul-contestator, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Prin încheierea din data de 27.06.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale active a administratorului special invocată de lichidator, în soluționarea sesizării formulate de administratorul special cu privire la modul de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute de lege sau stabilite de JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina Dinu l-sindic de către lichidatorul judiciar.
Or, în aceste condiții, după cum reiese și din încheierea dată de instanța de recurs, lichidatorul a stat în judecată în nume propriu, pentru actele încheiate și faptele săvârșite pe parcursul procedurii; constatarea culpei sau relei-credințe în îndeplinirea atribuțiilor ar duce, conform disp. art. 22 din Legea nr. 85/2006, la antrenarea răspunderii personale a lichidatorului judiciar pentru repararea prejudiciului produs, inclusiv față de debitoare.
Pentru aceste considerente, reținând deci că obligația de plată a sumei de 3.600 lei este în sarcina lichidatorului, care, conform disp. art. 19 din lege este obligat să aibă asigurare pentru răspundere profesionala, tocmai pentru acoperirea eventualelor prejudicii cauzate in îndeplinirea atribuțiilor pe perioada exercitării calității sale, judecătorul-sindic va respinge contestația administratorului special la tabelul suplimentar completator al creanțelor ca neîntemeiată.
La data de 21.08.2008 a formulat cerere de admitere a creanței în sumă de 30.051 lei în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, motivat de preluarea drepturilor creditoarei Primăria Mun. Curtea de A, în urma încheierii cu Primăria Mun. Curtea de Aac ontractului de cesiune de creanță din data de 11.01.2008 autentificat sub nr.2383/27.05.2008 de.
Lichidatorul judiciar al debitoarei nu a admis creanța, considerând că debitoarei nu îi este opozabil contractul, creditorii neacceptând cesiunea.
Judecătorul-sindic reține că prin contractul de cesiune de creanță din data de 11.01.2007 autentificat sub nr.2383/27.05.2008 de creditoarea Primăria Mun. Curtea de A în calitate de cedent a cesionat contestatoarei creanța în sumă de 30.051 lei deținută asupra debitoarei, aflată în faliment, creanță înscrisă în tabelul definitiv consolidat; prețul cesiunii a fost de 30.051 lei, fiind achitat integral de către cesionar ( filele 179-181 vol. I ).
La termenul din data de 20.06.2008 cedentul a depus la dosar adresa nr. 7443/28.05.2008, învederând instanței că renunță în mod expres la drepturile rezultate din calitatea de creditor, începând cu data de 11.01.2008, în favoarea cesionarului ( fila 182 vol. I).
În aceste condiții, se constată că cesiunea a produs efecte, debitoarea prin lichidator luând cunoștință de schimbarea creditorului său inițial, iar pentru validitatea cesiunii de creanță nefiind necesar consimțământul debitorului cedat.
Împrejurarea că debitoarea nu a fost notificată prin executor judecătoresc nu poate duce la ignorarea cesiunii, cât timp debitoarea se află în procedura de faliment, iar conform disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Pe de altă parte, din contract reiese că Primăria Mun. Curtea de Aap rimit plata creanței deținute împotriva debitoarei de la contestatoarea, dând contestatoarei drepturile sale împotriva debitoarei. Așadar, în acest caz creditoarea a consimțit la subrogarea convențională, conform art. 1107 cod civil, subrogând pe contestatoare în drepturile sale; această subrogare s-a produs concomitent cu plata de către contestatoare a creanței.
Pentru aceste motive, în baza disp. art. 75 din Legea nr. 85/2006 judecătorul-sindic va admite contestația formulată de la tabelul creanțelor, urmând ca să fie înscrisă contestatoarea în tabel, Primăria Mun. Curtea de A nemaiavând calitatea de creditor al debitoarei.
În continuare vor fi analizate contestațiile formulate de, administratorul special și Primăria Mun. Curtea de A împotriva tabelului definitiv consolidat al creanțelor, mai întâi excepțiile invocate de creditorii ale căror creanțe au fost contestate și de lichidator, potrivit disp. art. 137 cod pr. civilă.
Astfel, se reține că potrivit disp. art. 75 din Legea nr. 85/2006 pana la închiderea procedurii orice parte interesata poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferința in tabelul definitiv de creanțe, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si pana atunci necunoscute.
În cauză contestatoarea are calitatea de acționar majoritar al debitoarei, iar, raportat la soluția reținută mai sus de judecătorul-sindic, și calitatea de creditor.
Interesul, condiție de exercițiu a acțiunii civile, constituie folosul practic urmărit la punerea în mișcare a acțiunii.
Judecătorul-sindic reține că în formularea prezentei contestații interesul contestatoarei este dat de posibilitatea trecerii bunurilor din averea debitorului sau a eventualelor sume reziduale ultimei distribuiri în proprietatea asociaților, conform disp. art. 133 din Legea nr. 85/2006, în condițiile acoperirii creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat.
Pentru considerentele expuse, reținând interesul contestatoarei, excepțiile lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes vor fi respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de creditoarea, judecătorul-sindic constată că nu este îndeplinită cerința triplei identități: de părți, obiect și cauză, între contestația soluționată prin sentința nr.94/F/24.01.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- și prezenta contestație, care este formulată de în calitate de acționar majoritar al debitoarei, iar nu de administratorul special, cauza fiind, de asemenea, diferită - art. 75 din Legea nr. 85/2006, respectiv eroarea esențială.
În consecință va fi respinsă și această excepție ca neîntemeiată, contestația formulată de urmând a fi examinată pe fond.
Astfel, referitor la creanța cu care a fost înscrisă creditoare la masa credală, se reține că această creditoare a solicitat înscrierea în tabel numai cu suma de 14.645,91 USD și 1775,31 lei cheltuieli de valorificare, sumă rezultată în urma scăderii plăților efectuate de debitoare - în sumă de 35.526,13 USD (respectiv 103.918 lei) - din creanța preluată de la Distrigaz Sud, de 170.133,37 lei prin protocolul nr.1/28.06.2004, în baza art.6 alin.1 și 2 din OUG nr.37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie.
După cum însăși contestatoarea susține în cererea sa, suma de 29.732,54 lei distribuită la data de 23.04.2004 în cadrul dosarului de executare silită nr. 338/E/2003 al executorului judecătoresc a fost anterioară protocolului prin care s-a transmis creanța existentă la 28.06.2004, deci suma de 29.732,54 lei a fost avută în vedere la stabilirea debitului ce s-a preluat.
Pe de altă parte, contestatoarea susține în mod nejustificat că are atât calitatea de creditor, cât și calitatea de debitor, simpla calitate de acționar neducând la diminuarea creanței preluate prin protocol.
Debitoarea - societate pe acțiuni - este ținută să-și execute obligațiile cu propriile bunuri, acționarilor revenindu-le obligația de a plăti aportul subscris, nefiind vorba deci de acoperirea datoriilor sociale în calitate de garant.
Constatând, așadar, că in cauză nu există o eroare esențială privind această creanță, judecătorul-sindic va respinge contestația ca neîntemeiată.
Referitor la creanța cu care a fost înscrisă creditoarea, se reține că această creditoare și-a dovedit creanța, constând în c/valoarea bunurilor inventariate și reținute de debitoare conform fișei de inventariere în care se face mențiune despre această împrejurare ( fila 56-64 dosar declarații de creanță).
Conform disp. art. 64 și 65 din Legea nr. 85/2006 cererea de admitere a creanțelor trebuie făcută chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu, în speță existând documentele justificative pentru creanță.
Analizând în continuare creanța creditoarei, se reține că prin sentința comercială nr. 186/C/22.11.2004 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeșa fost admisă în parte acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata sumei de 593.759.923 lei, reactualizare preț.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtă, iar reclamanta a fost obligată la 1.894.323.978 lei chirie si dobânzi; totodată s-a dispus compensarea datoriilor reciproce, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.300.523.875 lei plus 21.450.000. lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 33/A/C/16.03.2005 a Curții de Apel Pitești -Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admis apelul reclamantei, schimbată în parte sentința, în sensul că pârâta a fost obligată la 2.084.813.923 lei, în loc de 593.759.923 lei, iar cererea reconvențională a fost admisă în parte, astfel încât reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtei 1.391.823.887 lei, în loc de 1.894.323.978 lei. S-a dispus compensarea datoriilor reciproce, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantei 692.990.036 lei, plus 22.855.200 lei cheltuieli de judecată.
Apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
Prin decizia nr. 1392/6.04.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei împotriva deciziei nr. 33/A-C/16.03.2005, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecare.
În rejudecare după casare dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Prin decizia nr. 106/A/C/22.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2527/26.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au disjuns apelul reclamantei si al pârâtei împotriva sentinței nr. 186/C/22.11.2004 a Tribunalului Comercial Argeș în privința cererii reconvenționale și s-a format dosarul nr-.
În baza disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006 s- suspendat judecata apelului formulat de pârâtă în privința acțiunii.
În dosarul nr- al Curții de Apel Pitești, prin decizia nr. 44/A/C/16.04.2008, a fost admis apelul reclamantei, schimbată în parte sentința nr. 186/C/22.11.2004 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în sensul că a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta și obligată reclamanta să-i plătească acesteia suma de 74.950,25 lei în loc de 189.432,3978 lei, cu titlu de chirie și dobânzi.
Apelul formulat de pârâtă împotriva aceleași sentințe fost respins ca nefondat.
Decizia a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Așadar, urmare pronunțării hotărârilor judecătorești mai sus indicate, potrivit sentinței comerciale nr. 186/C/22.11.2004 a Tribunalului Comercial Argeș pârâta are obligația de plată a sumei de 593.759.923 lei (ROL), respectiv 59.375,9923 lei RON reactualizare preț către creditoarea, iar potrivit deciziei nr. 44/A/C/16.04.2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în privința cererii reconvenționale, reclamanta are obligația de plată a sumei de 74.950,25 lei (RON), cu titlu de chirie și dobânzi către debitoarea A.
Compensația legală operează de drept, conform disp. art. 1144 cod civil, dacă sunt întrunite în mod cumulativ mai multe condiții: reciprocitatea obligațiilor, creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile și creanța ce urmează a se compensa să fie certă, lichidă și exigibilă.
În speță, însă, se reține că la data deschiderii procedurii prin sentința nr. 325/2006 dată de judecătorul sindic, respectiv 31.05.2006, creanțele mai sus indicate nu îndeplineau aceste cerințe, de a fi certe și lichide, obligația de plată în sarcina fiecărei părți fiind determinată prin hotărârea instanței judecătorești.
De altfel, prin sentința nr. 186/C/22.11.2004 a Tribunalului Comercial Argeșs -a dispus o compensare judecătorească, fără a se constata compensația legală.
În această împrejurare și reținând și faptul că, sub un alt aspect, compensația legală trebuie să se efectueze tot cu respectarea ordinii de prioritate prevăzute de art. 123 din Legea 85/2006, în conformitate cu principiile specifice procedurii insolvenței, urmează ca acest creditor cu dublă calitate, concomitent creditor și debitor al societății în faliment, să plătească datoria sa debitoarei, rămânând înscris în tabelul definitiv consolidat cu suma ce îi este datorată de debitoare.
În consecință, creditoarea având în continuare calitatea de creditor al pentru suma de 59.375,9923 lei RON, va fi respinsă cererea contestatoarei la tabel ca neîntemeiată, în baza disp. art. 75 din Legea 85/2006.
Referitor la creanța cu care a fost înscrisă creditoarea, judecătorul-sindic reține, pe de o parte, că potrivit disp. art. 64 din lege creanțele salariaților vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, iar în cauză lichidatorul, în lipsa evidenței contabile conform dispozițiilor legale în materie, a înscris creditoarea în tabel în temeiul declarației acesteia și a actelor din dosarul civil nr. 2846/2006 al Tribunalului Argeș, acte semnate de creditoare pentru debitoare, ce dovedesc existența unor raporturi de muncă.
Din interpretarea normei legale menționate reiese că această creditoare nu avea obligația de a-și proba creanța, în lipsa evidențelor contabile ale societății debitoare ori a neregulatei țineri a acestora creanțele salariale trebuind să fie evaluate după orice mijloc de probă și trecute în tabelul de creanțe.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv copia carnetului de muncă al creditoarei, reiese că aceasta a fost angajată la debitoare în perioada 9.05.2001- 1.03.2005.
Totodată, această creanță nefiind contestată de administratorul special, confirmă existența drepturilor salariale neplătite, împrejurarea că această creditoare a fost salariata societății neexcluzând posibilitatea desfășurării de raporturi de muncă și în cadrul societății debitoare și neafectându-i drepturile ce îi revin în acest sens.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de disp. art. 75 din Legea nr. 85/2006, neexistând eroare esențială, dol sau fals care să fi determinat admiterea creanțelor mai sus analizate la masa credală, va fi respinsă contestația ca neîntemeiată.
În ceea ce privește creanța DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A, judecătorul sindic reține că decizia penală nr. 36/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală - în dosarul nr- nu este definitivă, la dosar fiind depus numai un exemplar certificat pentru conformitate cu originalul.
Pe de altă parte, conform disp. art. 22 cod proc. penală hotărârea definitiva a instanței penale are autoritate de lucru judecat in fata instanței civile care judeca acțiunea civila cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În aceste condiții judecătorul sindic reține că, atâta timp cât creanța bugetară rezultă din procesul-verbal de control al organelor fiscale din 9.10.2006 și decizia de impunere din 10.10.2006, necontestate pe calea specială prevăzută de legea fiscală, nefiind contestat nici procesul-verbal de constatare ulterior, din data de 17.04.2008, care reține obligația de plată totală a debitoarei la bugetul de stat de 432.604 lei, compusă din 351.087 lei și 81.517 lei, nu există eroare esențială la admiterea creanței la masa credală; totodată decizia penală invocată de contestator nu reprezintă un titlu hotărâtor în sensul disp. art. 75 din Legea nr. 85/2006, de natură a determina reducerea cuantumului creanței.
Referitor la majorarea creanței DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A cu suma de 81.517 lei, se reține că această creanță suplimentară reiese din sentința penală nr. 736/30.11.2005 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, rămasă irevocabilă, fiind constituită din suma de 49720,61 lei despăgubiri la care se adaugă dobânzile legale și penalitățile, acordate, de asemenea, prin această sentință; accesoriile au fost calculate cu începere de la data de 30.11.2005, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie - OG 92/2003, fiind emisă decizie în acest sens de către organele fiscale.
Depunerea, ulterior înscrierii în tabelul creanțelor, a cererii de admitere a creanței de către creditoare nu este de natură să ducă la constatarea existenței unei erori esențiale în speță, cu consecința înlăturării acestei sume din tabel, cât timp la data formulării prezentei contestații cerințele legale de înscriere a creanței sunt întrunite, iar sentința penală definitivă menționată constituie un titlu hotărâtor conform disp. art. 75 din Legea nr. 85/2006, obținut după expirarea termenului de depunere a cererilor de admitere a creanțelor fixat de judecătorul-sindic.
Astfel, sentința în discuție a rămas definitivă la data de 12 aprilie 2007, când a fost respins recursul inculpatului, după termenul de admitere a declarațiilor de creanță-22.11.2006.
În această situație legea permite contestarea tabelului definitiv al creanțelor conform disp. art. 75, până la închiderea procedurii, fără a opera decăderea invocată de contestator.
Susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate și în ceea ce privește cuantumul creanței suplimentare, prin sentința penală menționată fiind stabilită o obligație de plată solidară în sarcina debitoarei și administratorului special, ceea ce implică posibilitatea pentru creditoare de a cere oricăruia dintre cei doi codebitori executarea integrală a prestației care formează obiectul obligației, deci întreaga sumă, conform art. 1039 cod civil.
Pentru considerentele expuse vor fi respinse contestațiile formulate împotriva creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor ca neîntemeiate, neconstatându-se admiterea creanțelor ca urmare a unui fals, dol sau erori esențiale.
În ceea ce privește contestațiile formulate de Primăria Mun. Curtea de A prin avocat, precum și acțiunea în constatarea nulității absolute a procesului verbal de adjudecare încheiat sub nr.25/243/13.02.2009 și a procesului verbal de licitație nr.38/243/22.11.2007 între debitoare prin și, judecătorul-sindic, astfel după cum s-a consemnat în încheierea din data de 8.05.2009, a constatat inexistența mandatului special acordat de Primăria Mun. Curtea de A pentru formularea cererilor și exercițiul dreptului de chemare în judecată, nefiind mandat ad litem, conform disp. art. 68 alin. 1 cod proc. civilă.
La termenul din data de 27.04.2009 judecătorul-sindic a acordat termen, conform disp. art. 161 cod proc. civilă, pentru a se face dovada calității de reprezentant, nefiind însă făcută această dovadă la termenul din data de 8.05.2009.
Astfel, la termenul din 8.05.2009 a fost depus la dosar contractul de asistență juridică nr.-/17.03.2009; judecătorul-sindic reține că mandatul dat avocatului apare ca fiind general, cu privire la drepturile și obligațiile clientului ce derivă din procedura Legii nr. 85/2006 și în afara ei, fără a privi prezentul dosar, nejustificând, așadar, calitatea de reprezentant al Primăriei Mun. Curtea de Aaa vocatului ce a semnat cererile.
Ulterior rămânerii în pronunțare, la dosar s-a depus copia contractului de asistență juridică nr. 61651/27.04.2009, care însă nu va fi avută în vedere de judecătorul-sindic, pe de o parte întrucât acesta s-a pronunțat la termenul din data de 8.05.2009 prin încheiere interlocutorie, iar, pe de altă parte, întrucât, conform disp. art. 129 alin. 1 cod proc. civilă părțile au îndatorirea de a-și exercita drepturile și de a îndeplini actele de procedură în ordinea și termenele stabilite de lege sau de instanță, în cauză acest contract nefiind supus dezbaterii contradictorii a părților din culpa contestatorului.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, în baza disp. art. 161 alin. 2 cod proc. civilă, judecătorul-sindic va anula aceste cereri, sancționând lipsa dovezii calității de reprezentant.
Examinând în continuare excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii în constatarea nulității absolute a procesului verbal de adjudecare încheiat sub nr.25/243/13.02.2009 și a procesului verbal de licitație nr.38/243/22.11.2007 între debitoare prin și, se reține că interesul este folosul practic, imediat pe care partea îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, reclamantul trebuind să justifice interesul atât la formularea cererii de chemare în judecată, cât și pe tot parcursul soluționării cauzei.
În speță, prin acțiunea în constatarea nulității se urmărește de reclamant desființarea retroactivă a procesului verbal de adjudecare încheiat sub nr.25/243/13.02.2009 și a procesului verbal de licitație nr.38/243/22.11.2007 între debitoare prin și, prin care au fost valorificate de către lichidator bunuri aflate în patrimoniul debitoarei, motivat de apartenența imobilului - monument istoric - la domeniul public și de încălcarea interdicției de înstrăinare a acestuia, cu consecința repunerii părților în situația anterioară și implicit a restituirii prestațiilor efectuate în temeiul actului anulat.
Or, în calitatea sa de acționar și de creditor al debitoarei, reclamanta se reține că nu are interesul de a desființa aceste acte, cât timp în cadrul procedurii insolvenței creditorii urmăresc să obțină maximizarea valorii obținute din valorificarea bunurilor debitorului și plata creanțelor deținute împotriva averii debitorului, iar eventualele sume reziduale urmează a profita asociaților, conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Justificarea susținută în instanță de reclamant la termenul din data de 8.05.2009 nu îndeplinește condițiile legale ale interesului, respectiv faptul de a fi născut și actual, personal și direct, nerezultând drepturile ce i-au fost vătămate reclamantului prin valorificarea imobilului adjudecat.
În aceste condiții, va fi admisă excepția lipsei de interes invocată de lichidator și de creditori și va fi respinsă acțiunea în constatarea nulității absolute a procesului-verbal de adjudecare nr.25/2009 și a procesului-verbal de licitație nr.38/2007 formulată de, ca lipsită de interes.
Examinând în continuare contestațiile formulate de administratorul special la planul de distribuire, judecătorul-sindic reține că potrivit disp. art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestații la raportul asupra fondurilor obținute din lichidare si din încasarea de creanțe si planul de distribuire, in termen de 15 zile de la afișare.
Așadar, legea stabilește calitatea procesuală activă numai pentru creditori, astfel că excepția lipsei calității procesuale active invocată de lichidator va fi admisă și va fi respinsă contestația formulată de administratorul special la planul de distribuire și raportul asupra fondurilor obținute din lichidare, fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Administratorul special a contestat, totodată, raportul privind modul de îndeplinire a atribuțiilor de către lichidator și justificarea cheltuielilor pe luna februarie 2009.
Sub acest aspect, se reține că, potrivit art. 21 din Legea nr. 85/2006, la fiecare termen de continuare a procedurii lichidatorul judiciar va prezenta judecătorului-sindic un raport cuprinzând descrierea modului in care si-a îndeplinit atribuțiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente in averea debitorului.
Administratorul special poate face contestație împotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar.
În speță administratorul special contestă întocmirea de către lichidator, înaintea soluționării cererii de anulare a licitației din data de 22.11.2007 formulată de administratorul special, a actului de adjudecare și predarea bunului debitoarei către adjudecatar; or, sub acest aspect, judecătorul-sindic constată că au fost soluționate toate cererile privind anularea sau constatarea nulității licitației având ca obiect bunurile debitoarei, cererile fiind respinse. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs administratorul special și creditoarea Primăria Curtea de A și creditoarea - SRL și Primăria mun. Curtea de A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1.Recursul declarat de creditoarea - SRL și Primăria mun. Curtea de
Se arată într-un prim motiv de recurs că Primăria Curtea de Aaf ormulat o cerere în constatarea nulității absolute a procesului verbal de adjudecare încheiat sub nr. 25/243/13.02.2009 și a procesului verbal de licitație nr. 38/243/22.11.2007, între debitoarea - SA prin lichidator judiciar și - SRL.
Învederează că instanța de fond acordat termen la data de 8.05.2009, așa cum rezultă și din sentință, pentru a se face dovada calității de reprezentant și nu pentru a se face dovada mandatului special așa cum se menționează în încheierea de ședință din 8.05.2009.
Astfel, în mod greșit instanța a constatat inexistența mandatului special la data de 8.05.2009 în condițiile în care acordase termen pentru a se face dovada calității de reprezentant este total diferită de mandatul special, în acest sens instanța aflându-se în eroare, fapt ce conduce la casarea sentinței atacate.
Se mai arată că, potrivit art. 68 alin. 3.pr.civ. nu era necesar un mandat special pentru susținerea recursului, întrucât mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privință. Mandatul poate fi retras însă, numai de către client și numai dacă aceste reglementări sunt menționate în mandat, ceea ce în cazul recurentei nu poate fi vorba. În condițiile legii, mandatul acordat avocatului de către clientul său Primăria Curtea de A, respectiv contractul de asistență juridică nr. -/17.03.2009, îndeplinea toate condițiile pentru a fi valid la termenul din 8.05.2009.
Astfel, cum rezultă și din art. 1 pct. 1.2 din contract, mandatul a fost acordat cu privire la toate drepturile și obligațiile clientului Primăria Curtea de A, ce derivă din procedura Legii 85/2006, cât și din afara ei.
Al doilea motiv de recurs vizează excepția lipsei de interes a reclamantei - SRL în formularea acțiunii în constatarea nulității absolute a procesului verbal de adjudecare încheiat sub nr. 25/243/13.02.2009 și a procesului verbal de licitație nr. 38/243/22.11.2007 între debitoarea - Sa prin lichidator judiciar și - SRL, învederează că soluția instanței de fond de admiterea a excepției este neîntemeiată și nelegală.
Arată recurenții că debitoarea este administratorul imobilului în litigiu, iar acest bun aparține domeniului public, este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil și urmează a fi administrat, după radierea acestuia, de succesorii săi în drepturi, iar acest imobil nu a fost scos din domeniul public al statului si nu trebuie confundat dreptul de administrare cu dreptul de proprietate, astfel că apreciază că reclamanta - SRL a justificat interesul său, în formularea acțiunii, interes care răspunde exigențelor de a fi născut, legitim, actual, personal și direct.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
2.Recursul declarat deși Primăria mun.Curtea de
În motivarea recursului arată că prin decizia penală nr. 36/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală - în dosarul nr- definitivă prin decizia nr. 364/R/28.05.2009 a Curții de Apel Argeș, instanța a stabilit, soluționând latura civilă a cauzei, faptul că din totalul datoriilor debitoarei - SA - în faliment către DGFP este de numai 7.265 lei și nu de 432.604 lei, așa cum a fost înscrisă la masa credală.
Astfel, creanța DGFP A în suma de 432.604 lei înscrisă în tabelul definitiv consolidat nu este certă, lichidă și exigibilă, întrucât prin existenta deciziei penale nr. 364/R/28.05.2009 a Curții de Apel Argeș se stabilește o nouă situație de fapt, prin care se reduce semnificativ creanța la 7.265 lei.
La data de 9.10.2006 debitoarea, prin organele sale statutare de conducere, nu mai avea calitatea de a formula nici o contestație în numele debitorului, întrucât prin hotărârea din 31.05.2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr- se deschisese deja procedura insolvenței asupra debitorului, iar la data de 6.09.2006 se ridicase dreptul de administrare al debitorului, iar la 27.09.2006 se afișase tabelul preliminar.
Motivarea instanței de fond este lipsită de temei legal, în lipsa unor elemente concrete care să susțină veridicitatea acestora, apreciind fără susținere legala că decizia penală nu reprezintă un titlu hotărâtor în sensul disp. art. 75 din Legea 85/2006.
Un alt motiv de recurs vizează majorarea creanței DGFP A cu suma de 81.517 lei, în mod greșit instanța de fond a respins contestația recurenților cu privire la această sumă, deși creditoarea nu depusese la dosarul cauzei declarație de creanță în conformitate cu art. 64 și 65 din Legea insolentei nr. 85/2006, iar declarația de creanță a fost depusă tardiv, peste termenul limită stabilit de judecătorul sindic în baza art. 109 din lege.
Lichidatorul judiciar nu a respectat procedura prevăzută de lege cu referire la ordinea și procedura de admitere a creanțelor în tabel, întrucât DGFP A, a formulat mai întâi contestație la tabel în data de 28.08.2007, iar după aceasta dată a formulat și declarație de creanță.
Instanța de fond nu a motivat de ce creanța a fost înscrisă în tabel de lichidatorul judiciar, înainte de depunerea la dosar a declarației de creanță, fapt ce echivalează cu nedepunerea asupra unui mijloc de apărare, precum și asupra unui motiv de contestație.
Cu privire la cuantumul creanței, învederează că instanța de fond a fost în eroare la data pronunțării hotărârii, ținând cont că prin sentința penală 736/2005 definitivă prin decizia nr- a stabilit în sarcina inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente - SA plata sumei de 49.720,61 lei, către DGFP A, iar lichidatorul judiciar aproape a dublat suma și a înscris în tabel o pretinsă creanță a DGFP A în suma de 81.517 lei.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În ședința publică din 4 noiembrie lichidatorul judiciar a invocat excepția nulității recursului formulat de Primăria Municipiului Curtea de A și excepția lipsei calității procesuale active a aceleiași părți.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Față de dispozițiile art.137 pr. civ. Curtea va analiza cu prioritate excepția nulității recursurilor, invocată de lichidatorul judiciar:
În ambele recursuri promovate în prezenta cauză apare ca și recurentă Primăria Municipiului Curtea de A, alături de - SRL și de administratorul special. Este adevărat că în contractul de asistență juridică nr. 61651/27.04.2009 încheiat între cabinetul de avocat și Primăria Curtea de A s-a prevăzut că obiectul contractului îl reprezintă redactare, semnare și depunere la Tribunalul Prahova în dosarul nr- a unei cereri în constatarea nulității absolute a procesului verbal de licitație din data de 22.11.2007 și a actului de adjudecare din data de 13.02.2009, precum și contestație împotriva tuturor creanțelor din tabelul definitiv formulată în baza art.75 din Legea 85/2006.
Însă, prin adresa nr. 14586/30.10.2009 emisă de Primăria Municipiului Curtea de A se arată că avocatul nu reprezintă instituția în nici o cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată sau a vreunei autorități publice din țară, astfel că nu se însușește nici o acțiune promovată de acest avocat în numele instituției.
Chiar dacă a fost încheiat contractul de asistență juridică la data de 27.04.2009, poziția Primăriei Municipiului Curtea de A exprimată prin adresa menționată mai sus, ținând seama de data mai recentă a acesteia, respectiv 30.10.2009, are valoarea unei renunțări la contractul de asistență juridică, astfel încât avocatul nu mai are calitatea de reprezentant și nu mai poate semna pentru această instituție.
Pentru motivele arătate mai sus și în temeiul art. 161.pr. civ. Curtea va admite excepția nulității recursului Primăriei Municipiului Curtea de A și va constata nul recursul declarat în numele acesteia.
Întrucât a fost admisă această excepție, Curtea nu va mai analiza excepția lipsei calității procesuale active a Primăriei Municipiului Curtea de A invocată de lichidatorul judiciar.
1. Cu privire la recursul formulat de - SRL, se constată că primul motiv de recurs vizează mandatul de reprezentare existent între avocat și Primăria Curtea de A, fără să privească pe - SRL și cum recursurile formulate în numele Primăriei Curtea de A au fost declarate nule, acest motiv de recurs nu va fi analizat.
C de al doilea motiv de recurs se referă la admiterea excepției lipsei de interes și respingerea acțiunii în constatarea nulității absolute a procesului-verbal de adjudecare nr.25/2009 și a procesului-verbal de licitație nr. 38/2007 formulată de - SRL. Interesul constituie folosul practic imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. Interesul poate să fie material, patrimonial sau moral, nepatrimonial. Reclamantul trebuie să justifice în persoana sa nu și în persoana pârâtului interesul de a promova acțiunea civilă, condiție ce trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare ci pe tot parcursul procesului.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; să fie născut și actual, să existe în momentul în care este formulată cererea;să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune.
Or, în prezenta cauză, urmare a încheierii contractului de cesiune din 11.01.2008 între Primăria Mun. Curtea de A și - SRL, această din urmă recurentă a dobândit calitatea de creditor al societății debitoare - SA, fiind înscrisă la masa credală cu suma de 30.051 lei.
Cum procedura insolvenței este o procedură colectivă concursuală, interesul creditorilor este acela de a-și recupera integral suma cu care figurează înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Acesta este și interesul principal al recurentei - SRL, interes ce derivă din calitatea sa de creditor al societății debitoare.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, creditorii urmăresc să obțină maximizarea valorii obținute din valorificarea bunurilor debitorului și plata creanțelor deținute împotriva averii debitorului, iar eventualele sume reziduale urmează a profita asociaților conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Faptul că - SRL este acționarul majoritar al societății debitoare cu un procent de 84 % din acțiuni nu este de natură a schimba situația de fapt reținută mai sus întrucât interesul decurgând din calitatea sa de creditor primează interesului decurgând din calitatea sa de acționar, în procedura insolvenței fiind prioritară acoperirea creanțelor și ulterior se împart sumele sau bunurile rămase între asociați sau acționari.
Pe de altă parte, susținerile recurentei cu privire la imobilul în litigiu nu sunt întemeiate, ținând seama de faptul că lichidatorul judiciar a înștiințat autoritățile publice cu privire la acest imobil și niciuna dintre acestea nu a invocat un drept de proprietate.
Mai mult decât atât Ministerul Culturii și cultelor comunică Consiliului Județean A cu adresa nr. 718/20.08.2007 că instituția a analizat documentația propusă și a concluzionat că nu este interesată în achiziționarea acestui imobil.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul formulat de - SRL este nefondat urmând a fi respins, nefiind incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
2.Cu privire la recursul formulat de, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut de art. 73 alin. 2 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Așa fiind, creanțele înregistrare în tabelul definitiv pot fi și ele contestate, dar numai pentru cauză de eroare esențială, dol, fals sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare, care nu erau cunoscute. Având în vederea exprimarea normei de drept menționate, nu va fi admisă o contestație în care se invocă alte motive decât cele consacrate expres de lege.
Or, din sintagma, descoperirea unor titluri hotărâtoare " rezultă că aceste titluri existau la momentul înregistrării creanțelor în tabelul definitiv însă nu fuseseră descoperite.
În aceste condiții, constatările sentinței penale pronunțate după momentul înregistrării creanțelor în tabelul definitiv nu au caracterul unui titlu hotărâtor în sensul art. 75 din Legea nr. 85/2006 întrucât nu existau la momentul efectuării înregistrărilor pentru a fi ulterior descoperite.
Pe de altă parte, sentința penală invocată ca și titlu hotărâtor se referă la o anumită faptă penală a recurentului și la prejudiciul cauzat de inculpat părții civile - A prin fapta dedusă judecății.
Or, creanța A înscrisă în tabelul de creanțe rezultă din procesul verbal de control din data de 09.10.2006 și decizia de impunere din 10.10.2006 necontestate de către societatea debitoare pe cale specială a contenciosului administrativ. De asemenea, nici procesul verbal de constatare din data de 17.04.2008 care stabilit că obligația de plată totală a debitoarei la bugetul de stat este de 432.604 lei, compusă din 351.087 lei și 81.517 lei nu a fost contestat de societatea debitoare.
Această creanță către bugetul de stat a rezultat urmare a verificării întregii activități a societății debitoare și este evident că nu poate să coincidă cu suma reținută ca și prejudiciu creat statului prin fapt exclusivă a inculpatului.
Mai mult decât atât activitatea - SA a fost verificată în perioada 21.09.2007 - 14.04.2008 și de către inspectori fiscali din cadrul P, care prin procesul verbal de constatare, depus la dosar confirmă că obligația de plată a societății debitoare către bugetul de stat este de 432.604 lei.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 304 și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge și acest recurs ca nefundat, nefiind incidente motivele de casare și de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nulității recursului Primăriei Curtea de A și constată nul recursul formulat de Primăria Curtea de
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditorii - SRL cu sediul în Curtea de A,-, Cod poștal -, Județ A, și administrator special cu reședința în mun. Curtea de A, -. B,. 17, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.1006 din 15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata debitoare - SA cu sediul în Curtea de A,--8, Cod poștal -, Județ A prin lichidator - Pitești,-, -. A,. 20, Cod poștal -, Județ A, intimații creditori - SRL - com. de Târg, Cod poștal -, Județ A, - Pitești,-, Județ A, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 21, Cod poștal -, - - SRL cu sediul în Curtea de A,--8, Județ A, - SRL cu sediul în Pitești,-, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF
Tehnored.DD
13 ex./11.12.2009
- - Tribunalul Prahova
jud. -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 134/2010. Curtea de Apel... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 26/2009.... → |
|---|
