Practica judiciara insolventa. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 440
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
Judecător I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent SC " " SRL și pe intimat SC " " SRL, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale nr. 194/S din 16.04.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen;
- între termene, recurentul creditor a depus la dosar copia adresei nr. -/IS/31.10.2007 a Gărzii Financiare I, potrivit căreia factura emisă de recurentă este înregistrată în contabilitatea intimatei debitoare;
- prin cererea de recurs se solicită și judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 8423/99/14.11.2007 la Tribunalul Iași, judecător sindic, creditoarea " " a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea " " pentru suma de 16.115,40 lei.
Prin sentința comercială nr. 194/S/16.04.2008 Tribunalul Iași, judecător sindic a respins cererea formulată de creditoarea " " L motivat de faptul că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 în sensul că nu s-a făcut dovada executării prestațiilor prevăzute în contractul încheiat între părți, iar factura nu poartă decât elemente certe de identificare ale creditoarei.
Creditoarea " " Lad eclarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 194/S/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, invocând incidența în cauză a motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 5, 8 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Recurenta critică sentința instanței de fond pentru următoarele motive:
1. Întâmpinarea depusă de către debitoare față de cererea e chemare în judecată nu i-a fost comunicată recurentei-creditoare, aceasta fiind în imposibilitatea de a-și formula apărări în cauză.
2. Factura fiscală, temei al creanței solicitată, are caracter cert din moment ce a fost achitată parțial de către debitoare, aceasta aflându-se în imposibilitate de oap lăti în totalitate.
Debitoarea-intimată nu a depus întâmpinare față de cererea de recurs și nu și-a formulat apărare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor speciale în materie, instanța de recurs constată că recursul este nefondat, însă pentru alte considerente decât cele reținute de către instanța de fond.
Astfel, între părți, începând cu anul 2005 s-au desfășurat relații comerciale având ca obiect livrarea de produse, conform contractului de furnizare produse aflat la filele 6-11 dosar fond.
La data de 01.03.2007, creditoarea emite factura nr. -/01.03.2007 pe numele debitoarei privind plata sumei de 40.455,78 lei.
Cu înscrisurile depuse la filele 25 și 26 dosar fond, respectiv adresa nr. -/IS/31.10.2007 emisă de Garda Financiară I și fișa client, creditoarea a făcut dovada că factura nr. -/01.03.2007 este înregistrată în evidențele contabile ale debitoarei și că aceasta a achitat parțial suma menționată în factură.
Dovada existenței creanței și neexecutării obligației contractuale de către debitoare s-a făcut, în speță, cu: contractul de furnizare de produse din anul 2005, factura nr. -/01.03.2007 comunicată debitoarei și acceptată tacit de către aceasta prin executarea plății parțiale.
Din acest punct de vedere în mod greșit tribunalul a apreciat că factura nu ar îndeplini condiția impusă de art. 46 Cod comercial în sensul că înscrisul nu ar fi fost acceptat la plată/recunoscut de către debitoare.
Constatându-se caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, instanța de recurs apreciază însă că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție cerută de Legea nr. 85/2006 și anume debitorul să fie în stare de insolvență sau în stare de insolvență iminentă.
Potrivit art. 3 pct. 1 lit. "a" din Legea nr. 85/2006 insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Cu înscrisurile depuse la filele 36-69 la dosarul cauzei debitoarea a dovedit că în cursul anului 2007 efectuat plăți către diferiți creditori; astfel că aceasta dispune de fonduri bănești suficiente pentru achitarea datoriei.
Cu privire la motivul de recurs referitor la necomunicarea întâmpinării, se constată că, într-adevăr, întâmpinarea nu a fost comunicată creditoarei de către instanța de fond, însă în aprecierea situației de fapt, a temeiniciei și legalității cererii formulate instanța a luat în considerare înscrisurile depuse de către creditoare.
În concluzie, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de " ", va menține sentința recurată, dar pentru considerentele expuse anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de " " B, împotriva sentinței nr. 194/S din 16.04.2008 a Tribunalului Iași, judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -B
13.11.2008
2 ex.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Iulia Miler, Cipriana Poiană
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 348/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 904/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
