Practica judiciara insolventa. Decizia 2064/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2064/2008
Ședința publică din data de 07.10.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B- împotriva sentinței civile nr. 298 din 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, SC SRL, intimat EXPERT, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 3241/15.08.2008.
Recurenta este scutit de plata taxelor judiciare în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146 /1997 și art. 86 din OUG nr. 51/1998.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin 2. civ.
Instanța în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 298 din 16 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de creditoarea Agenția pentru Valorificarea Activelor Statului - și însușită de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B împotriva pârâților, și .
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1010/2006 pronunțată în dosar nr-, a fost admisă ca fiind întemeiată cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B împotriva debitoarei "" B, și, în consecință, a fost deschisă procedura insolvenței, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar fosta " Expert" B, în prezent Expert
După deschiderea procedurii a mai depus declarație de creanță numai creditoarea pentru sumele datorate de debitoare Casei Naționale de Asigurări de Sănătate B-N și preluate de prin protocol, totalul creanțelor debitoarei ridicându-se la suma de 18.895,42 lei.
Din rapoartele depuse de administratorul judiciar la dosarul cauzei rezultă că debitoarea nu deține bunuri mobile sau imobile care să poată fi valorificate pentru achitarea creanțelor și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele de bani necesare acoperirii cheltuielilor ce decurg din administrarea procedurii insolvenței, motiv pentru care administratorul judiciar a arătat că intenționează să întocmească raportul final și bilanțul general în vederea închiderii procedurii și radierea societății din Registrul comerțului.
În aceste condiții creditoarea a formulat prezenta cerere prin care solicită angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari, cerere însușită și de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Referitor la fondul cauzei, s-a constatat că în acțiune se invocă săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de art. 138 lit. c, e și f din Legea nr. 85/2006, și anume: ar fi dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, ar fi deturnat sau ar fi ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori ar fi mărit în mod fictiv pasivul acesteia și ar fi folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți.
Dar acțiunile și inacțiunile invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii sale nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor descrise în textul de lege menționat, motiv pentru care administratorul judiciar nu a promovat această acțiune și a lăsat la latitudinea instanței soluția ce urma a se pronunța în dosar.
Din actele și lucrările dosarului nu a rezultat săvârșirea de către pârâți a vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 138 lit. c, e și f și respectiv a legăturii de cauzalitate dintre astfel de fapte și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
După cum a reținut de altfel chiar și reclamanta, actuala Lege nr. 85/2006 este mai exigentă decât fosta Lege nr. 64/1995, în sensul că nu mai este suficient ca administratorii statutari să fi contribuit la ajungerea societății în această situație, ci se cere ca aceștia să fi cauzat această stare prin săvârșirea uneia dintre faptele limitativ prevăzute de art. 138, ipoteză ce nu a fost probată în cauză.
Contrar susținerilor creditoarei, prin art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților, ci s-a prevăzut doar posibilitatea atragerii răspunderii după administrarea de dovezi în acest sens, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termenul legal, creditorul AVAS B solicitând admiterea acestuia, casarea cu trimitere spre rejudecarea a hotărârii atacate, refacerea de către lichidator a raportului final și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la identificarea persoanelor culpabile de insolvența falitei SC SRL și a precizării poziției sale în raport cu promovarea unei acțiuni în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditorul-recurent consideră că se impune atragerea răspunderii fostei conduceri a falitei, responsabili de insolvența societății, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin 1 lit c din Legea nr. 85/2006 (respectiv art. 137 alin 1 lit c în vechea reglementare).
Indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art. 32 alin 1 și 2 din Legea nr. 64/1995 și ulterior art. 27 alin 1 și alin 2) situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Potrivit art. 374 din Codul comerciale, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Creditorul-recurent mai critică hotărârea atacată sub aspectul încălcării de către instanța de fond a prevederilor art. 11 alin 1 lit g din Legea nr. 85/2006. În virtutea rolului său activ instanța de fond era obligată să analizeze din oficiu incidența în speță a situațiilor prevăzute de art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 în sensul că s-a constatat de către lichidatorul judiciar că bunurile din averea debitorului au fost lichidate așa încât acesta a întocmit raportul final însoțit de situațiile financiare finale, raport final ce a fost comunicat tuturor creditorilor și debitorului și afișate la ușa tribunalului.
Totodată se constată că judecătorul sindic a convocat adunarea creditorilor care deși aveau dreptul de a formula obiecții la raportul final nu a uzat de această cale de atac oferită de lege drept urmare în mod întemeiat judecătorul sindic în temeiul dispozițiilor art. 130 aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și a constatat ulterior îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 131 din legea insolvenței articol potrivit căruia în orice stadiu al procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, va putea da o sentință de închidere a procedurii.
Din analiza motivelor de recurs formulate de creditorul AVAS B se constată în fapt că acestea reprezintă o înșiruire de texte legale care sunt aplicabile însă în etape distincte ale procedurii insolvenței debitorului.
Astfel, pe de o parte se invocă incidența în speță a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, și solicitarea de a fi obligat lichidatorul judiciar în promovarea unei astfel de acțiuni.
Se ignoră faptul că textul art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește cazurile și condițiile concrete și totodată calitatea procesuală activă în formularea unor astfel de acțiuni.
Este de remarcat faptul că, în actuala reglementare a legii insolvenței legiuitorul a conferit calitatea procesuală activă în formularea cererilor întemeiate pe prevederile art. 138 din lege în principal administratorului judiciar/lichidatorului și în subsidiar în cazuri precis determinate, comitetului creditorilor.
Se constată însă că în speță nici unul din cei indicați în lege nu au înțeles să promoveze o atare acțiune așa încât cu atât mai puțin creditorului AVAS B nu îi este conferită o atare calitate procesuală
Pe de altă parte, nu este de ignorat faptul că acest creditor nu a înțeles să formuleze obiecții la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar mulțumindu-se doar cu recurarea hotărârii prin care s-a dispus închiderea procedurii încercând astfel prin omisiunea de a exercita o cale de atac să formuleze direct recurs- omisso medio-.
Din această perspectivă nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea refacerii raportului final și obligarea lichidatorului de a identifica persoanele culpabile de insolvența societății, în cauză neexistând vreun motiv de recurs care să atragă casarea cu trimitere spre rejudecare.
Față de considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 298 din 16 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./9.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 522/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 204/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
