Practica judiciara insolventa. Decizia 372/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3,-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 372
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Sentinței nr. 383/F din 2 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr. - (nr.în format vechi 5096/2002).
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea pârâtului intimat.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și cererile părților de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin Sentința comercială nr. 383/2 decembrie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albaa respins cererea formulată la 5 februarie 2008 de reclamanta AVAS B având ca obiect obținerea autorizării din partea judecătorului sindic pentru a cere atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului ca fost administrator al fostei SRL cu sediul în
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut în esență, că cererea reclamantei cu același obiect, și formulată față de aceași persoană în aceeași calitate a fost soluționată cu Sentința comercială nr. 12/22 ianuarie 2008 care a rămas irevocabilă cu Decizia nr. 263/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs invocând prevederile art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și susținând că judecătorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.129 din pr. civ, și nu a stăruit prin toate mijloacele pentru a afla adevărul în cauză, și nu a dat efect dispozițiilor art.124 din Legea nr.64/1995 care dispune că poate fi atrasă răspunderea oricărei persoane vinovat de aducerea societății în incapacitate de plată, că judecătorul a greșit aplicând prevederile Legii nr.85/2006 într-o procedură deschisă în anul 2002 și respingând cererea de autorizare a promovării acțiunii în răspunderea delictuală.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Din curpinsul actelor și probelor dosarului rezultă că la 19 noiembrie 2007 reclamanta în totală neglijență a nesocotit prevederile Codului d e procedură civilă și ale Legii nr.64/1990, și a cerut să fie autorizată pentru promovarea acțiunii în răspundere. Această cerere i-a fost respinsă irevocabil.
Prin cea de-a doua acțiune, reclamanta a cerut atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, dar nu arătat cuantumul pagubei suferite prin neacoperirea creanței din lichidarea activului patrimoniul al societății falite, mărgindu-se să susțină că societatea comercială a avut datorii în cuantum de 10.364,09 lei la fondul național de sănătate pe care pârâtul nu a reținut-o de la salariați și nu a virat-o la casa de sănătate, că a utilizat mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri persoanei juridice și că se face vinovat de comiterea faptei prevăzute de art. 138 lit.f din Legea nr. 85/2006, după care, a reiterat laitmotivele privitoare la răspunderea specială și la culpa abstractă a administratorului unei societăți, invocând incidența art.72 din Legea nr.31/1990.
Prin urmare, nu poate fi primită critica recurentei conform căreia, judecătorul sindic ar fi avut obligația să aplice, selectiv și parțial cele două legi, nr.64/1995 și nr.85/2006, conform cererii sale, și să preia afirmațiile din cererea de chemare în judecată ca reflectând adevărul absolut.
Dimpotrivă, judecătorul sindic a respins corect acțiunea întrucât, în calitate de reclamantă, AVAS avea obligația să respecte prevederile art.112 Cod procedură civilă, să descrie în materialitatea ei, fapta comercială ilicită comisă de pârât și să-și dovedească susținerile, astfel cum impune art. 1169 Cod civil. De asemenea, tot reclamanta era ținută să facă dovada faptei și a întrunirii cerințelor atragerii răspunderii delictuale la care se referă art. 998, 999 cod civil cu aplicație specială în materia Legii nr.64/1995, incidentă cauzei, întrucât, răspunderea delictuală se întemeiază pe noțiunea de culpă iar aceasta nu se prezumă.
Nici celalate critici nu pot fi primite întrucât, imparțialitatea îl distanțează pe judecător de părțile împrocesuate, astfel că nu se putea substitui reclamantei pentru a-i suplini carențele cererii de chemare în judecată sau lipsa de diligență în susținerea procesului, iar rolul activ nu presupune înlocuirea reclamantei, al cărui reprezentant a lipsit la toate termenele de judecată.
De asemenea, soluția reflectă aplicarea corectă a legii de către judecător, dimpotrivă, recurenta fiind cea care a interpretat greșit prevederile referitoare la condițiile antrenării răspunderii comerciale delictuale, și care a susținut eronat că în cauză ar avea incidență art. 72 din Legea nr.31/1990.
Așa fiind, recursul va fi respins întrucât soluția judecătorului este conformă legii și actelor din dosar, numai motivarea sentinței urmând a fi substituită cu prezentele considerente.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței nr. 383/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. - al Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-încetat activitatea
prin pensionare-
semnează
Președintele Curții de Apel
Grefier,
- -
Red. și th.
Ex.2/14.08.2009
Jud fond
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Marius Irimie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 367/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 744/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
