Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 755/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 755 /2009
Ședința publică din data de 24.02.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4757/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței -deschiderea procedurii
La apelul nominal se prezintă avocat și avocat, în reprezentarea intereselor debitoarei-recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere obiectul recursului, ce constă în acordarea cheltuielilor de judecată, prezentul recurs este scutit de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentantele recurentei declară că susțin recursul formulat și nu au de formulat cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantele recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței comerciale în sensul admiterii în totalitate a cererii formulate de societatea debitoare, cu privire la obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 7400 lei. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Apreciază că sumele solicitate la instanța de fond cu titlu de cheltuieli de judecată sunt justificate, având în vedere că cererea de deschidere a procedurii a fost formulată de creditoare pentru a forța creanța care nu a ajuns la scadență, precum și munca prestată de avocat, volumul de acte și valoarea creanței.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 4757 din 8 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost respinsă ca inadmisibilă, cererea formulată de creditoarea SC SRL împotriva debitoarei SC SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
S-a respins ca rămasă fără obiect contestația formulată de debitoarea SC SRL.
Creditoarea a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea debitoarei, în cuantum de 3.700 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Au fost respins restul cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, până la concurența sumei de 7.400 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu disp. art.3 pct.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art.3 pct.6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct.12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, în sumă de 10.000 lei.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate la cazul în speță, judecătorul sindic a constatat că, în susținerea cererii, creditoarea a arătat că debitoarea îi datorează suma de 46.356,80 lei.
Înscrisul depus la dosar, respectiv contractul încheiat între părți, nu face dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, întrucât aceasta nu întrunește cerințele prevăzute de art. 379 alin. 3.pr.civ. Conform acestor dispoziții legale, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însăși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Pe de altă parte, este de relevat faptul că urmare a cererii debitoarei și raportat la disp. art. 33 alin.3 din Legea nr. 85/2006, instanța a dispus creditoarei, în ședința publică din 27 octombrie 2008 (49), să consemneze o cauțiune în cuantum de 4.635 lei, întrucât, în lipsa unor condiții reglementate de lege a căror îndeplinire să determine obligarea la plata cauțiunii, instanța a apreciat că se impune obligarea creditorului la consemnarea cauțiunii, atât pentru dovedirea bunei credințe a acestuia, cât și datorită faptului că înscrisurile anexate de către debitoare contestației formulate, au făcut loc unei stări de fapt echivoce, care ar putea crea prejudicii.
Astfel, și din această perspectivă și raportat la teza finală a alineatului 3 articolului 33 din Legea nr. 85/2006, cererea formulată de creditor a fost respinsă.
Așadar, cererea formulată de creditoare nu întrunește cerințele prevăzute de disp. art.3 pct.1 lit.a, pct.6 din Legea nr.85/2006, nefăcându-se dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În speță creditorul a anexat documente, însă acestea nu sunt apte să facă dovada îndeplinirii condițiilor reglementate de lege pentru admisibilitatea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii formulată de recurentă cu privire la obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii avocațiale în cuantum de 7400 lei cu obligarea creditoarei intimate la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului, recurenta arată că în fapt, în mod nelegal instanța respins cererea recurentei privind acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii avocațiale, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și munca prestată de cele două apărătoare, deoarece art.132 din Statutul profesiei de avocat prevede: Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.
Faptul că s-a cerut deschiderea procedurii recurentei, societate cu un număr de 37 angajați, cu numeroase contracte ferme în derulare, de o valoare considerabilă, a avut pentru aceasta un impact deosebit, fiind pusă într-o situație nefavorabilă față de partenerii de afaceri. De asemenea, trebuie menționată și suma importantă de bani pentru care creditoarea SC SRL a cerut deschiderea procedurii, și anume, 46356 lei.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Potrivit art.274 Cod proc.civ. "judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
În cauză creditoarea formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL C N, reprezentată de Cabinet avocat .
Cererea de chemare în judecată fost însoțită de un set de acte, iar apărătoarea debitoarei prin apărările formulate, inclusiv contestația la cererea de deschidere procedurii insolvenței, au combătut susținerile creditoarei
Pe de altă parte judecătorul sindic a dispus creditoarei în ședința publică din 26 octombrie 2008 să consemneze o cauțiune în cuantum de 4635 lei apreciind că se impune consemnarea acesteia atât pentru dovedirea bunei credinte în formularea cererii cât și datorită faptului că înscrisurile anexate de către debitoare contestației formulate, au făcut loc unei stării de fapt echivoce care ar putea crea prejudicii.
În aceste condiții judecătorul sindic a reținut pe de o parte că cererea formulată de creditoare nu întrunește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 3. pct 1 lit a, pct 6 din Legea nr. 85/2006 nefăcându-se dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile iar pe de altă parte din perspectiva art. 33 alin (3) teza finală cererea creditorului se impune a fi respinsă pentru neplata cauțiunii.
Acestea au fost premisele pentru care judecătorul sindic a pronunțat soluția asupra cererii formulate de creditoare în timp ce contestația debitoarei a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Drept urmare, Curtea apreciază că în speță tocmai în considerarea și pentru a da eficiență prevederilor art. 33 alin (3) teza penultima din legea insolvenței se impunea acordarea integrală a cheltuielilor de judecată ocazionate de debitoare cu derularea acestei procedurii, cheltuieli ce cădeau în sarcina creditorului.
Mai mult decât atât se impune a se analiza acordarea cheltuielilor de judecată și din perspectiva aplicării prevederilor art. 274 alin (3) Cod procedură civilă astfel, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute de onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Pornind de la textul legal sus citat Curtea reține că în speță se impunea a se verifica cuantumul onorariului de avocat în raport de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Astfel, este o cerere de deschiderea procedurii insolvenței față de un debitor în condițiile în care aceasta este respinsă ca neîntemeiată poate produce consecințe deosebit de grave asupra activității debitorului în raporturile sale cu ceilalți comercianți.
De aceea, trebuie analizată cu prudență o astfel de cerere și în condițiile în care debitorul înlătură prezumția de insolvență se impun a-i fi acordate integral cheltuielile de judecată ocazionate cu purtarea acestui litigiul.
În concluzie, în raport de obiectul pricinii, de munca depusă de avocat prin apărările formulate cu ocazia înregistrării contestației Curtea apreciază că în speță nu se justifică micșorarea onorariului avocațial achitat de debitoare avocatului.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul prevederilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul declarat de debitoarea SC SRL iar potrivit art. 304 pct 9 Cod procedură civilă raportat la art 274 alin (3) Cod procedură civilă combinat cu art. 33 alin (3) teza penultima din Legea nr. 85/2006 hotărârea judecătorului sindic va fi modificată în parte în sensul admiterii în totalitate a cererii formulate de debitoarea recurentă cu privire la obligarea creditoarei SC SRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7400 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC SRL CNî mpotriva sentinței comerciale nr.4757 din 08.12.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o modifică în parte în sensul admiterii în totalitate a cererii formulată de debitoarea recurentă SC SRL cu privire la obligarea creditoarei SC SRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7400 lei, reprezentând cheltuieli avocațiale.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./12.03.2009
Jud.fond.-
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
