Practica judiciara insolventa. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 240
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Șfabu Traian
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de pârâții și împotriva sentinței comerciale nr. 516/S din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul recurenților, lipsă fiind intimatul-debitor SC " SRL I, prin lichidator judiciar Lichidator I și intimatul-creditor Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 3-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată cererile de recurs în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul recurenților solicită admiterea cererilor de recurs așa cum au fost formulate în scris, casarea sentinței comerciale nr. 516/S din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, motivând că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, la fila 74 dosar există depus raportul final întocmit de administratorul judiciar din care rezultă că acesta a fost "în imposibilitate de a identifica motive de angajare a răspunderii membrilor organelor de supraveghere sau conducere a societății debitoare, creditorul urmând a promova cerere de angajare a răspunderii în baza probelor ce le deține".
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor comerciale de față;
Prin sentința civilă nr. 150/COM/ 19.10.2004, s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 (act normativ atunci în vigoare) împotriva debitorului " " I, la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, iar obligațiilor debitorului cuprinde doar pe creditorul inițiator al procedurii cu o creanță în sumă de 101.658 lei.
Motivat de faptul că debitorul nu s-a conformat obligației de a depune la dosar documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, iar din evidențele fiscale rezultă că nu există bunuri în patrimoniul acestuia, administratorul judiciar desemnat în cauză a înregistrat la data de 05.03.2007 raport cu propunere de închidere a procedurii pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Propunerea formulată a fost notificată părților fără a se formula obiecțiuni, însă singurul creditor cunoscut a solicitat autorizarea promovării acțiunii în răspundere împotriva organelor de conducere ale debitorului.
Creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului Ias olicitat în temeiul disp. art. 138 alin. 1 lit. c și d, instituirea răspunderii personale a administratorilor și, susținând că aceștia sunt vinovați pentru situația debitorului întrucât nu s-au conformat obligației de a declara insolvența societății cu toate că încă din anul 1998 aceasta înregistra datorii substanțiale la bugetul consolidat, nu și-au îndeplinit obligațiile financiar fiscale referitoare la depunerea raportărilor contabile și plata datoriilor care, fiind reprezentate de impozitul pe salarii, impozit pe venit, salarii TVA ȘI CAS, denotă că activitatea desfășurată de societatea ca și rezultatele ei nu au urmărit decât satisfacerea unor interese personale.
Tribunalul Iași - judecător sindic, prin sentința comercială nr. 516/S din 27.11.2007 a hotărât următoarele:
Respinge excepția prescripției și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâții și.
Admite acțiunea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în I, str. - nr. 26 privind stabilirea răspunderii personale a pârâților cu domiciliul în I, B- - nr. 3, -.6,. C,.14 și, cu domiciliul în I, șos. - nr. 112,. 1005 B,. 8,.22, în calitate de administratori ai debitorului " "
Stabilește răspunderea personală a pârâților-administratori pentru pasivul debitorului falit în sensul că îi obligă să plătească în solidar, creditorului Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I suma de 101.658 lei.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului " ", cu sediul declarat în I, B- - nr. 3, - 6,. C,. 3,. 14.
Dispune radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
Descarcă pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
Aprobă decontul de cheltuieli prezentat de administratorul judiciar Lichidator și dispune plata către acesta a sumei de 1085 lei din fondul de lichidare.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut că, în semestrul I 2002 debitorul înregistra față de bugetul de stat datorii în sumă de 24.394 lei ce proveneau din anii 1998-1999, însă exercițiul financiar al anului 2000 s-a încheiat cu un profit de 53.430 lei care a fost parțial direcționat pentru acoperirea pierderilor anilor precedenți.
Pârâtul s-a retras din funcția de administrator la 29.02.2000, fiind numită pârâta, iar neonorarea obligațiilor sociale prin pasivitatea manifestată a cauzat agravarea pasivului la valoarea de 101.658 lei, prin acumularea de noi datorii, urmare majorării cu dobânzi și penalități.
Prin neîndeplinirea obligației de declarare a insolvenței societății, pârâtă a prelungit practica fostului administrator și activitatea societății.
Prima instanță a apreciat că, debitorul a desfășurat activitate, însă obligațiile către creditor nu au fost onorate, iar lipsa evidenței contabile care să reflecte toate operațiunile economice ale societății demonstrează că, administratorii pârâți au continuat comerțul în interes personal, sub acoperirea societății și nu și-au îndeplinit obligațiile privind organizarea și ținerea contabilității în conformitate cu legea, fapte prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții și care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că li s-au respins apărările invocate pe cale de excepție, privind lipsa calității procesuale active a creditorului reclamant a municipiului I și tardivitatea cererii, instanța interpretând eronat textul de lege, și analizând trunchiat actele depuse la dosarul cauzei ce atestă o cu totul altă situație de fapt.
Arată recurenții că, titulari ai cererii pentru antrenarea răspunderii personale sunt administratorul judiciar sau lichidatorul conform art. 138 al. 1 din lege, al. 3 impunând condiția esențială în demararea unei astfel de proceduri de către comitetul creditorilor, respectiv existența omisiunii indicării în raportul administratorului asupra cauzelor insolvenței, condiție care în cauză nu a fost îndeplinită.
Precizează recurenții că, Tribunalul Iași - judecător sindic a nesocotit prevederile ce statuează termenele de promovare a unei astfel de cereri și nu a reținut corect situația de fapt existentă și dovedită, pasivul societății apărând ulterior datei de 29.02.2000, când mandatul de administrator nu mai era deținut de pârâtul, iar societatea înregistra profit, ce a fost folosit pentru acoperirea pierderilor, astfel încât nu există nici un motiv de natură să le atragă răspunderea, neexistând de asemenea nici temeiul răspunderii solidare.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la criticile formulate și normele legale incidente, instanța de recurs reține că sentința instanței de fond este vădit netemeinică și esențial nelegală în raport de aplicarea greșită a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți și d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În mod greșit Tribunalul Iași - judecător sindic a apreciat că, în cauză, creditorul a municipiului Iad ovedit săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de art. 138 lit. "c" și "d" din lege.
Astfel, desfășurarea unei activități lipsite de eficiență economică, administrarea necorespunzătoare a societății, respectiv managementul defectuos, invocate de creditor, nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. "c", deoarece nu se poate aprecia că această activitate a fost dispusă în interesul personal al pârâților și ar fi determinat starea de insolvabilitate a debitoarei.
Prima instanță arată că, pârâtul a fost administratorul " " I din 1994 până la 29.02.2000, când funcția a fost preluată de pârâta, și deși constată că societatea a încheiat exercițiul financiar al anului 2000 cu un profit de 53.430 lei care a fost parțial direcționat pentru acoperirea pierderilor anilor precedenți, reține o cu totul altă situație de fapt, respectiv o agravare a pasivului societății.
Apreciază Tribunalul Iași - judecător sindic că pârâtul retrăgându-se din funcția de administrator a abandonat practic societatea către pârâta care a prelungit practica fostului administrator, însă acestea sunt doar simple susțineri, fără suport în materialul probator administrat, nefăcându-se nici o dovadă că, activitatea desfășurată de pârâți ar fi fost contrară intereselor societății și ar fi determinat starea de insolvență a societății debitoare.
De asemenea, lichidatorul nu a reținut, iar creditorul nu a dovedit că, pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, însă, chiar și în situația în care lipsa evidenței contabile cere să reflecte toate operațiunile economice ale societății ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că acest fapt a condus la starea de insolvență a debitoarei.
De altfel, în raportul final întocmit (fila 74 dosar), administratorul judiciar al debitorului precizează că a fost în imposibilitate de a identifica motive de angajare a răspunderii membrilor organelor de supraveghere sau conducere, creditorul urmând a promova cererea de angajare a răspunderii în baza probelor ce le deține, ceea ce nu s-a demonstrat.
Răspunderea organelor de supraveghere sau de conducere reglementată de textul art. 138 din lege, este o răspundere comercială delictuală, pentru antrenarea căreia este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii delictuale: fapta ilicită, prejudiciul provocat societății, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăție.
În ceea ce privește vinovăția, aceasta rezultă din chiar modul de prezentare a faptelor care presupun un interes străin societății debitoare, o cauză nelicită sau o încălcare vădită a dispozițiilor. Vinovăția apare în această situație sub forma intenției, directe sau indirecte, în sensul că autorul faptei prevede rezultatul și urmărește producerea lui sau, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Prin urmare, este necesar ca intenția să fie dovedită, neputând fi reținută doar culpa autorului.
Referitor la raportul de cauzalitate, acesta se prezumă în condițiile art. 138 din lege, prezumția fiind o prezumție absolută ce nu poate fi răsturnată prin nici un mijloc de probă. Este suficient a se proba încetarea plăților și săvârșirea uneia sau mai multor fapte din cele prevăzute de art. 138 fără a mai fi necesară dovedirea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Având în vedere însă că, în cauză, creditorul nu a dovedit săvârșirea faptelor invocate, nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate cu prejudiciul.
Rezultă astfel că, simpla ajungere a societății în încetare de plăți nu este suficientă pentru a justifica antrenarea răspunderii personale a administratorului în temeiul art. 138 lit. c și din Legea nr. 85/2006, nedemonstrându-se că, anterior deschiderii procedurii, administratorii pârâși au efectuat sau au dispus, în virtutea puterilor conferite, desfășurarea unei activități având ca efect încetarea de plăți sau că s-a ajuns la o astfel de stare prin ținerea unei contabilități neconforme cu legea.
Prin urmare, reținând că, în cauză, nu au fost probate fapte de natura celor menționate în art. 138 lit. c și de din Legea nr. 85/2006, care să atragă răspunderea personală a administratorilor pârâți, prima instanță în mod greșit a admis cererea creditorului.
Urmează a se admite recursurile formulate de pârâții și, modificând în parte sentința instanței de fond, în sensul că respinge cererea formulată de creditorul a municipiului I privind stabilirea răspunderii personale a pârâților și, pentru pasivul rămas nerecuperat al debitorului " " I, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Urmează a se respinge ca neîntemeiate critica recurenților vizând lipsa calității procesuale active a creditorului a municipiului I, acesta fiind singurul creditor înscris în tabelul de creanțe, neputând fi privat de posibilitatea recuperării creanței doar pentru faptul ce nu-i poate fi imputat, că nu sunt întrunite condițiile pentru formarea unui comitet al creditorilor, fiind autorizat de judecătorul sindic să promoveze cererea privind antrenarea răspunderii personale pentru pasivul rămas neacoperit al debitorului.
Este de asemenea neîntemeiată și urmează a se respinge critica recurenților privind prescripția dreptului de promovare a cererii, aceasta începând să curgă de la data de 14 decembrie 2004 când s-au depus de către administratorul judiciar raportul preliminar și tabelul preliminar al creanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții și împotriva sentinței comerciale nr. 516/S/ 27.11.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge cererea formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I privind stabilirea răspunderii personale a pârâților și pentru pasivul rămas nerecuperat al debitorului " "
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 mai 2008.
Președinte
Judecător Judecător
Grefier
Red.
Dact.
4 exemp.
06.06.2008
Tribunalul Iași - judecător sindic: -
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Șfabu Traian
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 544/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 131/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
