Practica judiciara insolventa. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2.323/2009
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva încheierii comerciale nr. 706 din 24.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații -, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C, SC SRL și debitoarea SC I SRL,având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii falimentului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru intimata -, lipsă fiind celelalte părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta intimatei - depune la dosar întâmpinare și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatei - solicită respingerea recursului pentru motivele depuse în scris și susținute oral în fața instanței. În susținere se arată că, raportul administratorului judiciar a fost unul complet și real, bunurile înregistrate în contabilitate fiind identificate și fizic, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
CURTEA:
Prin încheierea comercială nr. 706 din 24 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a aprobat raportul de activitate depus de administratorul judiciar - desemnat în procedura privind-o pe debitoarea SC SRL și, în consecință, s-a definitivat tabelul creditorilor debitoarei SC I SRL, după cum urmează: C - creanță bugetară în cuantum de 239.465 lei; C - creanță bugetară în cuantum de 2.105 lei; SC SRL - creanță chirografară în cuantum de 91.275,48 lei.
S-a respins ca nefondată contestația creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C în calitate de reprezentant al ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T la raportul administratorului judiciar privind cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
S- dispus deschiderea procedurii falimentului în procedura generală și dizolvarea debitoarei I
A fost desemnat ca lichidator judiciar pe - care a îndeplinit și atribuțiile administratorului judiciar, urmând să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 25 și secțiunea a 7-a Falimentul din Legea nr. 85/2006.
S- dispus notificarea intrării în faliment creditorilor - prin comitetul creditorilor, debitorului, OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, în vederea efectuării mențiunii și într-un ziar de circulație națională, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, în sarcina lichidatorului judiciar.
S-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în cont să nu dispună de acesta fără ordinul judecătorului sindic sau a lichidatorului judiciar, obligația de notificare a băncilor revenindu-i lichidatorului.
S-a stabilit termen limită pentru depunerea cererilor creanțelor născute în cursul procedurii la 17.03.2009, termen limită pentru verificarea creanțelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afișarea, comunicarea tabelului suplimentar al creanțelor pentru data de 20.03.2009 și termen limită pentru depunerea contestațiilor la creanțele născute în cursul procedurii și definitivarea tabelului consolidat al creanțelor la 31.03.2009.
S-a stabilit termen în vederea examinării stadiului procedurii pentru data de 31 martie 2009, sala 249, ora 10,00.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin sentința comercială nr. 2247/C/2008 pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T reprezentată prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, și în consecință a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea SC I SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar pe -.
Prin contestația împotriva raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, creditoarea C, în calitate de reprezentant al T, a arătat că potrivit art.20 lit.b din Legea nr.85/2006 administratorul judiciar este obligat să facă un raport amănunțit și să examineze activitatea debitoarei, precum și să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
S-a arătat că în speță administratorul judiciar a făcut o analiză a situației financiare și patrimoniale a societății, având ca reper evidențele contabile ale debitoarei. Potrivit evidențelor, societatea figurează cu imobilizări corporale în valoare de 16.056,56 lei, stocuri în valoare de 25.262 lei și cu sume în casă și conturi în bănci în valoare de 5.450,92 lei. Creditoarea solicită judecătorului sindic să pună în vedere administratorului judiciar să precizeze dacă situația scriptică este identică cu starea de fapt, respectiv dacă bunurile mobile,stocurile și sumele de bani există și faptic. În opinia creditoarei, având în vedere că administratorul judiciar propune intrarea debitoarei în procedura de faliment rezultă că lipsesc bunurile debitoarei, stocurile și sumele de bani identificate scriptic, fapt care se circumscrie prev. art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Totodată, creditoarea a arătat că în cauză sunt aplicabile și prev. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, având în vedere faptul că debitoarea nu a depus declarațiile la bugetul general consolidat, respectiv decontul de TVA pentru trimestrele 3 și 4 ale anului 2004. De asemenea, ultimul bilanț a fost depus la. T la data de 31.12.2007, vinovat de aceste fapte fiind administratorul statutar al debitoarei.
Analizând contestația formulată de creditoarea C, în calitate de reprezentant al T, judecătorul sindic a respins-o ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
În raportul înregistrat în 15 ianuarie 2009, administratorul judiciar a analizat actele contabile ce i-au fost predate la data de 8 ianuarie 2009 și a concluzionat în ceea ce privește cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, în sensul că acestea sunt cauze obiective determinate de lipsa permanentă a disponibilităților bănești, ceea ce a condus la dificultăți în achitarea datoriilor pe termen scurt, la datorii salariale care au avut ca efect creșterea sumei contribuțiilor la bugetul statului, precum și cheltuielile mari înregistrate necesare desfășurării activității în comparație cu veniturile realizate de către debitoare.
S-a arătat că administratorul judiciar consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru incidența vreunei ipoteze prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, prin raportul înregistrat pentru următorul termen de judecată, administratorul judiciar a arătat că din listele de inventar rezultă într-adevăr imobilizări corporale-active circulante iar în casieria societății există suma de 5.450,92 lei, ce a fost predată administratorului judiciar, însă nu a revenit asupra punctului său de vedere cu privire la faptul că nu sunt întrunite condițiile instituirii răspunderii materiale.
Față de această situație, contestația a fost apreciată ca nefondată, iar creditoarea avea posibilitatea legală de a solicita, în baza art. 138 alin. 3 raportat la art. 141 din Legea nr. 85/2006, autorizarea sa pentru a formula o cerere de instituire a răspunderii materiale dacă deține informații suplimentare față de cele relevate de către administratorul judiciar și apreciază că sunt incidente aceste prevederi din legea specială.
De asemenea, văzând raportul întocmit de către administratorul judiciar și lipsa unor contestații, instanța de fond a dispus definitivarea tabelului preliminar al creanțelor, astfel cum a fost întocmit și trecerea debitoarei în faliment procedura generală în temeiul art. 107 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar - P.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, în calitate de reprezentant al T, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației și obligarea lichidatorului judiciar să facă o analiză amănunțită a cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a societății, cu indicarea persoanelor cărora le este imputabilă această stare, așa cum dispune art. 20 lit. b din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, creditoarea precizează că, rin p. contestația formulată a arătat că în raportul asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a societății, administratorul judiciar a făcut o analiză a situației financiare si patrimoniale a societății, având ca reper evidentele contabile ale debitoarei.
Potrivit acestui raport, a arătat creditoarea, societatea figurează scriptic cu imobilizări corporale în valoare de 16.056,56 lei, stocuri în valoare de 25.262 lei precum si cu sume în casă si conturi in bănci în valoare de 5.450,92 lei, dar administratorul judiciar nu a precizat însă dacă situatia scriptică este identică cu starea de fapt, respectiv dacă bunurile mobile, stocurile si sumele de bani există si faptic, trecând cu vederea acest aspect, care este unul esențial în demersul de stabilire a incidentei lit. a) sau e) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, fapt pentru care a solicitat judecătorului sindic să pună in vedere administratorului judiciar să completeze raportul.
Având în vedere cele semnalate prin contestație, creditoarea a criticat hotărârea judecătorul sindic prin care acesta i-a respins contestația ca nefondată, apreciind că nu există fapte care să se circumscrie art. 138 din Legea nr. 85/2006 și că la termenul stabilit pentru soluționarea contestațiilor, administratorul judiciar a arătat că în casieria societății exista suma de 5450,92 lei, care i-a fost predată, iar cu privire la imobilizările corporale si activele circulante a precizat ca acestea există scriptic, însă nu a revenit asupra punctului său de vedere cu privire la faptul că nu sunt întrunite condițiile instituirii răspunderii materiale.
In consecință, față de cele menționate anterior, creditoarea a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Chestiunea litigioasă asupra căreia trebuie să se pronunțe instanța de recurs în acest dosar este temeinicia solicitării creditoarei T de obligare a administratorului/lichidatorului judiciar la refacerea raportului întocmit în baza prev. art. 59 alin. 1, raportat la art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, cu luarea în considerare a circumstanțelor specifice cauzei.
Astfel, prin raportul ce a fost depus la dosar în temeiul acestor prevederi legale, administratorul judiciar a relevat că analizat actele contabile ce i-au fost predate la data de 8 ianuarie 2009 și a concluzionat în ceea ce privește cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, în sensul că acestea sunt cauze obiective determinate de lipsa permanentă a disponibilităților bănești, ceea ce a condus la dificultăți în achitarea datoriilor pe termen scurt, la datorii salariale care au avut ca efect creșterea sumei contribuțiilor la bugetul statului, precum și cheltuielile mari înregistrate necesare desfășurării activității în comparație cu veniturile realizate de către debitoare.
S-a arătat că administratorul judiciar consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru incidența vreunei ipoteze prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, prin raportul înregistrat pentru termenul de judecată din data de 24.02.2009, administratorul judiciar a arătat că din listele de inventar rezultă într-adevăr că debitoarea figurează scriptic cu imobilizări corporale, în valoare de 16.056,56 lei, stocuri, în valoare de 25.262 lei, precum și cu sume în casă și conturi în bănci, în valoare de 5.450,92 lei, acestea din urmă fiind predate administratorului judiciar, însă nu a revenit asupra punctului său de vedere cu privire la faptul că nu sunt întrunite condițiile instituirii răspunderii materiale.
Contestația îndreptată împotriva raportului întocmit cu privire la incidența în cauză a prev. art. 138 din lege a fost respinsă de către judecătorul sindic, în baza prev. art. 21 alin. 4 din același act normativ, statuându-se în mod corect în sensul în care creditoarea avea posibilitatea legală de a solicita, în baza art. 138 alin. 3, raportat la art. 141 din Legea nr. 85/2006, autorizarea sa pentru a formula o cerere de instituire a răspunderii materiale, dacă deține informații suplimentare față de cele relevate de către administratorul judiciar și apreciază că sunt incidente aceste prevederi din legea specială.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri se întemeiază pe ideea că creditoarea nu a înțeles să solicite obligarea administratorului judiciar la formularea unei acțiuni întemeiate în drept pe prev. art. 138 din lege, întrucât nici nu are o astfel de posibilitate legală, ci urmărește doar ca acesta să respecte rigorile impuse de către legiuitor, în ceea ce privește conținutul unui raport întocmit în baza prev. art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, prin indicarea situației reale a debitoarei, în privința stocurilor și a imobilizărilor corporale înregistrate în contabilitate.
Deși Curtea nu contestă, în principiu, utilitatea unui astfel de demers, raportat la susținerile de la termenul de astăzi ale reprezentantei lichidatorului judiciar, conform cărora aceste bunuri au fost identificate fizic, motiv pentru care nici nu s-a apreciat necesară formularea unei cereri de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere, apreciază că recursul declarat este nefondat, dubiul sesizat de către creditoare fiind înlăturat prin afirmațiile făcute în fața instanței de recurs.
Ca atare, lichidatorul a confirmat existența fizică a acestor bunuri, fiind ținut să răspundă în fața creditorilor pentru acestea.
În consecință, văzând și prev. art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva încheierii comercială nr. 706 din 24 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact./4 ex./14.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 815/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 2528/2009. Curtea de... → |
|---|
