Practica judiciara insolventa. Decizia 2061/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2061/2008
Ședința publică din data de 07.10.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - împotriva sentinței civile nr. 1277 din 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: CASA JUDETEANĂ DE PENSII S, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, SC SRL, SC SA, SC SA, intimat, având ca obiect procedura insolvenței -închiderea procedurii.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență nr.3399/05.09.2008.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art. 86 din nr.OUG 51/1998 aprobată și modificată prin Legea nr. 409/2001.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin 2. civ.
Instanța în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1277 din 9 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de creditorul AVAS, împotriva raportului final întocmit de lichidatorul la debitorul SC SA.
În temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, a fost admis raportul final și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SA.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea nr.85/2006, s-a dispus notificarea prezentei sentințe părților.
S-a constatat că, creanțele creditorilor au fost acoperite parțial.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 140/14.02.2005 a Tribunalului Sălajs -a deschis procedura insolvenței față de debitorul SC SA, fiind desemnat inițial administrator judiciar SC Lichidare SRL Z, iar ulterior s-a dispus trecerea debitorului în faliment, lichidator fiind desemnat, în final, dkl..
Împotriva raportului final întocmit de lichidator creditorul AVAS Baf ormulat obiecțiuni arătând următoarele:
În raport nu s-a efectuat o analiză detaliată a contractelor încheiate de debitor, a indicatorilor financiari pe trei ani în urmă pentru constatarea provenienței blocajului financiar.
Deși masa credală a fost în valoare de 751.263.90 lei, distribuirile către creditori a fost în valoare de 99.000 lei.
De asemenea nu s-a verificat dacă dobânzile la creditele angajate au fost mai mari decât dobânda pieții și dacă administratorul statutar a dispus în mod abuziv continuarea activității deși aceasta conducea în mod cert la încetarea de plăți.
În primul rând, contractele încheiate de debitor sunt în legătură directă cu obiectul de activitate al debitoarei, deci au servit derulării procentului de producție.
Apoi, creditele au fost contractate de la diferite bănci care practică dobândă oficială, aprobată de BNR.
Nu este reală susținerea că masa credală a fost în valoare de 751.263,90 lei. Această sumă reprezintă totalul creanțelor, iar masa credală a avut o valoare de 187.045 lei.
Activitatea comercială prezintă ea însăși un anumit risc, tocmai pentru că continuarea și eficiența activității de producție depinde de situația economico-financiară a altor agenți economici. Spre exemplu, SC " B-M nu a plătit debitoarei suma d e99.200 lei din lipsă de disponibilități, apoi această societate s-a constatat de executorul judecătoresc că nu are bunuri urmăribile.
Lichidatorul a identificat bunurile din averea debitorului, a întocmit lista creditorilor, a întocmit și comunicat notificările conform prevederilor art.61 rap.la art. 108 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
S-a constatat că s-a întocmit raportul final și bilanțul general, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate, iar sumele au fost distribuite, conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea creanței și a tabelului de distribuire depuse la dosar.
În temeiul art.132 alin.2 din Legea 85/2006 instanța a dispus să dispună închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termenul legal, creditorul AVAS B solicitând admiterea acestuia, casarea cu trimitere spre rejudecarea a hotărârii atacate, refacerea de către lichidator a raportului final și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la identificarea persoanelor culpabile de insolvența falitei SC SA și a precizării poziției sale în raport cu promovarea unei acțiuni în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditorul-recurent consideră că se impune atragerea răspunderii fostei conduceri a falitei, responsabili de insolvența societății, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin 1 lit c din Legea nr. 85/2006 (respectiv art. 137 alin 1 lit c în vechea reglementare).
Indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art. 32 alin 1 și 2 din Legea nr. 64/1995 și ulterior art. 27 alin 1 și alin 2) situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Potrivit art. 374 din Codul comerciale, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Creditorul-recurent mai critică hotărârea atacată sub aspectul încălcării de către instanța de fond a prevederilor art. 11 alin 1 lit g din Legea nr. 85/2006. În virtutea rolului său activ instanța de fond era obligată să analizeze din oficiu incidența în speță a situațiilor prevăzute de art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 în sensul că s-a constatat de către lichidatorul judiciar că bunurile din averea debitorului au fost lichidate așa încât acesta a întocmit raportul final însoțit de situațiile financiare finale, raport final ce a fost comunicat tuturor creditorilor și debitorului și afișate la ușa tribunalului.
Totodată se constată că judecătorul sindic a convocat adunarea creditorilor care deși aveau dreptul de a formula obiecții la raportul final nu a uzat de această cale de atac oferită de lege drept urmare în mod întemeiat judecătorul sindic în temeiul dispozițiilor art. 130 aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și a constatat ulterior îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 131 din legea insolvenței articol potrivit căruia în orice stadiu al procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, va putea da o sentință de închidere a procedurii.
Din analiza motivelor de recurs formulate de creditorul AVAS B se constată în fapt că acestea reprezintă o înșiruire de texte legale care sunt aplicabile însă în etape distincte ale procedurii insolvenței debitorului.
Astfel, pe de o parte se invocă incidența în speță a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, și solicitarea de a fi obligat lichidatorul judiciar în promovarea unei astfel de acțiuni.
Se ignoră faptul că textul art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește cazurile și condițiile concrete și totodată calitatea procesuală activă în formularea unor astfel de acțiuni.
Este de remarcat faptul că, în actuala reglementare a legii insolvenței legiuitorul a conferit calitatea procesuală activă în formularea cererilor întemeiate pe prevederile art. 138 din lege în principal administratorului judiciar/lichidatorului și în subsidiar în cazuri precis determinate, comitetului creditorilor.
Se constată însă că în speță nici unul din cei indicați în lege nu au înțeles să promoveze o atare acțiune așa încât cu atât mai puțin creditorului AVAS B nu îi este conferită o atare calitate procesuală
Pe de altă parte, nu este de ignorat faptul că acest creditor nu a înțeles să formuleze obiecții la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar mulțumindu-se doar cu recurarea hotărârii prin care s-a dispus închiderea procedurii încercând astfel prin omisiunea de a exercita o cale de atac să formuleze direct recurs- omisso medio-.
Din această perspectivă nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea refacerii raportului final și obligarea lichidatorului de a identifica persoanele culpabile de insolvența societății, în cauză neexistând vreun motiv de recurs care să atragă casarea cu trimitere spre rejudecare.
Față de considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1277 din 09.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./9.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1393/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2351/2008. Curtea de... → |
|---|
