Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3019/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 3019/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 813 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații lichidator al SC SRL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și Z, având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu.
S- prezentat referatul cauzei, după care, Curtea, constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nemaifiind alte cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și îl lasă în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 813 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de lichidatorul, reprezentanta debitoarei SC SRL și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei, în valoare de 346.893 lei, să fie suportată de pârâții, și -, în solidar.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrată în data de 19.12.2008, lichidatorul, reprezentanta debitoarei SC SRL -S, a solicitat atragerea răspunderii administratorilor pârâți și -, pentru plata pasivului debitoarei în valoare de 346.893 lei, în baza prev. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, modificată.
Pârâții nu au ținut contabilitatea debitoarea, în conformitate cu legea.
Din întâmpinarea sa, pârâtul - a solicitat respingerea cererii, arătând în motivare c nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile, respectiv nu există fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția pârâtului.
Pârâtul mai arată că nu a participat la administrarea efectivă a debitoarei, începând cu luna februarie 2006, pentru că au apărut divergențe între cei doi administratori.
Pârâtul nu a depus întâmpinare la dosar.
Asupra cererii de față instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2344 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul acvirat nr-, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC SRL Șimleu-
Conform evidenței registrului comerțului, au calitatea de asociați și administratori a debitoarei.
Din tabelul definitiv de creanțe a debitoarei rezultă că aceasta are datorii în valoare totală de 346.893 lei, care însă nu a fost achitată nici în cadrul procedurii, debitoarea neavând în prezent bunuri în patrimoniu.
Pârâții au fost notificați de lichidator, conform art. 28 și art. 35 din Legea nr. 85/2006, modificată, pentru depunerea actelor contabile a societății comerciale, dar aceștia nu s-au conformat, nerespectând obligațiile legale menționate.
Conform procesului-verbal din 26.03.2008, încheiat de cu ocazia verificării financiare, ambii pârâți au administrat debitoarea, astfel că nu sunt fondate apărările pârâtului de rândul 2, că nu a participat la administrarea efectivă a debitoarei. De altfel, această obligație rezultă și din prevederile Legii nr. 31/1990.
Pârâții nu au prezentat actele contabile nici organului financiar de control, deși au fost somați în acest sens și s-a solicitat sprijinul organelor de poliție.
În lipsa evidențelor contabile lichidatorul nu a putut identifica bunurile din patrimoniul debitoarei, eventualele acte frauduloase, plățile și încasările făcute, pentru vânzarea bunurilor, plata creanțelor și a cheltuielilor administrative.
Conduită nelegală a debitoarei rezultă și din faptul că societatea comercială a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 1323/18.05.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în baza prevederilor art. 237 alin. 1 lit. B din Legea nr. 31/1990, pentru că nu a depus situațiile financiare conform legii.
Organele fiscale au constatat că au fost emise 10 facturi, care, însă nu figurează nici în evidențele contabile nici în bilanțul anual.
Astfel, fiind întrunite condițiile prev. de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 modificată, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul, reprezentanta debitoarei SC SRL Z și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei, în valoare de 346.893 lei să fie suportată de pârâții și -, în solidar.
Împotriva sentinței a declarat recus -, solicitând respingerea cererii formulată de lichidatorul, reprezentanta debitoarei SC SRL pentru obligarea recurentului la suportarea - pasivului în valoare de 346.893 lei în solidar cu pârâtul.
În motivarea recursului se arată că, prin sentința civilă nr.813/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a admis cererea lichidatorului privind atragerea răspunderii administratorilor conform prevederilor art. 138 lit.d din Legea 85/2006 pentru creanța în sumă de 346.893 RON.
Instanța de fond în mod greșit a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit.d din Legea 85/2006 deoarece nu există dovezi din care să rezulte vreo culpă care poate fi reținută în sarcina recurentului. De altfel prin cererea formulată lichidatorul a arătat că având în vedere faptul că debitoarea a depus ultimul bilanț contabil la DGFP S la data de 31.12.02005 se prezumă culpa administratorilor- ceea ce este inadmisibil.
Răspunderea temeiul art. 138 presupune îndeplinirea a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) făptuitorului, îndeplinirea tuturor condițiilor trebuie dovedită.
Prima condiție pentru angajarea răspunderii se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. În cazul de față s-a invocat art. 138 lit. d din Lega 85/2006, adică administratorii "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispare unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Recurentul a participat la administrarea efectivă a societății începând cu luna februarie 2006, deoarece între recurent și numitul au apărut divergențe în legătură cu o lucrare efectuată în toamna anului 2005 în județul Recurentul avut mai multe discuții cu aceasta, care au culminat cu o plângere penală formulată împotriva lui în toamna anului 2006. De atunci acesta s-a ocupat de administrarea societății, recurentul nu a avut nicio legătură cu activitatea societății. În primăvara anului 2008 fost chemat la poliție unde a aflat că se fac verificări privind o posibilă infracțiune de evaziune fiscală, iar actele societății au fost ridicate de poliție pentru verificări.
Ridicarea actelor contabile de către organele de poliție a fost adusă la cunoștința lichidatorului atunci când re curentul s-a prezentat la sediul lichidatorului la termenul stabilit.
O altă condiție pentru angajarea răspunderii în temeiul art. 138 este prejudiciul. Într-adevăr judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență debitorului.
stării de insolveță înseamnă producerea unui prejudiciu în patrimoniul debitorului insolvent, iar nu în cel al creditorilor, deși aceștia sunt afectați și ei de starea de insolvență pricinuită.
Între fapta ilicită și prejudiciu (starea de insolvență) trebuie să existe o relație directă de la cauză la efect, în sensul că lipsa disponibilităților se datorează faptei prevăzute de lege și au determinat producerea stării de insolvență.
Conform art. 138 alin.1 răspunderea va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Pentru admiterea cererii este necesar să se probeze și împrejurarea că prin săvârșirea faptei de către subiect a cauzat un prejudiciu debitorului și, indirect creditorilor.
O altă condiție a răspunderii prevăzute de art. 138 este vinovăția. Vinovăția presupune ca activitate a ilicită a persoanei să se bazeze pe convingerea acesteia și libertatea sa de deliberare și rezoluție.
În cauză nu se poate reține vinovăția pârâtului pentru starea de insolvență a debitoarei, deoarece nu cunoscut activitatea societății și pe cea a lui .
Lichidatorul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 atrag antrenarea răspunderii personale membrilor organelor de conducere din cadrul societății pentru plata pasivului acesteia, doar dacă au contribuit la starea de insolvență a societății și este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase conducătorilor ei pentru fundamenta răspunderea lor pentru plata pasivului societății.
Aceste prevederi legale stipulează că instanța poate dispune ca pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, dacă au contribuit la angajarea societății în încetare de plăți folosind bunurile sau creditele societății în interes propriu, au deturnat sau ascuns o parte din activul societății ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia, ori au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
acțiunii privind răspunderea organelor de conducere se află în raportul lichidatorului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetare de plăți întocmit în baza art.25 și art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006, raport care trebuie să conțină și informații privind eventuala răspundere materială a acestora.
În conformitate cu art. 10 din Legea nr.82/l991, republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului. Faptele ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de al treilea.
Potrivit principiilor dreptului civil, ca regulă generală, pentru a solicita răspunderea civilă a unei persoane este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei respective și prejudiciul cauzat. Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, ci și omisiunea, inacțiunea, neîndeplinirea unei activități, neluarea unor măsuri atunci când această activitate sau această măsură trebuie să fie . de către o anumită persoană.
În speță, relația de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, respectiv ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, se prezumă însă este temeinic argumentată cu acte și documente a căror certitudine nu au fost contestate de către pârât. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea a constituit o condiție favorizantă în apariția stării de insolvență a debitoarei, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății. Prejudiciul rezultat al faptei administratorului este de asemenea evident, creanțele certe, lichide și exigibile pe care le au creditorii față de societatea ajunsă În insolvență din culpa administratorului acesteia.
Din probele administrate în cauză rezultă că și recurentul în calitate de administrator nu a ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea, neîndeplinindu-și în acest mod, din culpă obligația legală, prevăzută de art73 litc din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată și modificată, potrivit cărora "Administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere".
Având în vedere faptul că administratorii societății nu s-au preocupat în suficientă măsură, pentru a asigura conducerea contabilității firmei în strictă conformitate cu legea, sunt aplicabile prevederile art.138 alin. 1 lit.d din Legea nr. 85/2006, fapt ce atrage răspunderea personală și pârâtului.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr.813 din 28.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunațată în ședința publică din data de 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
6 ex/16.12.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
