Practica judiciara insolventa. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 843/2009
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul G împotriva sentinței nr.352/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul,lipsă fiind intimata SC SRL, reprezentată de lichidatorul judiciar.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, recurentul arată că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul G solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică, invocând art.139 din legea falimentului - privind atragerea răspunderii administratorului. Depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.352/F/2008, pronunțată de judecătorul sindic a Tribunalului Hunedoara în dosar nr- a fost admis raportul final formulat de lichidatorul judiciar, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC SRL, s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus plata către acesta a sumei de 5.950 lei din fondul unic de lichidare.
A fost admisă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de către lichidatorul judiciar D împotriva fostului administrator al debitorului G, pentru suportarea pasivului în cuantum de 84.942,72 lei și a fost obligat acesta la plata sumei de 84.942,72 lei reprezentând întregul pasiv al debitoarei către toți creditori incluși în tabelul definitiv al creanțelor.
Pentru a se pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Lichidatorul judiciar a valorificat toate bunurile existente în patrimoniul societății conform art.129 din Legea nr.85/2006.
Niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul final în condițiile art 129 din Legea nr.85/2006. Prin raportul final cu privire la lichidarea judiciară a debitoarei SC SRL s-a solicitat să se dispună închiderea procedurii de faliment față de debitoare, conform art 131 sau 132 alin 1 sau 132 alin 2 din Legea nr.85/2006, radierea societatii din Registrul Comertului, descărcarea lichidatorului de toate indatoririle si responsabilitățile care îi revin în baza legii si achitarea sumei de 5.950 lei reprezentand retribuție și cheltuieli de lichidare din fondul unic.
În adunarea creditorilor s-a aprobat inchiderea procedurii falimentului fața de debitoare.
Față de cele reținute, judecatorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din legea privind procedura insolvenței astfel că s- dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei cu consecința radierii debitoarei conform art. 132 alin. 2 din Legea nr.85/2006 și a descărcat lichidatorul de indatoriri și responsabilitați, conform art 136 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere la data de 21.01.2009 prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 84.942,72 lei, sumă cu care creditorii au fost înscriși în tabelul definitiv al creanțelor, respectiv întregul pasiv neacoperit.
Lichidatorul judiciar a arătat că fostul administrator a debitoarei G se face vinovat de faptul că a ținut o contabilitate fictivă, în încercarea de a ascunde faptul că a folosit o parte din banii societății în intersul propiu. Mai mult, acesta nu și-a manifestat interesul pentru achitarea datoriilor debitoarei, deturnând o parte din activul debitoarei, societatea ajungând astfel în stare de insolvență, fiind incidente prevederile art.138, alin.1, lit a din Legea 85/2006, ceea ce a determinat starea de insolvență a debitoarei persoană juridică, existând ca atare raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Cuantumul pagubei produse este suma cu care creditorii au fost înscriși în tabelul definitiv al creanțelor, respectiv întregul pasiv neacoperit.
Judecătorul sindic apreciat că prin refuzul de predare a actelor de către fostul administrator și a faptului că acesta a făcut să dispară actele contabile aparținând societății debitoare acesta a vrut să ascundă modul fraudulos prin care a ținut contabilitatea.
Din toate acestea s-a tras prezumția că fostul administrator a ținut o cantabilitate fictivă și a făcut să dispară bunurile societății, fapte delictuale care au condus nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul G, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul înlăturării răspunderii personale a susnumitului cu privire la pasivul debitoarei SC SRL,și pe cale de consecință să fie respinsă cererea lichidatorului.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocă prescripția acțiunii în antrenarea răspunderii administratorilor. Acțiunea în răspunderea organelor de conducere este o acțiune prescriptibilă, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, adică de la data deschiderii procedurii, iar termenul de prescripție este cel de trei ani.
În speța de față procedura falimentului s-a deschis prin încheierea nr.730/CA/2000 pronunțată la data de 22.06.2000, iar cererea pentru antrenarea răspunderii administratorilor a fost depusă de către lichidator la data de 21.01.2009, deci după aproximativ 9 ani.
Judecătorul sindic a admis cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de lichidator și l-a obligat să achite întreg pasivul debitoarei către toți creditorii incluși în tabelul definitiv al creanțelor apreciind că a refuzat să predea actele și că a făcut să dispară actele contabile aparținând societății debitoare și a vrut să ascundă modul fraudulos prin care a ținut contabilitatea.
Astfel, judecătorul sindic a admis cererea pe prezumția că a ținut o contabilitate fictivă și că a făcut să dispară bunurile societății, fapte delictuale care au condus nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Toate faptele enumerate de judecătorul sindic, se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, care trebuie dovedită cu probe convingătoare în persoana celui răspunzător. unor documente nu se poate reține ca fiind dovedită dacă nu există probe că aceste documente erau prezente la un moment dat la societate.
În speță, judecătorul sindic nu are probe concrete și chiar motivarea se bazează pe o prezumție și nu pe probe concrete care să dovedească că a avut intenția să ascundă modul fraudulos prin care a ținut contabilitatea.
Analizând recursul declarat se consideră că este fondat sub aspectul considerentelor ce urmează a fi mai jos expuse.
În ce privește excepția prescripției acțiunii în antrenarea răspunderii personale a pârâtului, această excepție este nefondată.
Pentru faptul că s-a constatat că pârâtul a ridicat fără bază legală din casieria societății suma de 36.688,30 lei, s-a formulat cerere de chemare în judecată prin sentința nr.2324/15 oct.2000.
Pentru executarea acestei sentințe s-a formulat cererea de executare silită punându-se sechestru pe imobilul situat în,-, precum și asupra a două loturi de teren.
Prin actele de executare silită pornită împotriva pârâtului, prescripția a fost întreruptă astfel că nu subzistă acest motiv de recurs.
Este însă întemeiat motivul de recurs cu privire la suportarea întregului pasiv al debitoarei SC SRL.
Nu mai poate comporta discuție suportarea pentru suma de 36.688,30 lei care există și titlu executoriu prin sentința nr.2324/15.oct.2000.
Pentru restul de sumă până la suma de 84.942,75 lei cât reprezintă întregul pasiv acțiunea nu este întemeiată nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Nu se poate interpreta că prin nepunerea la dispoziție a actelor contabile și prezumția că pârâtul ar fi ținut o contabilitate fictivă, și ajungerea societății în stare de insolvență, ar exista un raport de cauzalitate, simplele prezumții, fără dovedirea unor acte concrete de fraudă în interesul creditorilor, nu poate antrena răspunderea personală, și colectivă a administratorilor.
Față de motivele de mai sus, recursul fiind fondat, în baza art.34 pct.9 Cod pr.civilă va fi admis, modificată sentința în sensul admiterii cererii pentru suportarea patrimonială pârâtului până la concurența sumei de 36.688,30 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul G împotriva sentinței nr.352/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.5348/1999, număr nou -, al Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că
Admite cererea de antrenarea răspunderii patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar D, împotriva fostului administrator al debitoarei G, pentru suportarea unei părți a pasivului în sumă de 36.688,30 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact.4ex./12.01.2010
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 813/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 251/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
