Practica judiciara insolventa. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 729/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea SC SA D împotriva sentinței nr.581/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr- (dosar vechi nr.5388/2005).
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru recurentă și avocat pentru intimații și, lipsă fiind aceștia și lichidatorul judiciar D - pentru debitoarea SC SRL.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mandatara recurentei depune la dosar chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
De asemenea, mai depune la dosar, în copie decizia civilă nr.1069/A/2000, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, sentința nr.2259/CA/2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, procesul - verbal încheiat la data de 13 dec.2002de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr.450/2002,înscrisuri de care a făcut referire în motivele de recurs.
Mandatara intimaților depune la dosar întâmpinare, din care un exemplar a comunicat cu mandatara recurentei, precum și lista mijloacelor fixe privind moara.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentei solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorilor, întrucât au făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că cei doi administratori sunt vinovați pentru situația în care se află societatea. Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar două chitanțe reprezentând onorariu avocat în sumă totală de 1800 lei.
Mandatara intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1570 lei reprezentând onorariu avocat în sumă de 1500 lei și cheltuieli de transport în sumă de 70 lei.
Susține motivele invocate în întâmpinare, în sensul că recurenta nu este singura creditoare, că și DGFP este creditorul societății debitoare și, conform art.138 din Legea nr.85/2006, numai comitetul creditorilor avea dreptul să formuleze și să solicite cerere de atragere a răspunderii administratorilor. Mai arată că SC SA nu a fost autorizată de către comitetul creditorilor de a formula cerere pentru atragerea răspunderii administratorilor.
Precizează că față de dispozițiile Legii nr.64/1995 și creditorii erau îndreptățiți să formuleze cerere pentru atragerea răspunderii administratorilor.
C DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.581/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoaraa fost admis raportul final formulat de către lichidatorul judiciar, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL și radierea debitorului din registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus plata către acesta a sumei de 1.846 lei din fondul unic de lichidare.
A fost respinsă cererea formulată de creditoarea SC SA, pentru antrenarea răspunderii civile a pârâților și.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut următoarele:
În adunarea creditorilor s-a aprobat închiderea procedurii falimentului față de debitoare și față de cele reținute, judecatorul sindic a constatat că sunt îndeplinite conditiile prev. de art 131 din legea privind procedura insolventei astfel că s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei cu consecința radierii debitoarei conform art 132 alin 2 din Legea nr.85/2006 și a fost descărcat de indatoriri și responsabilitati, conform art 136 din Legea nr.85/2006.
S-a dispus de asemnea și notificarea sentinței, în conditiile art 135 din Legea nr. 85/2006. Întrucat nu există fonduri rezultate din desfășurarea procedurii, urma ca plata retribuției și a cheltuielilor în sumă totală de 1.846 lei să se facă lichidatorului din fondul unic de lichidare.
Creditoarea SC SA a formulat cerere la data de 17.03.2009 prin care a solicitat obligarea pârâților și la plata sumei de 17.170,13 lei, sumă cu care creditorii au fost înscriși în tabelul definitiv al creantelor, respectiv întregul pasiv neacoperit, pentru cererea lichidatorului.
Cu privire la această cerere judecatorul sindic reținut că prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții și au solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de către creditoarea SC SA ca nefondată, întrucât nu există nici un temei de fapt sau de drept pentru a fi obligați în calitate de foști administratori ai debitoarea SC SA la plata unei părți din pasivul acesteia.
Totodată s- mai arătat faptul că, societatea creditoare nu a făcut dovada certă că pârâții în calitate de foști administratori ai debitoarei au folosit bunurille sau creditele persoanei juridice în folosul lor personal și nici faptul că au ținut o contabilitate fictivă prin ascunderea unor documente contabile sau neținerea unei contabilități în conformitate cu prevederile legii, ca urmare în cazul de față nu sunt îndeplinite premisele necesare antrenării răspunderii pârâților și conform art.138 alin.1 din Legea 85/2006.
Judecatorul sindic a apreciat că, în speță, creditoarea SC SA nu a dovedit vârșirea de către pârâți a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Față de cele dezvoltate mai sus și întrucât creditoarea SC SA nu și-a indeplinit obligatia prev. de art. 1169 cod civil, nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor prev. de 138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea raspunderii delictuale a pârâților cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC SA D, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii civile a pârâților și și pe cale de consecință
- să fie obligați pârâții la plata sumei de 17.170, 13 lei reprezentând creanța pe care o datorează debitoarea, și cu care recurenta figurează în tabelul definitiv al creanțelor, actualizată cu rata inflației;
- cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că sentința este nelegală și netemeinică, iar săvârșirea de către pârâți a faptelor delictuale menționate la art.138 alin.1 pct.1, b și d ale Legii nr.85/2006 rezultă din titlu executoriu al recurentei, anexa contractului de vânzare - cumpărare nr.1978/25.06.1996, prin care recurenta i-a înstrăinat activul " Moara"( contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin Decizia civilă nr.1069/A/2000 a Curții de Apel Alba Iulia ), Decizia nr.1069/2000 pronunțată în dosarul nr.5618/2000 al Curții de Apel Alba Iulia, Proces - verbal încheiat de executorul judecătoresc și, nu în ultimul rând, din rapoartele de activitate depuse de administratorul și ulterior lichidatorul societății.
Mai sus numiții au fost administratorii debitoarei, până la 19.04.2005, iar ulterior soția acestuia,. Faptul că societatea administrată de aceștia au ajuns în insolvență a fost cauzat de mosul cum cei doi și, în special, au înțeles să conducă activitatea societății.
Faptele foștilor administratori se înscriu în sfera ilicitului, astfel încât sunt întrunite condițiile în vederea antrenării răspunderii delictuale a lor, conform prevederilor art.138 alin.1 pct.1, b și d ale Legii nr.85/2006, coroborat cu art.998, 999 Cod civil.
Astfel, existența și întinderea prejudiciului sunt certe, reprezentând creanța cu care aceasta figurează în tabelul definitiv al creanțelor.
Certă este și săvârșirea faptelor delictuale menționate în art.138 alin.1 pct.1, b și d ale Legii nr.85/2006, iar existența acestor fapte delictuale este reținută prin însăși motivările hotărârilor judecătorești pronunțate în numeroasele litigii derulate între debitoare și aceasta, parte dintre acestea chiar și deschiderii procedurii insolvenței.
Astfel creanța creditoarei rezultă din sentința nr.2259/CA/2004 pronunțată în dosarul nr.4882/2003 al Tribunalului Hunedoara, prin care debitoarea a fost obligată să le restituie, în stare bună de funcționare și folosință a următoarelor bunuri mobile: un decojitor combinat, un valț du- 8, o sită plană, un transformator elicoidat și 2 volturi du-& sau contravaloarea lor.
La data executării silite a prevederilor sentinței nr.2259/2004 a Tribunalului Hunedoara aceste bunuri dispăruseră, iar în contabilitatea societății nu exista reflectată vreo operațiune care să ateste faptul că aceste bunuri au fost valorificate în vreun mod anume de către societate. În niciunul din rapoartele depuse în cauză de administratorul / lichidatorul judiciar nu sunt menționate astfel de operațiuni contabile în ceea ce privește bunurile pe care debitoarea a fost obligată să le restituie societății creditoare.
Este evidentă legătura de cauzalitate dintre toate aceste fapte ale foștilor administratori și prejudiciul produs recurentei, cât și vinovăția acestora în săvârșirea faptelor mai sus menționate.
Având în vedere recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
În soluționarea capătului de cerere privind atragerea răspunderii civile a pârâților și, instanța de fond s-a limitat doar la exprimări teoretice ale condițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, subliniind că SC SA nu a solicitat și nu a propus probe în instanță în susținerea cererii sale întemeiate pe acest text de lege.
Această susținere este în contradicție cu sentințele nr.2859/CA/2004 a tribunalului Hunedoara prin care pârâta SC SRL Dac ăror administratori au fost pârâții în cauză, a fost obligată să restituie reclamantei mai multe bunuri mobile, Decizia civilă nr. 1069/2002, prin care s-a constatat nul contractul de vânzare - cumpărare încheiat între reclamantă și societatea debitoare și s-a dispus restabilirea situației anterioare vânzării cu privire la Moara, procese - verbale prin care reclamanta a încercat executare silită a deciziei civile nr.1069/2002.
Din motivarea sentinței atacate nu rezultă că instanța a analizat aceste acte, și nici faptele imputate în sarcina fostului administrator, de sustragere a bunurilor supuse executării silite, a legăturii de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciul produs reclamantei, astfel că se consideră că nu a fost epuizat fondul cauzei.
În baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul creditoarei va fi admis, casată sentința și trimis cauza spre rejudecare judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de creditoarea SC SA D împotriva sentinței nr.581/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.5388/2005 și în consecință
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact.6 ex./21.12.2009
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1278/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 126/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
