Practica judiciara insolventa. Decizia 2528/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2528/2009
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței comerciale nr.1597 din 28.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - SUCURSALA D, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI D, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, SC, SC SA,SC,SC, SC TRANS, SC și, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se arată că, în data de 16 octombrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului C - reprezentant al creditoarei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului D, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul intimatului.
Reprezentantul intimatului depune la dosar chitanțele privind onorariul avocațial și arată că susține excepția lipsei calități procesuale a recurentei în formularea recursului, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar. În susținere se arată că, recursul a fost formulat de Direcția Generală A Finanțelor Publice A Municipiului C în condițiile în care cererea pentru angajarea răspunderii a fost formulată de creditoarea Banca Comercială Română.
Reprezentantul intimatei arată și că, raportat la dispozițiile art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea formulată era prescrisă, întrucât acțiunea de deschidere a procedurii falimentului a avut loc în anul 2005 iar cererea de antrenare a răspunderii este formulată în 2009, însă arată că nu poate proba aceste susțineri.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția lipsei calității procesuale active în recurs, astfel cum a fost ea invocată de către intimatul-pârât.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.1597 din 28.04.2009 a Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de către creditoarea SC COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea comercială nr. 432/2005 a Tribunalului Comercial Cluj pronunțată la data de 29 martie 2005 fost admisă cererea formulată de către creditoarea COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA SUCURSALA D, dispunându-se deschiderea procedurii judiciare a insolvenței față de debitoarea SC TRANS D, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar SC P C-
Prin încheierea comercială nr. 660/2005 pronunțată la data de 15 mai 2005, s-a dispus trecerea în procedura de faliment a debitoarei, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar SC C-
Prin încheierea pronunțată în data de 8 august 2005, s-a încuviințat vânzarea prin negociere directă a activului spațiu comercial situat în D,-, aparținând debitoarei, către SC, pentru suma de 55.000 EUR.
La aceeași dată a fost admis cererea lichidatorului judiciar și s-a dispus plata sumei de 4.000.000 lei reprezentând cheltuielile efectuate pentru deschiderea procedurii, sumă lunară fixă de 400 pentru deplasările săptămânale pentru ținerea licitațiilor și un procent de 10% + TVA din succesul realizat în vânzarea activelor, recuperarea creanțelor și orice sumă realizată în timpul lichidării.
Prin încheierea din data de 21 septembrie 2005 s-a constatat vânzarea în cadrul procedurii falimentului debitoarei a activului spațiu comercial compus din clădire în suprafață de 33 mp și teren în suprafață de 55 mp, situat în D,-, înscris în CF 8572 D, nr. top. 952/2/I aparținând debitoarei, către SC, pentru suma de 55.000 EUR. S-a dispus radierea oricăror sarcini asupra imobilului și întabularea cumpărătoarei asupra activului.
Prin încheierea comercială nr. 1947/2005 pronunțată la data de 29 noiembrie 2005 s-a respins cererea formulată de către BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC privind plata onorariilor execuționale restante.
Prin încheierea comercială nr. 4785/2008 pronunțată la data de 9 decembrie 2008, s-a încuviințat comitetul creditorilor să formuleze cererea privind atragerea răspunderii materiale a administratorului statutar al debitoarei.
Prin cererea formulată la data de 18 februarie 2009 creditoarea COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a solicitat antrenarea răspunderii administratorului statutar al debitoarei în vederea suportării pasivului debitoarei, pârâtul.
În motivare, creditoarea a arătat că are față de debitoare o creanță de recuperat în sumă de 290.314,94 lei, provenită din contractul de credit nr. 4403/2003. Acest contract a fost garantat cu un stoc de marfă, conform contractului de garanție nr. 4403/2003, înscris în în valoare de 211.758,6 lei. Acest stoc de marfă nu a putut fi identificat faptic sau scriptic în cadrul procedurii falimentului, ceea ce se impune a fi imputabil administratorului societății, care nu a depus toate diligențele pentru gestionarea patrimoniului și nu a respectat condițiile contractului de garanție. S-a mai arătat că în ședința comitetului creditorilor din data de 09.10.2008 s-a solicitat atragerea răspunderii materiale a administratorului debitoarei, iar în 09.12.2008 judecătorul sindic a admis cererea și a autorizat comitetul creditorilor să formuleze cererea.
Prezent în instanță la acest termen de judecată, pârâtul s-a opus admiterii acțiunii, ca de altfel și lichidatorul judiciar, acesta arătând că acel credit luat a fost garantat cu imobile, o parte dintre acestea fiind vândute chiar de către creditoare, iar altele fiind valorificate în cadrul procedurii.
Analizând cererea formulată de creditoare, judecătorul sindic a respins-o ca fiind neîntemeiată.
Faptul că o parte din creditul luat de la contestatoare a fost garantat cu un stoc de marfă (filele 230-235), stoc ce în prezent nu mai există, este evident că nu îi poate fi imputat pârâtului. Este cunoscut faptul că mărfurile se vând, stocul de marfă variind atât din punct de vedere calitativ cât și din punct de vedere cantitativ și valoric. Cum lichidatorul judiciar a învederat faptul că nu există elemente pentru antrenarea răspunderii personale, contestatoarea neaducând nici o dovadă a faptului că marfa respectivă ar fi fost vândută iar banii încasați de către pârât și nu de către societate, acțiunea nu va putea fi admisă. Bunurile gajate au fost diferite cantități de uleiuri, vaselină sârmă zincată și anvelope, bunuri ce evident că au fost valorificate între timp, unele chiar de către lichidatorul judiciar, conform rapoartelor anterioare.
Acceptând ca și garanție bunuri nedeterminate, este evident că și creditorul își asumă riscul ca în cazul încercării de valorificare a lor, aceasta să nu se mai poată realiza datorită inexistenței obiectului garanției.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP C, în calitate de membru al comitetului creditorilor debitoarei SC Trans D, solicitând admiterea lui, cu consecința admiterii cererii introductive și a obligării pârâtului la plata întregului pasiv al societății debitoare.
În motivarea recursului, s-a învederat că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât se impunea angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de fost administrator, atât în temeiul prev. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, având în vedere stocul de marfă care a fost comercializat, fără îndeplinirea formalităților legale, anterior deschiderii procedurii, cât și în baza lit. daa celuiași text legal, pe considerentul nereflectării în contabilitate a acestor operațiuni comerciale.
De asemenea, se învederează că, văzând circumstanțele în care a fost acumulată datoria debitoarei față de recurentă, în cuantum de 118.308 lei, se impunea admiterea cererii, cel puțin pentru acest cuantum, în temeiul prev. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei în formularea recursului, având în vedere că cererea de angajare a răspunderii a fost formulată de către comitetul creditorilor, prin creditoarea SC SA.
Recurenta a solicitat respingerea acestei excepții, relevând că este membru în comitetul desemnat de către judecătorul sindic.
Analizând recursul formulat, prin prisma excepției de ordine publică invocată de către pârât, Curtea reține următoarele:
În cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC Trans, prin încheierea comercială nr. 4785/2008 pronunțată la data de 9 decembrie 2008, s-a încuviințat cererea de autorizare a comitetului creditorilor în vederea formulării cererii privind atragerea răspunderii materiale a administratorului statutar al debitoarei.
Prin cererea formulată la data de 18 februarie 2009, creditoarea COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a solicitat antrenarea răspunderii administratorului statutar al debitoarei în vederea suportării unei părți a pasivului debitoarei, respectiv a pârâtului.
În motivare, creditoarea a arătat că are față de debitoare o creanță de recuperat în sumă de 290.314,94 lei, provenită din contractul de credit nr. 4403/2003. Acest contract a fost garantat cu un stoc de marfă, conform contractului de garanție nr. 4403/2003, înscris în. Acest stoc de marfă nu a putut fi identificat faptic sau scriptic în cadrul procedurii falimentului, ceea ce se impune a fi imputabil administratorului societății, care nu a depus toate diligențele pentru gestionarea patrimoniului și nu a respectat condițiile contractului de garanție.
Judecătorul sindic a respins cererea, considerând că cele susținute de către creditoare nu sunt în măsură să atragă incidența prev. art. 138 din lege.
Recursul declarat de către creditoarea DGFP C împotriva acestei soluții va fi respins, în urma admiterii excepției lipsei calității procesuale active în recurs.
Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare, în primul rând, circumstanțele în care a fost formulată și analizată cererea soluționată prin sentința recurată.
Astfel, din cele mai sus expuse, rezultă că titulara cererii a fost SC SA, care a acționat în calitate decreditoare, care face parte din categoria creditorilor garantați, iar în calitate de membru sau președinte al comitetului creditorilor.
De asemenea, în motivarea cererii, s-au subliniat doar faptele pârâtului care au condus la crearea unui prejudiciu în patrimoniul acestei creditoare, constând în înstrăinarea stocului de marfă asupra căreia banca avea constituită garanție mobiliară, fapte ce ar putea fi analizate doar din perspectiva prev. art. 138 alin. 1 lit. a sau e din Legea nr. 85/2006, nefăcându-se nicio referire și la prev. art. 138 lit. d din același act normativ, așa cum se încearcă a se acredita prin prezentul recurs.
Ca atare, rezultă fără dubiu că acest participant la procedură, deși a înțeles să se prevaleze în susținerea cererii și de hotărârea pronunțată în baza prev. art. 138 alin. 3 din lege, nu a acționat în interesul tuturor creditorilor, ci a încercat să-și valorifice doar propriile drepturi și interese, iar judecătorul sindic nu a analizat, prin sentința recurată, chestiunea legitimării procesuale active într-un astfel de litigiu, respingând pe fond cererea formulată decreditoareaSA și fără a face alte precizări pe marginea acestui aspect.
Așa fiind, legitimarea procesuală activă la fond a fost recunoscută ca aparținând creditoarei, în nume propriu. În acest context, subiectele recursului identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac sunt părțile litigante din fața instanței a cărei hotărâre este atacată.
Relevante pentru soluționarea cauzei sunt și prev. art. 316, rap. la art. 294.pr.civ. conform cărora în căile de atac nu poate fi schimbată calitatea părților, cauza acțiunii și nu se pot face cereri noi.
Rezultă că DGFP C nu are calitate procesuală activă în recurs, nefiind parte la fond.
Aceste considerente sunt cu atât mai valabile în speță cu cât trebuie luat în considerare și principiul disponibilității, reclamanta înțelegând să învestească judecătorul sindic numai cu privire la acele acte ale pârâtului care i-au creat ei un prejudiciu direct, iar recurenta încearcă, prin recursul declarat, să schimbe atât calitatea părților, cât și obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, ceea ce este inadmisibil.
În concluzie, în fond, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată de către unul dintre creditori, întemeiată pe actele pârâtului care au prejudiciat-o în mod direct, iar simetria cadrului procesual în recurs presupune calitatea de recurent a aceluiași subiect de drept.
În subsidiar, Curtea apreciază că situația este aceeași, chiar dacă s-ar aprecia, deși nu este nicio probă la dosar în acest sens, că reclamanta a acționat în calitate de președinte al comitetului creditorilor.
Astfel, instanța consideră că numai o astfel de calitate ar fi îndreptățit-o pe creditoare să acționeze în cadrul reglementat de prev. art. 138 alin. 3 din lege, întrucât conform art. 14 alin. 8 și art. 16 alin. 3 din lege, comitetul creditorilor este citat și, ca atare, reprezentat, prin președintele acestuia.
Or, același principiu al simetriei impune ca recursul să fi fost declarat, în numele comitetului, de către președintele desemnat conform art. 16 alin. 3 din lege, nefiind indicate motivele pentru care acest participant la procedură ar fi fost împiedicat, în căile de atac, să-și exercite drepturile procesuale derivate din prev. art. 138 alin. 3 din lege.
Ca atare, recursul va fi respins, urmare a admiterii excepției, Curtea fiind dispensată astfel de analiza motivelor de nelegalitate invocate de DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a DGFP
Respinge recursul declarat de DGFP C împotriva sentinței civile nr. 1597/28.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
04.11.09/15 ex.
jud.fond:
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2/2009. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia 384/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
