Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 319/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 319
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de și împotriva sentinței comerciale nr. 131/S din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul recurenților și consilier juridic apărătorul lichidatorului judiciar Management Reorganizare Lichidare I, lipsă fiind intimatul-debitor SC " "
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Consilier juridic reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar delegația de reprezentare în instanță.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței comerciale nr. 131/S din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic și pe fond respingerea acțiunii formulată de lichidatorul judiciar.
Susține apărătorul recurenților că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, motivând că instanța de fond nu a indicat, în considerentele sentinței nici o probă din care să rezulte interesul personal în continuarea unei activități ce ducea, în mod vădit societatea la încetare de plăți, ci se mărginește să concluzioneze că s-a continuat comerțul în interes personal, fără a arăta măcar care a fost acest interes personal.
De asemenea, apărătorul recurenților solicită instanței a se reține că la filele 111, 112 din volumul III există depus un proces verbal de sechestru privind predarea bunurilor aflate în posesia debitoarei, bunuri ce au fost predate creditoarei România
Față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic reprezentanta lichidatorului judiciar învederează instanței că, prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, motivând că din actele depuse la dosar și din adresa comunicată de Oficiul Registrului Comerțului, calitatea de administrator al societății debitoare aparține domnului și domnului și nu lui cum reiese din cererea de recurs aflată la dosar.
Solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată în scris.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința comercială nr. 131/S din 19 martie 2008 Tribunalului Iași - Judecător Sindic, motivând că prin cererea de recurs și față de actele existente la dosar nu s-au adus probe noi care să-i disculpe pe foștii administratori ai societății debitoare.
De asemenea, susține reprezentanta lichidatorului judiciar că, față de înscrisurile existente la filele 111 și 112 din volumul III se poate observa că au fost valorificate o parte din bunurile societății debitoare, dar nu cele care au fost gajate de societate și care au fost predate executorului judecătoresc.
Față de aceste susțineri și față de întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial;
Prin sentința comercială nr. 131/S/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Comercial Faliment - s-a admis cererea formulată de Management Reorganizare Lichidare, cu sediul în I,-, în calitate de lichidator judiciar și stabilește răspunderea personală a pârâților - administratori -, domiciliat în municipiul I,-, --2,. 3,. 3,. 15, județul I și - domiciliat în municipiul B,-, --1,. 5, județul B în sensul că îi obligă în solidar să suporte din averea proprie pasivul debitorului falit " " I rămas nerecuperat la data închiderii procedurii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.07.2007, în cauza privind falimentul debitorului " " I, s-a înregistrat cererea formulată de MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I în calitate de lichidator judiciar,care a solicitat, pe temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. "c,d și e" din Legea nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a administratorilor statutari - și -, cu motivarea că aceștia sunt vinovați pentru situația debitorului. Întrucât nu s-au conformat obligației de a declara insolvența societății, cu toate că aceasta înregistra datorii substanțiale, nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea și au ascuns o parte din activul persoanei juridice
Pârâții s-au apărat prin întâmpinare și au cerut respingerea acțiunii arătând,în esență,că nu a fost probată vreo culpă a lor în ajungerea societății în insolvență și nici posibilitatea de a încadra activitatea de administrare desfășurată în vreuna din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru atragerea răspunderii personale.
Analizând cererea formulată de lichidatorul judiciar prin prisma întregului ansamblu probator administrat în cauză,se constată că aceasta este întemeiată și va fi admisă ca atare,pentru considerentele ce le vom arăta în cele ce urmează:
Așa cum rezultă din actele depuse de titularul cererii introductive GRUP", încă din luna iulie 2004,societatea condusă de cei doi pârâți se afla în încetare de plăți,biletele la ordin emise către această societate fiind refuzate la plată din lipsă totală de disponibilități bănești.
Conform informațiilor furnizate de organele fiscale (balanța de verificare din data de 31.01.2004), rezultă că la acea dată debitorul înregistra față de bugetul de stat datorii în sumă de 8.377 lei.
Societatea administrată de sus menționații pârâți,nu numai că nu a onorat obligațiile sociale dar prin pasivitatea manifestată de aceștia,a cauzat agravarea pasivului până la suma actuală de 695.229,34 lei,prin acumularea de noi datorii ca urmare a majorării cu dobânzi și penalități. Mai mult decât atât,conform rapoartelor lichidatorului judiciar, deși aveau stocuri excedentare,pârâții au procedat la noi achiziții fără a diminua stocurile existente. Evident că ținerea unei contabilități în conformitate cu legea ar fi împiedicat aceste achiziții care au mărit starea de insolvență. Prin neîndeplinirea obligației de declarare a insolvenței, pârâții au prelungit activitatea unei societăți a cărei situație financiară era iremediabil compromisă încă din anul 2004.
Pe de altă parte, componența obligației fiscale, denotă faptul că debitorul a desfășurat activitate în interesul administratorilor, deoarece obligațiile către buget sau către ceilalți creditori nu au fost onorate.
Așa cum rezultă din probe (procesul-verbal încheiat la data de 24.11.2004) pârâți au valorificat bunuri în valoare de 189.335,18 lei, gajate în favoarea creditorului Romania. Este adevărat că așa cum susțin și pârâții, vânzarea acestor bunuri gajate în cursul normal al activității nu constituie ascundere sau deturnare de bunuri, dar faptul că sumele de bani obținute nu au fost folosite pentru plata creanței în favoarea căreia au fost gajate aceste bunuri se circumscrie faptei prevăzută de lit. "e" a art. sus-menționat.
Situația mai sus expusă duce la concluzia că folosindu-se de prerogativele conferite de lege,administratorii-pârâți au continuat comerțul în interes personal sub acoperirea societății,nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au deturnat o parte din activul societății, fapte prevăzute de art. 138 lit. "c, d și e" din Legea nr. 85/2006 și de natură a motiva admiterea cererii cu consecința obligării la suportarea pasivului debitorului falit,de la data închiderii procedurii,de către cei doi pârâți, din averea proprie.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 138 lit. "c" apreciază recurenții că instanța de fond nu a indicat, în considerentele sentinței nici o probă din care să rezulte interesul personal în continuarea unei activități cu ducea, în mod vădit societatea la încetare de plăți.
În acest context, menționează recurenții că acest interes personal nu poate rezulta decât din situația contabilă a societății, în sensul că, lichidatorul trebuia să dovedească că aceștia au sustras bani sau bunuri din societate, ori că aceasta a garantat în vreun fel obligațiile lor personale.
Ori, raportat la aplicabilitatea acestui articol, 138 lit. "c", sentința pronunțată nu face referire la nici o probă care să atragă incidența lui în speță, ci, se mărginește să concluzioneze că au continuat comerțul în interes personal, fără a arăta măcar care a fost acest interes personal.
Referitor la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 138 lit. "d", menționează că instanța de fond nici măcar nu a arătat ce dispoziție legală în vigoare au încălcat în ținerea contabilității.
În acest sens, este evident că efectuarea unor noi achiziții fără a diminua stocurile existente nu este interzisă de nici o dispoziție legală în vigoare, cu atât mai mult cu cât aceste stocuri de marfă existau în societate la data intrării în procedură de insolvență.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a art. 138 lit. "e", menționează recurenții că nu se poate reține că au ascuns sau este deturnat o parte din activul societății raportat la procesul-verbal încheiat la 24.11.2004 (fila 111 - VIII dosar), deoarece, bunurile conținute în el au fost predate către așa cum rezultă din înscrisul "Revenire la procesul-verbal din 24.11.2004" aflat la fila 112 Volumul III dosar.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. "c", persoanele - membre ale organelor de conducere - care dispun continuarea activității debitorului persoană juridică în situația în care insolvența acesteia era vădit prezumată (în sensul că debitorul nu-și achitase datoriile scadente de mai mult de 30 de zile), pot fi sancționate pentru încălcarea obligației de a solicita stabilirea stării de insolvență. Ori, în speță, așa cum a reținut prima instanță, încă din luna iulie 2004, societatea debitoare, condusă de recurenții-pârâți se afla în încetare de plăți, așa încât biletele emise de " " către creditoarea " GRUP" fiind refuzate la plată din lipsă totală de disponibilități bănești.
Prin urmare, pentru incidența în speță a dispozițiilor art. 138 lit. "c" din Legea nr. 85/2006, legiuitorul solicită ca persoana responsabilă să fi desfășurat personal sau să fi dispus în calitatea sa de membru al organului de conducere desfășurarea unei activități neprofitabile care să conducă la insuficiența fondurilor bănești disponibile ale debitorului persoană juridică. Interesul personal al acestora, în speță al recurenților-pârâți, este unul personal în continuarea activității deoarece, în sfera comercială, mandatul acestora este unul remunerat, fiind prezumat a fi cu titlu oneros, așa cum prevede art. 374 Cod comercial.
De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că, față de concluziile rapoartelor lichidatorului judiciar, recurenții pârâți prin pasivitatea manifestată - au acumulat noi datorii (dobânzi și penalități) și prin mărirea stocurilor excedentare ca urmare a unor noi achiziții, au mărit starea de insolvență. Ca atare, în mod corect, prima instanță a concluzionat, față de probele existente că ținerea unei contabilități în conformitate cu legea nu ar fi compromis situația financiară a acestei societăți debitoare.
Cu privire la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 lit. "e", prima instanță a reținut că sumele de bani obținute din vânzarea bunurilor gajate în favoarea creditorului România nu au fost folosite pentru plata creanței în favoarea căreia au fost gajate aceste bunuri, așa că, din acest punct de vedere, criticile recurenților în această privință sunt, de asemenea, nefondate.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile comerciale de față și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de - și -, împotriva sentinței comerciale nr. 131 S/19.03.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic: -B
02.10.2008
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
