Practica judiciara insolventa. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 22/2010
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de creditoarea SC LEASING SA împotriva deciziei comerciale nr.650/30.09.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar nu s-au înregistrat cereri de amânare, împrejurare față de care instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Constată că prin decizia comercială nr.650/30 sept.2009 a fost respins recursul declarat de creditoarea SC LEASING SA împotriva sentinței nr.386/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Pentru a pronunța această deciziei instanța de recurs a reținut următoarele: Potrivit Legii nr. 85/2006, art.3 pct. 6 "prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este cretă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile."
Facturile depuse de creditoare în copie la dosar nu pot fi temei pentru executarea silită concursuală reglementată de Legea nr. 85/2006.
Pe lângă împrejurarea că facturile nu sunt semnate, deci nu sunt acceptate de către debitoare, nu s-a făcut nici dovada comunicării sau primirii acestora prin poștă de către aceasta.
Împrejurarea de mai sus reprezintă suficient temei pentru a considera că facturile în speță nu dovedesc caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Facturile pot fi un mijloc de probă pentru o eventuală cerere de emitere a unei somații de plată sau pentru un eventual litigiu de drept comun ce ar duce la obținerea de către creditoare a unui titlu executoriu în baza căruia ar putea solicita din nou executarea silită concursuală a debitoarei.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare creditoarea SC LEASING SA solicitând anularea acesteia și reluarea judecății recursului în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate.
În motivarea contestației creditoarea arată că nu a avut cunoștință la data soluționării recursului despre faptul că debitoarea și-a schimbat la 1.04.2009 denumirea, sediul social în alt județ și asociații, astfel că decizia ar fi fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale privind procedura de citare.
Contestatoarea susține că instanța de recurs a făcut o greșeală materială întrucât a analizat facturile depuse ca și temei al acțiunii, deși temeiul acțiunii l-a constituit contractul de leasing cu privire la care nu s-a făcut nicio apreciere clară în considerentele recursului.
Creditoarea mai învederează că această eroare materială a generat încălcarea principiului echității prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât nu a existat o argumentare pro sau contra în raport de motivul de recurs invocat de creditoare.
Recurenta mai arată că în urma rejudecării recursului se impune admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței întrucât creanța constă în contravaloarea ratelor leasing neachitate și este certă, lichidă și exigibilă, superioară valorii prag de 10.000 lei.
În drept se invocă dispozițiile art.317 alin.1 pct.1, art.318 - 321 Cod pr.civilă.
Contestația în anulare a fost legal timbrată ( fila 46).
Examinând contestația în anulare, curtea de apel reține următoarele:
Critica creditoarei care vizează neîndeplinirea procedurii de citare cu debitoarea la data judecării recursului motivat că aceasta și-ar fi schimbat sediul social potrivit art.317 alin.1 Cod pr.civilă este nefondată întrucât o astfel de neregularitate nu poate fi invocată de către creditoare față de caracterul relativ al nulității invocate.
Nulitatea relativă prevăzută de art.105 alin.2 Cod pr.civilă poate fi invocată doar de partea al cărei interes a fost vătămat, or în cauză nu contestatoarea a fost cea lezată prin nelegala citare ci o altă persoană, respectiv debitoarea.
Nu este întemeiată nici susținerea contestatoarei că dezlegarea dată recursului ar fi rezultatul unei greșeli materiale în sensul art.318 Cod pr.civilă. O greșeală materială în acest sens o constituie doar unele omisiuni formale ale judecății precum respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită a recursului ca netimbrat, pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată.
Cu alte cuvinte, sub această formă contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de reapreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Or în speță, contestatoarea invocă o eroare de interpretare a probelor, respectiv nereținerea forței juridice a contractului de leasing ca temei de creanță și a scadențarului plăților de către instanța de recurs, care ar fi verificat certitudinea creanței prin prisma facturilor emise de creditoare, iar greșelile de judecată nu se încadrează în cele prevăzute de art.318 Cod pr.civilă.
Față de cele reținute, curtea de apel constată că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, astfel că în baza art.320 alin.3 Cod pr.civilă va fi respinsă contestația în anulare promovată de creditoarea SC LEASING SA.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de creditoarea SC LEASING SA împotriva deciziei comerciale nr.650/30.09.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.01.2010
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. 4.ex./29.01.2010
Jud.Curtea de Apel
Jud.fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 373/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 154/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
