Practica judiciara insolventa. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/COM
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial declarat de creditorul SC SRL, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.3875/COM din 22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în,-, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,- A, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, pentru intimata debitoare SC SRL, în baza delegației nr.3/ 19.10.2009, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat cu 25 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 13.11.2009 și cu 6 lei timbru judiciar.
Consilier juridic, pentru intimata debitoare SC SRL, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru intimata debitoare SC SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, creditoarea SC SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL pentru suma de 77.519,76 lei conform facturii nr./13.12.2007 și suma de 1.541,79 lei rest de plată neachitat conform facturii -/20.11.2006.
Prin contestația depusă la dosar la data de 26.11.2008, debitoarea a solicitat respingerea cererii ca nefondată întrucât a achitat în proporție de 90% prețul de vânzare al utilajelor, rămânând un rest de plată în cuantum de 77.519,76 lei pe care a refuzat să-l achite datorită neexecutării culpabile de către aceasta a contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, creditoarea nu a livrat utilajele la termenele ferm stabilite de disp. art.IV din contract, nu a schimbat mecanizată pentru brânzeturi și separatorul de care nu este compatibil cu pasteurizatorul, utilajele livrate nu corespund din punct de vedere al exigențelor normelor igienico-sanitare, iar cheltuielile privind cazarea și masa personalului delegat să execute montajul utilajelor contractate au fost suportate de debitoare fără a exista o decontare a acestor cheltuieli sau măcar o compensare cu obligațiile subscrisei. Pe de altă parte, debitoarea nu se află în stare de insolvență întrucât dispune de fondurile bănești necesare pentru plata datoriilor sale exigibile.
Totodată, debitoarea a solicitat obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea creanței, în temeiul art.3 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
Prin sent.civ.nr.3875/COM din 22.05.2009 Tribunalul Constanța -judecătorul sindic a admis contestația formulată de debitorul SC SRL și a respins cererea creditorului SC SRL de deschidere a procedurii insolvenței față de debitor ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, potrivit art.3 pct.6 din Legea insolvenței nr.85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
De asemenea, conform art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Din contractul de achiziție bunuri nr.2052/06.02.2006 încheiat între părți și având ca obiect vânzarea-cumpărarea de utilaje și echipamente la prețul de 142.592 Euro plus TVA rezultă că plata se va face în trei rate, respectiv în avans suma de 57.037 Euro plus TVA, la livrarea mărfii suma de 712,96 Euro plus TVA, iar în termen de 30 de zile de la data livrării suma de 14.259 Euro plus TVA.
Debitoarea a declarat în contestația formulată, iar creditoarea nu a contestat acest aspect, faptul că a achitat 90% din valoarea contractului, iar diferența de 10% a refuzat să o achite pentru că nu au fost respectate de către aceasta obligațiile asumate prin contract.
Sub acest aspect, din art.1 al cap.XI din contract rezultă că vânzătorul se obligă să garanteze calitatea mărfii livrate pe o perioadă de 12 luni de la punerea în funcțiune, dar nu mai mult de 18 luni de la data livrării, iar conform art.3 la semnalarea/notificarea cumpărătorului vânzătorul este obligat să remedieze defecțiunile sau să înlocuiască părțile defecte.
Față de această excepție de neexecutare a contractului invocată de debitoare în temeiul căreia acesta a arătat că nu înțelege să execute plata diferenței rămase de plată până în momentul în care cealaltă parte își va îndeplini obligațiile asumate prin contract (remedierea defecțiunilor apărute), instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile art.3 pct.6 Cod proc. civilă în sensul certitudinii creanței așa cum este definită de art.379 Cod proc. civilă, aspect ce urmează să fie analizat pe calea procedurii de drept comun.
Pe de altă parte, din documentele contabile depuse la filele 72-110, rezultă că debitoarea dispune de fonduri bănești și a rulat sume importante de bani, astfel încât nu se află în insolvență.
Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 pct.6 și art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, s-a constat că este întemeiată contestația debitoarei și, conform art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006 s-a admis contestația și s-a respins cererea creditoarei, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditorul SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motiv de modificare prev. de art.304 pct.7 pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv de modificare recurenta a indicat faptul că din moment ce debitorul nu contestă punerea în funcțiune a utilajelor - împrejurare dovedită cu acte - nu se poate reține o neexecutare a contractului de către aceasta.
În ce privește existența unei creanțe certe, lichide și exigibile instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.379 pr.civ coroborat cu art.3 pct.6 din Legea 85/2006, ignorându-se faptul că însăși debitorul nu contestă că datorează creditorului suma de bani, iar față de această situație creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Intimatul debitor a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea consideră recursul nefondat motivat de următoarele considerente,
Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței creditorul precizează faptul că a încheiat cu debitorul un contract de vânzare-cumpărare la data de 06.02.2006 sub nr.205L ce are ca obiect vânzarea de utilaje și echipamente pentru prelucrarea laptelui și produse lactate, contract în valoare totală de 142.592 EUR cu TVA.
Din această sumă totală debitorul nu a achitat o diferență de 77.519,76 lei cu TVA, deși de la data livrării și punerea în funcțiune a utilajelor au trecut mai mult de 30 zile, astfel că debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată prevăzută în contract.
Din însăși cererea creditorului rezultă toate elementele unei acțiuni de drept comun întemeiată pe răspundere contractuală, din moment ce acesta indică în cerere faptul că debitorul nu și-a îndeplinit o obligație contractuală.
Deși are la dispoziție calea dreptului comun, creditorul a preferat calea deschiderii procedurii insolvenței reglementată de Legea 85/2006, situație în care urmează a fi îndeplinite condiițiile speciale impuse.
Instanța de fond în mod corect a apreciat faptul că debitorului nu îi sunt aplicate dispozițiile art.3 pct.1 și 6 din Legea 85/2006, în sensul că patrimoniul său nu se află în insolvență, ci dispune de suficiente fonduri bănești pentru a putea acoperi datoriile, iar suma de bani rămasă de achitat nu are un caracter cert tocmai datorită clauzelor contractuale dintre părți pe care numai instanța de drept comun le poate analiza iar prin hotărâre judecătorească să stabilească caracterul cert, lichid și exigibil.
Prin însăși contestația depusă împotriva cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenței, debitorul a recunoscut că refuză a achita suma de 77.519,76 lei datorită faptului că vânzătorul utilajelor, creditorul în cazul de față, nu și-a îndeplinit în mod culpabil propriile obligații contractuale respectiv, nu a livrat utilajele la termenele ferm stabilite, nu a schimbat mecanizată aceasta funcționând doar 2 luni fiind ținută astfel de remedierea defecțiunilor, utilajele livrate nu corespund din punct de vedere al normelor igienico-sanitare, cheltuielile ocazionate de cazarea și masa personalului delegat au fost suportate de debitor.
Suma de bani rămasă neachitată raportată la valoarea întregului contract reprezintă un procent de 10 %, astfel că după achitarea a 90 % din contravaloarea utilajului nu se poate spune că patrimoniul debitorului nu mai poate suporta și această mică diferență.
Prezumția de insolvență a debitorului prev. de art.art.3 pct.1 lit.a este una simplă și a fost răsturnată cu probe de către debitor, prin documentele contabile din care rezultă că acesta dispune de fonduri bănești și a rulat sume importante de bani, astfel încât nu se află în insolvență.
Faptul că debitorul recunoaște că nu mai plătește diferența de bani creditorului nu este de natură a conferi creanței un caracter cert, din moment ce această apărare îmbracă forma unei excepții de neexecutare a contractului putând fi analizată de instanța de drept comun în raport și cu celelalte clauze contractuale stabilindu-se în final cine se face vinovat de neexecutarea culpabilă a obligațiilor.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile insolvenței patrimoniului debitorului, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ, va respinge recursul ca nefondat menținând hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial declarat de creditorul SC SRL, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.3875/COM din 22.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în,-, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,- A, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
23 Ianuarie 2010
Jud.fond-
Jud.red--/10.03.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1606/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 89/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
