Practica judiciara insolventa. Decizia 2435/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2435/2009
Ședința publică din 12 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței comerciale nr. 2011 din 21.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - SRL și LICHIDARE, având ca obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.2011 din 21 mai 2009 a Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de creditoarea a jud. C în calitate de reprezentant al creditoarei a mun. C N, împotriva tabelului preliminar creanțelor debitoarei - SRL.
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de creditoarea a jud. C în calitate de reprezentant al creditoarei a mun. C N, împotriva propunerii lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL.
S-au admis cererile formulate de lichidatorul judiciar Societatea LICHIDARE și, în consecință:
S-a definitivat tabelul preliminar al creditorilor debitoarei - SRL, după cum urmează:
Creanțe bugetare
- CNp rin C - 27.845 lei.
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - SRL, J-.
S-a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
S-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Generale a Finanțelor Publice a jud. C și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
S-a încuviințat onorariul lichidatorului judiciar în cuantum de 3.500 lei, precum și cheltuielile de procedură în sumă de 185,10 lei, care urmează a fi achitate din fondul de lichidare constituit conform art.4 din Legea nr.85/2006.
S-a descărcat lichidatorul judiciar de îndatoriri și responsabilități.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin raportul de activitate depus la dosar la data 8 mai 2009, lichidatorul judiciar desemnat în procedura falimentului debitoarei - SRL, a învederat judecătorului sindic faptul că a urmat procedura de notificare a creditorilor în vederea depunerii declarațiilor de creanță, fiind înregistrată la dosarul cauzei o singură declarație de creanță, a creditoarei C pentru o creanță în cuantum de 27.845 lei, declarație care a fost verificată, propunându-se încuviințarea tabelului definitiv al creanțelor întocmit ca urmare a acestor verificări.
Prin același raport de activitate lichidatorul judiciar a solicitat aprobarea raportului final, închiderea procedurii, radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități și încuviințarea cheltuielilor de procedură și a onorariului lichidatorului.
În raportul final întocmit, lichidatorul judiciar a învederat judecătorului sindic faptul că nu au fost predate documentele financiar-contabile și de constituire ale debitoarei, iar prin adresa nr. 53814/53815/496/19.03.2009 Municipiul C-N i-a comunicat faptul că debitoarea nu figurează și nu a figurat în evidențele acestei instituții cu bunuri mobile sau imobile impozabile și nici cu debite la data deschiderii procedurii.
În vederea analizării situației economico-financiare a debitoarei lichidatorul judiciar a accesat site-ul Ministerului Publice, unde nu a regăsit nici un fel de date privind indicatorii financiari din bilanțurile debitoarei începând cu anul 1999.
Referitor la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență lichidatorul judiciar a arătat că această stare se datorează managementul deficitar al resurselor financiare ale debitoarei.
Având în vedere că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri și nici disponibilități bănești, prin notificarea nr. 1334/24.04.2009 transmisă prin fax, lichidatorul judiciar a solicitat creditorului unic C-N prin C avansarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor administrative pe toată perioada derulării procedurii.
Prin adresa nr. 14024/28.04.2009 creditoarea i-a comunicat lichidatorului judiciar că nu este de acord cu avansarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură.
În consecință, ținând cont de faptul că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu care ar putea fi valorificare în scopul acoperirii creanțelor creditorilor și a cheltuielilor administrative, iar creditorul unic nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, lichidatorul judiciar a apreciat că se impune închiderea procedurii falimentului în formă simplificată a debitoarei în baza prev. art. 131 din Legea nr. 85/2006.
La data de 12 mai 2009 creditoarea C-N prin Caf ormulat contestație împotriva propunerii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului debitoarei, arătând că lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii administratorului societății debitoare, având în vedere faptul că în lipsa documentelor financiar-contabile ale debitoarei nu au fost identificate elemente incidente art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând contestația formulată în cauză, cu privire la propunerea de închidere a procedurii, judecătorul sindic a reținut că aceasta vizează în fapt aspecte legate de răspunderea reglementată de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Așadar, referitor la aspectele vizând o pretinsă incidență a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a reținut că legitimarea procesuală activă pentru promovarea unei astfel de cereri este cea prevăzută de disp. art. 138 alin.1 sau cea prevăzută de alin.3, în ipoteza admiterii unei cereri de autorizare.
De asemenea, judecătorul sindic a observat că obiecțiunile se referă la o pretinsă antrenare a răspunderii administratorilor, creditoarea opunându-se închiderii procedurii fără a fi antrenată răspunderea, ignorând însă condițiile în care aceasta poate fi antrenată, prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
S-a apreciat și că judecătorul sindic nu este ținut să analizeze incidența vreunuia dintre motivele invocate cu privire la antrenarea răspunderii, întrucât nu a fost învestit cu o astfel de cerere.
În plus, în pofida susținerilor creditoarei, judecătorul sindic a apreciat că prin procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, legiuitorul nu a instituit obligativitatea, nici măcar a exercitării acțiunii în răspunderea patrimonială, și cu atât mai puțin a atragerii efective a răspunderii, decât în condiții bine determinate și reglementate prin disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, scopul legiuitorului nefiind acela de a institui răspunderea patrimonială a vreunei persoane prin doar simpla deschidere a procedurii insolvenței.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a se pune vedere lichidatorului să promoveze cererea prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a respins-o, raportat la faptul că disp. art. 11 din Legea nr.85/2006 nu reglementează o astfel de atribuție, legitimarea procesuală activă pentru promovarea unei astfel de cereri fiind cea prevăzută de lege, așa cum de altfel s-a subliniat și mai sus. Mai mult decât atât, o atribuție a judecătorului sindic în sensul celor solicitate de creditoare ar fi incompatibilă cu atribuția de soluționare a cererii de antrenare a răspunderii organelor de conducere, atribuție prev. de art. 11 alin.1 lit. g din legea nr. 85/2006.
În fine, judecătorul sindic, prin raportare la dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, a considerat contestația ca fiind inadmisibilă, întrucât legiuitorul nu a înțeles să reglementeze posibilitatea creditorilor de a promova astfel de contestații, în ipoteza în care închiderea procedurii este determinată de îndeplinirea condițiilor reglementate de textul arătat.
Analizând cererea de închidere a procedurii formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Derularea procedurii insolvenței a avut loc sub supravegherea lichidatorului judiciar și sub controlul judecătoresc al judecătorului sindic. În cadrul procedurii, au fost analizate declarațiile de creanță depuse la dosar și a fost întocmit tabelul preliminar al creditorilor, lichidatorul constatând totodată că debitoarea nu deține nici un fel de bunuri care, în urma valorificării, ar fi putut conduce la îndestularea creditorilor ale căror creanțe au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor.
Față de aceste împrejurări, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii insolvenței întemeiat pe disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de această lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care se va dispune și radierea debitorului din registru în care este înmatriculat.
Analizând cele învederate de lichidatorul judiciar cu privire la situația averii debitoarei, prin prisma dispozițiilor sus evocate, judecătorul sindic a constatat că aceste dispoziții sunt pe deplin incidente, în averea debitoarei nefiind nici un fel de bunuri de valorificat pentru îndestularea creditorilor și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze vreo sumă de bani pentru continuarea procedurii insolvenței.
În ceea ce privește o eventuală incidență în cauză a dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a apreciat că situația averii debitoarei exclude o astfel de ipoteză prin prisma faptului că intenția legiuitorului prin reglementarea arătată, a fost aceea ca, în lipsa disponibilităților bănești din contul averii debitoarei, să susțină, prin crearea fondului special, acele proceduri a căror continuare ar fi justificată de valorificarea bunurilor din averea debitoarei, cu consecința îndestulării creditorilor, ipoteză care însă nu se regăsește în speță.
Ca atare, judecătorul sindic a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii insolvenței, în condițiile în care nu există nici un fel de bunuri de valorificat și nici unul din creditori nu a arătat că înțelege să avanseze suma pentru o eventuală continuare a procedurii, astfel încât cererea lichidatorului a fost încuviințată, s-a dispus închiderea procedurii, iar în temeiul disp. art. 135 și 136 din același act normativ, s-a dispus și notificarea prezentei hotărâri C și C de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea solicitând casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei judecătorului-sindic pentru rejudecare in sensul respingerii cererii de inchidere a procedurii insolventei debitoarei
În motivarea recursului s-a arătat că prin Sentinta Comerciala numărul 2011 din data de 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul numărul -, judecatorul sindic a admis cererea formulata de catre lichidatorul judiciar Lichidare, desemnat in procedura privind pe debitoarea, si in consecinta a dispus inchiderea procedurii insolventei debitoarei si radierea înmatriculării de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
In motivarea acesteia, judecatorul sindic a retinut ca in averea debitoarei nu exista bunuri de valorificat pentru indestularea creditorilor si ca nu s-au avansat sume de bani pentru continuarea procedurii insolventei, astfel incat cererea lichidatorului a fost incuviintata si prin urmare s-a dispus inchiderea procedurii conform art. 131 din Legea llf. 85/2006.
Prin raportul final lichidatorul judiciar a aratat ca in prezenta cauza nu a intrat in posesia documentelor contabile, astfel incat nu s-a constatat incidenta dispozitiilor cuprinse in art. 138 al Legii nr 85/12006,si ca in patrimoniul societatii debitoare nu au fost identificate bunuri care sa poata fi valorificate pentru indestularea creditorilor, fapt pentru care a solicitat inchiderea procedurii insolventei.
S-a apreciat ca raportul final cu propunerea lichidatorului de inchidere a procedurii in conformitate cu dispozitiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 cuprinde urmatoarele nereguli procedurale cu efecte juridice, dupa cum urmeaza:
Potrivit dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar are calitate de organ care aplica procedura insolventei. In indeplinirea atributiilor prevazute de lege, lichidatorul iudiciar trebuie sa asigure constatari clare si precise privind situatia debitorilor.
Avand in vedere faptul ca lichidatorul judiciar nu a intrat in posesia documentelor contabile ale societatii debitoare, s-a considerat ca acesta nu se poate pronunta asupra unor propuneri bazate pe existenta sau inexistenta bunurilor in averea debitorilor. Mai mult, sustinerea lichidatorului ca nu au fost identificate bunuri in patrimoniul societatii debitoare s-a bazat doar pe informatiile furnizate de catre Consiliul Local C, acesta neuzand, ulterior, pe parcursul procedurii de toate instrumentele juridice puse la dispozitia acestuia de catre legiuitor pentru realizarea scopului legii insolventei.
In contextul acestor dispozitii legale speciale, sustinerea raportului final pe considerentele aratate de lichidator este neintemeiata atata vreme cat nu s-a putut realiza o constatare asupra activelor cat si a posibilitatii de recuperare a creantelor de la debitorul societatii falite.
In aceeasi ordine de idei s-a apreciat ca in calitatea sa de organ care aplica procedura insolventei lichidatorul judiciar trebuia sa uzeze de dispozitiile prevederilor art.147 din Legea nr. 85/2006 si sa ceara sprijinul organelor abilitate ( de cercetare penala) pentru a obtine actele care sa reflecte situatia falitei.
In prezenta speta, intrucat membri organelor de conducere ale debitoarei nu au predat documentele contabile lichidatorului judiciar s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 138 lit. (d) din Legea nr. 85/2006 referitoare la antrenarea raspunderii,
In ce priveste avansarea sumelor in vederea continuarii procedurii s-au aratat urmatoarele:
Din formularea art. 131"judecatorul sindic va putea da o sentinta",rezulta ca acesta nu are obligatia inchiderii procedurii. S-a apreciat ca legiuitorul i-a conferit judecatorului sindic doar facultatea inchiderii procedurii si nu obligatia inchiderii acesteia deoarece, potrivit legii, acesta mai are si alte posibilitati pentru a putea acoperii cheltuielile administrative: utilizarea fondului de lichidare prevazut la art. 4 alin. 4 din lege; executarea silita a membrilor grupului de interes economic sau a asociatilor cu raspundere nelimitata in conformitate cu prevederile art. 126 din lege in cazul in care debitorul este un grup de interes economic sau o societate in nume colectiv sau in comandita; atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere sau a oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului in conditiile art. 138 din lege.
In concluzie, s-a apreciat ca, lichidatorul judiciar trebuia sa formuleze o plangere penala intemeiata pe dispozitiile art. 147 din legea insolventei, sau sa efectueze alte demersuri pe care le considera de cuviinta in vederea identificarii eventualelor bunuri ale debitoarei; sa inainteze propunerea de inchidere a procedurii intemeiata pe dispozitiile art. 131 doar in momentul in care va putea dovedi faptul ca in averea debitorului nu exista bunuri pentru acoperirea cheltuielilor administrative; sa formuleze o cerere de antrenare a raspunderii intemeiata pe dispozitiile art. 138 din legea nr. 85/2006.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Prin sentința nr. 768 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei -"" SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar Societatea Lichidare.
Ulterior, prin sentința recurată a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de creditoarea DGFP C în numele CNî mpotriva tabelului preliminar al creanțelor și s-a definitivat tabelul, prin înscrierea creditoarei C N, cu suma de 27.845 lei.
Prin aceeași hotărâre, cu nr.2011 din 21.05.2009, a fost respinsă și contestația aceleiași creditoare formulată împotriva propunerii lichidatorului judiciar, privind închiderea procedurii insolvenței și s-a dispus aplicarea în cauză a prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006.
Obiect al prezentului recurs îl constituie doar dispoziția referitoare la admiterea cererii de închidere a procedurii insolvenței a debitoarei, solicitându-se casarea parțială a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin raportul de activitate înregistrat la dosarul cauzei la data de 8.05.2009, lichidatorul judiciar a învederat judecătorului sindic faptul că nu i-au fost predate documentele financiar contabile, iar printr-o adresă emisă de către Municipiul C N, se atestă faptul că debitoarea nu figurează și nu a figurat cu bunuri mobile sau imobile impozabile.
De asemenea, pe site-ul MEF nu au fost regăsite nici un fel de date cu privire la indicatorii financiari, începând cu anul 1999.
În acest context, prin notificarea nr.1334 din 24.04.2009, transmisă prin fax, lichidatorul judiciar a solicitat creditorului unic avansarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor administrative pe toată perioada derulării procedurii, însă acesta a comunicat că nu este de acord cu această propunere.
Raportul final prin intermediul căruia lichidatorul a învederat toate cele mai sus arătate a fost publicat în nr.2269 din 13.05.2009. În urma realizării acestei comunicări, la dosarul cauzei s-a înregistrat o contestație din partea creditorului unic, care a învederat că nu este de acord cu închiderea procedurii, în condițiile în care nu au fost predate documentele contabile, iar lichidatorul a precizat faptul că starea de insolvență se datorează managementului deficitar al resurselor financiare ale debitoarei, însă, cu toate acestea nu a înțeles să se prevaleze de prev.art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a respins această contestație, apreciind că, pe de o parte, legiuitorul nu a instituit obligativitatea exercitării acțiunii în răspundere patrimonială în sarcina lichidatorului judiciar, iar pe de altă parte, creditoarea nu a înțeles să îl investească cu o cerere care să respecte exigențele impuse de textul art.138 alin.3 din lege.
De asemenea, prin sentința recurată, judecătorul sindic a aprobat raportul și a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Prin recursul declarat de către creditoarea DGFP C, în numele C N, se arată că au fost prejudiciate drepturile și interesele acestui participant, în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a întreprins toate demersurile necesare în vederea constatării situației reale a debitoarei și a identificării persoanelor responsabile de starea de insolvență.
Analizând aceste motive de nelegalitate, prin prisma celor mai sus arătate, Curtea constată că susținerile creditoarei nu își găsesc fundament în modul în care judecătorul sindic a înțeles să administreze procedura insolvenței debitoarei -""SRL.
Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare împrejurarea că, așa cum rezultă din textul art.131 din Legea nr.85/2006, condițiile care trebuie îndeplinite sunt numai lipsa bunurilor din averea debitoarei, sau insuficiența acestora, raportat la cheltuielile procedurii și refuzul creditorilor de avansare a sumelor corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Or, așa cum rezultă din raportul întocmit de către lichidatorul judiciar, ambele cerințe sunt prezente în speță, astfel încât sentința pronunțată este temeinică și legală.
În acest context, nu pot fi reținute susținerile conform cărora art.131 din lege nu are o natură imperativă, întrucât odificarea acestor dispoziții, survenită prin nr.OUG 173/19 noiembrie 2008, stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligația de a închide procedura în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în lege, situații în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Spre deosebire de vechea reglementare a disp. art. 131, actuala prevedere a înlocuit posibilitatea cu o normă imperativă, care rezultă chiar și din sintagma utilizată de legiuitor "va da o sentință de închidere a procedurii".
În final, important de subliniat este și faptul că, raportat la temeiul legal invocat de către judecătorul sindic pentru închiderea procedurii, respectiv art. 131 din lege, orice referire la activitatea prestată de către lichidator, apreciată prin recurs ca fiind superficială, în lipsa clarificării cauzelor și împrejurărilor care au dus la aparitia insolvenței, este neavenită, în condițiile în care pentru continuarea demersurilor în acest sens nu există fonduri în averea debitoarei, iar creditoarea nu s-a oferit, nici chiar prin recurs, să avanseze sumele corespunzătoare.
Astfel, chiar continuarea demersurilor în vederea identificării eventualelor bunuri din averea debitoarei necesită efectuarea unor cheltuieli administrative, pe care creditoarea nu s-a arătat de acord să le acopere. De asemenea, aceeași este situația și în privința incidenței în cauză a prevederilor art.138 din lege, în condițiile în care este necesară, în primul rând, identificarea domiciliului actual al fostului administrator statutar, corespondența expediată de către lichidator pe adresa menționată la ORC C, fiind returnată cu mențiunea expirării termenului de păstrare.
Mai mult, așa cum în mod corect a sesizat judecătorul sindic, legiuitorul nu a instituit, în sarcina lichidatorului judiciar o obligație de formulare a cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, iar recurenta nu a înțeles să uzeze de prevederile art.138 alin.3 din lege, deși avea această posibilitate. De asemenea, nu se înțelege care ar fi utilitatea practică a invocării prev. art. 147 din lege, cu atât mai mult cu cât chiar și aceste demersuri necesită cheltuieli administrative.
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.85/2006 și art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat de către creditoare va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 2011/21.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
4.11.09/5 EX.
jud.fond:
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1587/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 176/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
