Practica judiciara insolventa. Decizia 1278/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1278
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent.. A. PU-ȘI și pe intimat " ", lichidator LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE " ", având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentințewi comerciale numărul 380/S din 11 iunie 2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de taxele de timbru;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 380/S din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, judecător-sindic s-a respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, formulată de creditorul a jud. I, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului " "
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Constată că prin sentința comercială nr. 620/S/06.11.2008 s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului SC SRL I,constatându-se că acesta face parte din categoria debitorilor prevăzuți de art. 1 alin. 2 lit. "e" din Legea nr. 85/2006,fiind anterior dizolvat.
Prin hotărârea sus-indicată a fost desemnat lichidatorul judiciar care să administreze procedura și fixate termenele limită pentru stabilirea masei pasive.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la notificarea deschiderii procedurii în condițiile art. 61 din Legea nr. 85/2006 și, în baza cererilor depuse de creditori,a întocmit și înregistrat tabelul preliminar al creanțelor.
obligațiilor debitorului,astfel cum a fost definitivat prin încheierea nr. 115/12.02.2009,cuprinde doar pe creditorul Direcția Generală Finanțelor Publice a jud. I cu o creanță în sumă de 16.010 lei.
Dat fiind faptul că demersurile sale pentru a intra în posesia actelor contabile au rămas fără rezultat iar din informațiile furnizate de organele fiscale rezultă că în patrimoniul debitorului nu există bunuri care să poată fi supuse operațiunilor de valorificare pentru plata creditorilor, la data de 18.05 lichidatorul judiciar a înregistrat raport cu propunere de închidere a procedurii pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Raportul a fost comunicat părților și supus dezbaterii adunării creditorilor în ședința din 16.02.2009 iar împotriva lui nu s-au formulat obiecțiuni însă,luând act de întocmirea raportului cu propunerea de închidere a procedurii,creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I formulează cerere pentru a fi autorizat în vederea promovării acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 apreciind că anterior închiderii procedurii se impune formularea unei astfel de acțiuni,existând suficiente dovezi pentru a se aprecia în sensul aplicării art. 138 din Legea nr. 85/2006 față de administratorul societății debitoare.
Cererea de autorizare,se va respinge în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006,în cazul în care în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului,sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență,judecătorul-sindic,la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică,ajuns în stare de insolvență,să fie suportată de membrii organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societății iar potrivit alin. 3 al acestui articol,comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a organelor de conducere ale debitorului numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice în raportul lor asupra cauzelor insolvenței,persoanele culpabile de aceasta sau omit să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține în primul rând administratorului judiciar sau lichidatorului și doar în subsidiar și cu îndeplinirea anumitor cerințe,comitetului creditorilor.
Cum aceste prevederi legale nu conferă fiecărui creditor drept individual de a promova acțiune în răspundere personală ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor,instituind totodată și anumite restrângeri în exercitarea lui,exprimarea intenției de către creditorul bugetari de a formula o cerere de atragere a răspunderii personale,justificată doar pe existența unei obligații bugetare,nu este suficientă pentru a se acorda autorizarea prevăzută de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar nu are obligația de a solicita atragerea răspunderii personale a administratorilor debitorului,ci doar posibilitatea,în măsura în care apreciază că printr-o anumită activitate,de natura celor enumerate de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, s-a cauzat starea de insolvență a societății
În rapoartele pe care le întocmește în cursul procedurii, lichidatorul poate face mențiuni în sensul prevederilor art. 20 alin. 1 lit. "b" doar prin raportare la dispozițiile art. 138 din aceeași lege,fără a putea inventa fapte și responsabilități a căror săvârșire nu a putut constata și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica după cum creditorul pretinde.
Prin rapoartele întocmite în cursul procedurii,lichidatorul judiciar a arătat că nu i-au fost accesibile documentele contabile ale societății și din acest motiv nu deține elemente ce ar putea susține ă cerere în stabilirea răspunderii personale astfel încât,în cauză nu se poate vorbi de o omisiune în sensul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 care să îndreptățească o eventuală autorizare pentru promovarea unei acțiuni în răspundere.
În condițiile în care,după cum s-a constatat,debitorul nu are în patrimoniu bunuri ori disponibilități care să justifice continuarea procedurii în chip util,în vederea plății creanțelor reclamate,urmează a se dispune închiderea procedurii și radierea debitorului din registrul comerțului și evidențele fiscale,în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 85/2006,cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
Prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, condiționează închiderea procedurii doar de inexistența bunurilor sau a altor elemente de activ în patrimoniul debitorului așa încât,independent de orice alte împrejurări și indiferent de stadiul în care s-ar afla procedura insolvenței,aceasta poate fi închisă atunci când,lipsind obiectului lichidării, scopul declarat al acestei nu poate fi realizat.
Prin urmare, cererea de autorizare va fi respinsă și se va aproba raportul cuprinzând propunerea de închidere a procedurii prezentat de lichidatorul judiciar, continuarea procedurii în lipsa bunurilor în patrimoniul debitorului fiind fără obiect și în același timp costisitoare întrucât ar genera cheltuieli administrative inutile.
Totodată, pentru activitatea desfășurată s-a încuviințat lichidatorului judiciar devizul de cheltuieli în sumă de 1.862 lei (suma de 812 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.050 lei onorariu), plata urmând să se facă din fondul de lichidare,lipsind disponibilitățile în contul debitorului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs a jud. I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Consideră recurenta că soluția judecătorului sindic nu este una temeinică raportat la aspectele consemnate de către lichidator în rapoartele întocmite de acesta, respectiv persoana culpabilă de aducerea debitoarei în stare de insolvență și care a creat un prejudiciu considerabil bugetului de stat.
Așa cum rezultă din fișa sintetică totală a agentului economic și a titlurilor executorii întocmite de către organul fiscal, se poate observa împrejurarea că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat în anii anteriori pronunțării hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, ceea ce justifică și incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Deși s-au efectuat măsuri de executare silită în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală, debitorul nu a înțeles să efectueze plăți la bugetul de stat, sens în care creanța fiscală a fost majorată prin aplicarea de accesorii calculate pentru neplata acesteia la termen, responsabilă pentru neachitarea acestora cât și pentru starea de insolvență fiind administratorul societății -.
Instanța a dispus deschiderea procedurii la cererea creditorului bugetar după ce acesta a efectuat toate măsurile de executare prevăzute de legislația fiscală. Această acțiune reprezintă un alt demers pentru recuperarea creanței anunțate și nerecuperate, având în vedere faptul că procedura insolvenței oferă mai multe pârghii legale pentru recuperarea creanțelor fiscale. Răspunderea celor care au adus ol firmă în incapacitate de plată creând prejudicii altora, nu poate fi antrenată decât în cadrul acestei proceduri.
Netemeinicia celor dispuse de Tribunalul Iași - judecător sindic, rezultă din faptul că, deși existau premisele angajării răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului, instanța nu a apreciat corect asupra lor, apreciind că o acțiune în stabilirea răspunderii personale ar putea fi primită dacă exista omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere și dacă acțiunea în răspundere personală este promovată de comitetul creditorilor, nu de fiecare creditor în mod individual.
Din constatările lichidatorului privind ajungerea debitorului în stare de insolvență afirmă că lipsa, respectiv neprezentarea documentelor contabile lichidatorului judiciar indică o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006. de asemenea, lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, neurmărirea încasării la timp a creanțelor de către debitoare, ineficienta utilizare a resurselor existente care a condus la acumularea de datorii față de bugetul de stat, ar putea fi considerate o altă cauză dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv lit. "c". mai mult din indicatorii financiari ai debitoarei pe anul 2003, ultimul an de activitate, rezultă că debitoarea a dispus de resursele achitării datoriilor sale și desfășurării unei activități viabile, iar lipsa acestora la acest moment prezuma încasarea sub orice formă de către administratorul debitoarei.
Faptul că lichidatorul nu a identificat elementele și persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului apreciază că aceasta poate fi catalogată ca fiind o omisiune din partea lichidatorului în ceea ce privește indicarea persoanelor culpabile.
De asemenea în condițiile în care procedura colectivă a deschiderii insolvenței a fost inițiată de un singur creditor, în condițiile în care constituirea comitetului creditorilor nu a fost posibilă, nu poate fi de acord cu interpretarea instanței care ca unicul creditor nu poate avea dreptul de a-l investi pe judecătorul-sindic cu cererea pentru aplicarea art. 138, în condițiile în care acesta își asumă rolul atât de adunare a creditorilor cât și comitet al creditorilor. Mai mult în condițiile în care există doar un singur creditor și sunt elemente pentru a promova acțiune în răspundere personală, apreciază că ar putea fi discriminatorie interpretarea cum că dreptul de a promova o asemenea acțiune aparține doar comitetului creditorilor (care nu poate fi întrunit) nu și unicului creditor care a inițiat procedura insolvenței.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice cu debitoarea, în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrina cât și în jurisprudența, câtă vreme acesta are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență și grijă chiar decât propriile sale bunuri.
Recursul este nefondat.
Se reține că, în speță, judecătorul sindic nu poate aprecia asupra oportunității autorizării, ci numai asupra legalității, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din lege.
Față de dispozițiile legale anterior citate, se reține că nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la omiterea lichidatorului de a indica în raportul întocmit în conformitate cu art. 59 din lege, a persoanelor vinovate de producerea stări de insolvență a debitoarei.
Or, așa cum a reținut și prima instanță, prin rapoartele întocmite în cursul procedurii, lichidatorul a arătat că nu i-au fost accesibile documentele contabile ale societății și că din acest motiv nu deține elementele care ar putea susține o cerere în stabilirea răspunderii personale. Așa fiind, nu se poate reține omisiunea lichidatorului de a indica, în raportul asupra cauzelor insolvenței, a persoanelor culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei persoană juridică, în sensul dispozițiilor art. 138 alin. 3 din lege.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, Curtea nu va mai analiza criticile referitoare la faptele presupus culpabile ce ar fi de natură a antrena răspunderea organelor de conducere ale debitoarei " "
Raportat acestor considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței comerciale nr. 380/S din 11 iunie 2009 Tribunalului Iași, Comercial Faliment, Judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
07.12.2009
2 ex.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1077/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 729/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
