Practica judiciara insolventa. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3.020/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1824 din 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR PRO L, având ca obiect procedura enței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S- prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea - SRL prin lichidator PRO prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1.824 din data de 3 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar PRO B M, desemnat pentru falimentul debitoarei, în contradictoriu cu pârâtul și în consecință, a fost obligat pârâtul să suporte pasivul societății debitoare L B M, în cuantum de 206.490,43 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, examinând acțiunea, în raport de actele dosarului, de probele administrate în cauză, judecătorul sindic a reținut că acțiunea este întemeiată în raportat de dispozițiile art. 138 (1) lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Astfel, a menționat judecătorul sindic, fapta prevăzută de art. 138 (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, presupune ca utilizarea sumelor să se fi făcut în intere propriu, fie că este vorba de o persoană fizică, fie că este vorba de o persoană juridică.
Raportat la aceste dispoziții legale, judecătorul sindic a apreciat că ridicarea în numerar a sumelor de 3.000 Ron, 5.000 Ron și 5.000 Ron cu explicația avans și neevidențierea lor în contabilitatea societății precum și neînregistrarea în contabilitate a vânzării autoutilitarei către, generează prezumția de utilizare a bunurilor în interes propriu, de natură să atragă răspunderea administratorului - pârât.
De asemenea, a precizat judecătorul sindic, pârâtul este răspunzător și pentru fapta prevpzută de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, respectiv pentru fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Astfel, în evidențele contabile ale societății, nu a fost înregistrată suma de 29.500 lei împrumutată de la numitul și nici restituirea către acesta a sumei, existând doar o dispoziție de plată care nu este semnată, nu conține date de identificare a numitului iar data menționată pe aceasta (1.10.2007) este anterioară datei încheierii contractului de împrumut cu garanții (20.10.2007).
De asemenea, nici vânzarea autoutilitarei, nu a fost înregistrată în evidențele contabile.
În raport de cele de mai sus, fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, se conjugă cu săvârșirea faptei prevăzută la lit. d), astfel încât prin ținerea unei contabilități fictive, judecătorul sindic a apreciat că se poate concluziona că pârâtul a ascuns o parte din activul societății.
Constatând că pârâtul prin faptele enumerate mai sus a cauzat starea de ență a debitoarei, judecătorul sindic a admis acțiunea și a obligat pe pârât la plata pasivului debitoarei, neacoperit, în cuantum de 206.490,43 Ron, constând în creanțele creditorilor cuprinși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041.pr.civ. pârâtul a declarat ecurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentintei recurate si, pe cale de consecință, respingerea actiunii reclamantei, ca netemeinică si nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în sustinerea solutiei date, Tribunalul M face trimitere la dispozițiile art. 138 lit. a, d, si e din Legea nr. 85/2006, conform cărora, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de ență, să fie suportat de membrii organelor de conducere.
De asemenea, pârâtul a criticat soluția instanței de fond și pentru faptul că aceasta, făcând trimitere la ridicarea în numerar a sumelor de 3.000 ron, 5.000 ron si 5.000 ron, la neînregistrarea în contabilitate a vânzării autoutilitarei, precum și la neînregistrarea în contabilitate a sumei de 29.500 ron împrumutată de la numitul, a concluzionat că pârâtul se face vinovat de utilizarea bunurilor societății în interes propriu, netinerea contabilității în conformitate cu legea sau tinerea unei contabilități fictive.
În acest context, pârâtul a învederat că probele administrate de către reclamanta-intimată nu sunt de natură a antrena răspunderea patrimonială a administratorului societății, deși din punct de vedere al contabilității au existat unele scăpări din partea administratorului, însă acestea nu pot conduce la incindența disp. art. 138 lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, învederează pârâtul, astfel cum a mentionat si instanta fondului în considerente, există doar o prezumtie că s-ar face vinovat de săvârsirea faptelor retinute în sarcina sa, deoarece reclamanta trebuia să facă dovada că a folosit efectiv bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, simpla ridicare de numerar cu explicatia avans nefiind suficientă ca probă pentru a justifica incidența în speță a disp. art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Aceeasi argumentare a fost invocată de pârât și în privinta lit. d si eaa celuiași articol, în sensul că reclamanta trebuia să aducă probe din care să rezulte cu certitudine că pârâtul-recurent a tinut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile, nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea, a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
În aceste condiții, pârâtul a apreciat că toate probele administrate de reclamanta-intimată sunt doar probe indirecte, iar instanta le-a apreciat în sensul că aceste probe conduc la prezumtia că se face vinovat de săvârsirea faptelor indicate, nsă legea nu prevede în nici un articol că prezumtia săvârsirii acestor fapte atrage antrenarea răspunderii patrimoniale.
Pe de altă parte, a mai apreciat pârâtul-recurent, dacă s-ar admite că se face vinovat de cele retinute în sarcina sa, ar trebui să se pune în discutie o admitere partială a actiunii introductive, având în vedere faptul că judecătorul sindic poate dispune, întemeiat pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, că doar o parte a pasivului să fie suportat de pârâtul-recurent.
Raportat la aceste dispoziții legale, pârâtul a apreciat că acă legiuitorul ar fi dorit ca membrii organelor de conducere să suporte întregul pasiv, ar fi precizat acest lucru în lege, iar față de aceste dispoziții legale, Tribunalul M prin sentinta pronuntată excede cadrului procesual creat de textul legii, obligându-l să suporte întregul pasiv al societății pârâte.
Pe de altă parte, a subliniat pârâtul, din adunarea sumele retinute de instanta fondului ca fiind sume nejustificate, totalul este de 42.500 ron (3000 + 5000 + 5000 + 29.500), situație în care diferenta până la suma acordată de instanță de 206.490,43 ron nefiind sustinută decât de prezumtii.
În final, în spiritul aplicării juste a legii, pârâtul a considerat că instanta de fond trebuia să respingă actiunea ca nedovedită, sau, în cel mai rău caz, să o admită în parte pentru suma de 42.500 ron, deoarece reclamanta nu a adus probe care să conducă în mod cert la vinovăția sa.
Prin întâmpinare, debitoarea, reprezentată legal de lichidatorul judiciar PRO B M, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii recurate, având în vedere faptul că din verificarea actelor contabile ale debitoarei rezultă că pârâtul se face vinovat de ajungerea societății în stare de ență, instanța de fond în mod corect admițând cererea de angajare a răspunderii personale a administratorului statutar pentru pasivul debitoarei, raportat și la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, d și 3 din Legea nr. 85/2006.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs retine urmatoarele:
Sentinta recurata releva faptul ca in mod corect a fost retinuta savarsirea faptei reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006. Astfel, conform normei enuntate,n cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de ență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane.
In cazul concret dedus judecatii, constatarile lichidatorului judiciar deduse din studiul actelor contabile ale debitoarei releva faptul ca paratul din cererea de angajare a raspunderii a savarsit faptele incriminate de textul enuntat. Astfel, la data de 1.10.2007 debitoare a achitat suma de 29.500 Ron catre numitul in baza unei dispozitii de plata, cu motivatia restituirii unui imprumut. Dispozitia de plata nu este insa semnata, nu contine datele de identificare ale numitului iar data mentionata (1.10.2007) este anterioara datei incheierii contractului de imprumut cu garantii (20.10.2007). Mai mult, in urma verificarii actelor contabile ale debitoarei nu este dovedita in nici un fel acordarea vreunui imprumut de catre aceasta persoana in favoarea societatii care sa necesite a fi restituit. In aceste conditii, in opinia instantei suma enuntata a fost folosita in interesul unui tert.
Deasemenea, ridicarile de numerar din contabilitate cu explicatia,avans, fara existenta documentelor care sa justifice inregistrarea lor in contabilitatea societatii, reprezinta sume de bani folosite in interes personal de catre administratorul statutar, deoarece nu exista nici o dovada a restituirii lor catre societatea comerciala supusa procedurii de enta (in 16.08.2005 a fost ridicata suma de 3000 Ron, in 19.08.2005 a fost ridicata suma de 5000 Ron, in 21.08.2005 a fost ridicata suma de 5.000 Ron).
Tot la ipoteza reglementata la litera a) a textului enuntat se incadreaza si vanzarea autoutilitarei catre numitul fara ca pe factura sa existe datele de identificare ale cumparatorului (asa incat autovehicolul sa poata fi inmatriculat pe numele acestuia), fara inregistrarea facturii in contabilitate si mai ales, fara vreo dovada a incasarii pretului. In aceste conditii, patrimoniul societatii a fost prejudiciat prin folosirea unui bun in interesul unui tert.
In contul societatii era inregistrata si suma de 462, 34 ron, reprezentand contul 5311,casa in lei, din balanta contabila aferenta lunii decembrie 2007. Suma nu a fost predata administratorului judiciar, iar in conditiile in care paratul nu a facut dovada destinatiei legale a acestei sume prin prezentarea unor acte contabile in acest sens, instanta prezuma faptul ca si aceasta suma a fost folosita in interes personal. Trebuie precizat in acest context faptul ca destinatia bunurilor inscrise in contabilitate poate fi probata si urmarita exclusiv prin acte specifice activitatii comerciale, iar in lipsa oricarei probe utile in acest sens, singura concluzie plauzibila este aceea ca bunurile au fost deturnate de la destinatia societara si utilizate de catre persoana responsabila cu administrarea lor in interes personal.
In evidentele contabile ale debitoarei supuse procedurii de enta au fost inscrise si creante de recuperat de la terti in cuantum de 112.205, 59 Ron. Paratul nu a facut dovada faptului ca macar a incercat recuperarea acestor creante, foarte utile indestularii propriilor creditori. In consecinta, sumele datorate au ramas la dispozitia tertilor, in detrimentul debitoarei supuse procedurii de enta si propriilor creditori ai acesteia. In aceasta situatie, instanta apreciaza deasemenea oportun a mentiona faptul ca in lipsa oricarei intentii de promovare a demersurilor necesare recuperarii creantelor, aceste bunuri (largo sensu) au fost folosite in interesul altor persoane in acceptiunea art. 138 alin. 1 lit. a din legea 85/2006, debitorii care au beneficiat pe deplin de sumele aferente.
In perioada noiembrie 2006 - iunie 2007 au fost inregistrate in contabilitate mai multe facturi de achizitie hrana pentru animale, cheltuieli care nu au nici o legatura cu obiectul de activitate al societatii comerciale, situatie in care este corecta aprecierea primei instante conform careia aceste sume, daca nu au fost folosite in interesul societatii comerciale, au fost folosite de catre administrator in interes personal.
Cu privire la maniera in care a fost tinuta contabilitatea, instanta apreciaza ca erorile constatate in inregistrarile contabile, desi reale si dovedite nu au generat in vreun fel starea de enta a debitoarei, nu se poate stabili vreun raport de cauzalitate intre aceste erori de tinere a contabilitate si imposibilitatea societatii comerciale de a achita creantele certe, lichide si exigibile.
Recursul declarat este partial intemeiat, deoarece sumele dovedite ca fiind folosite in interes personal sau in folosul unor alte persoane, insumate, sunt inferioare totalului creantelor inregistrate in tabelul definitv de creante al debitoarei. Astfel prima instanta a obligat paratul la plata sumei de 206.490, 43 Ron, in conditiile in care totalul sumelor anterior enuntate au valoarea de 160.081,58 lei.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1, 304 alin. 1 punctul 9. recursul va fi admis, sentinta recurata va fi modificata si cererea de chemare in judecata va fi admisa in parte, in limita sumei de 160.081,58 lei, reprezentand valoarea sumelor dovedite conform actelor contabile ca fiind folosite de catre administratorul statutar in folosul propriu sau in folosul unor alte persoane.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, nr. 8. jud. M in contradictoriu cu intimatul - prin lichidator judiciar Pro, cu sediul in B M, Bulevardul B, nr. 2.. 3, jud. M împotriva sentinței civile nr. 1.824 din 03 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință, obligă pârâtul la plata sumei de 160.081,58 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./5.01.2010
Dact./5 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1191/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 19/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
