Practica judiciara insolventa. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.437/COM
Ședința publică de la 06 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului comercial formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3866/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar,cu sediul în C,-, -M3,.A,.5,.22, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
La 15.09.2008 lichidatorul judiciar al debitoarei SC SRL a întocmit raportul cu privire la închiderea procedurii, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, formulând în acest sens propunerea de închidere a procedurii.
2. Hotărârea tribunalului.
Prin sentința civilă nr.3866/COM/2008, judecătorul sindic aprobat propunerea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii simplificate de faliment aplicată debitoarei precum și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Pentru a dispune astfel a reținut în esență, judecătorul sindic că în cauză au fost întrunite condițiile prevăzute de art.131 din Legea nr.85/2006 în sensul că în patrimoniul falitei nu se regăsesc bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative, iar creditoarea AVAS nu a avansat sume de bani în acest scop.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea AVAS criticând-o sub aspectele:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 pentru că instanța de fond a dispus închiderea procedurii falimentului, fără ca lichidatorul judiciar să identifice cauzele apariției stării de insolvență și fără a verifica cauzele concrete ce au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la;
- raportul fiind al lichidării trebuie să fie o sinteză a întregii proceduri cu identificarea persoanelor răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate și a cauzelor apariției insolvenței;
- întrucât lichidatorul a învederat faptul că nu a intrat în posesia documentelor contabile ale debitoarei și nici un creditor al debitoarei nu are acces la documentele acesteia, judecătorul sindic trebuie să își exercite rolul activ;
- judecătorul sindic nu a solicitat asistența Comitetului creditorilor și nu și-a exercitat rolul activ.
Lichidatorul judiciar prin întâmpinare a invocat pe cale de excepție tardivitatea recursului și inadmisibilitatea acestuia.
4. Curtea
Analizând, în temeiul dispozițiilor art.137 Cod pr.civilă apărările formulate,precum și în ordinea priorității lor Curtea va reține următoarele:
Nu poate fi primită apărarea potrivit cu care calea de atac exercitată de creditoarea AVAS împotriva hotărârii prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței, ar fi inadmisibilă,în considerarea disp. art.11 alin1 lit.u și a art. 12 din legea 85/2006.
În ceea ce privește nerespectarea termenului de exercitare a căii de atac, Curtea reține că nici această apărare nu este întemeiată față de împrejurarea că recurentei AVAS i-a fost comunicată hotărârea recurată la 24.XII.2008 iar recursul a fost expediat la 30.12.2008( conform datei poștei de pe plicul atașat la dosarul instanței de recurs fila 7), fiind respectat astfel termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate.
Pe fondul recursului, se reține de către instanța de control că acesta este neîntemeiat și va fi respins în consecință pentru motivele:
Chiar dacă hotărârea criticată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în speță să fie incidente și prevederile art.3041Cod pr.civilă instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele acestuia, nu înseamnă că un recurs omisso medio devine în mod automat admisibil, pentru că instanța de control judiciar soluționând calea de atac a recursului nu trebuie să procedeze la o nouă judecată a procesului ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, iar acest examen urmează a fi făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele ce ar putea fi ridicate din oficiu.
Este adevărat că Statul Român, reprezentat de AVAS a suferit un prejudiciu a cărei existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plată însă imposibilitatea recurentei de a-și recupera această creanță nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să oblige în mod automat fostul administrator social la plata creanței.
Referitor la aplicarea greșită la legii de către judecătorul sindic se reține că nici această critică nu poate fi primită.
Astfel, textul de lege în baza căruia s-a dispus închiderea procedurii statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de legea insolvenței, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că creditorii înscriși la masa credală nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art.131 din Legea nr.85/2006.
acestei dispoziții legale este tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile, din fondul special de lichidare constituit în condițiile art.4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr.85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Cu toate că recurenta AVAS a arătat că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, Curtea apreciază că nici această critică nu poate fi primită.
Astfel, în urma investigațiilor efectuate lichidatorul judiciar nu a identificat bunuri sau alte valori în averea debitoarei, astfel că nu i se poate imputa acestuia că nu a depus diligențele necesare în acest sens.
În acest context, nu i se poate imputa lichidatorului judiciar pasivitate în formularea unei acțiuni de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului social în condițiile în care creditorii nu au fost de acord cu avansarea sumelor necesare, iar comitetul creditorilor nu a solicitat judecătorului-sindic autorizare în acest sens.
În ceea ce privește angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei potrivit art.138 alin.1 din legea nr.85/2006, aceasta se poate face, ca regulă, numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, și numai ca excepție în condițiile alin.3 al acestui articol ( conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorului judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art.138 alin.1 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea acestor dispoziții față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile legate de problema aplicării art.138 din lege sunt nefondate.
Potrivit art.alin.3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta omis să formuleze acțiune în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin.1 și aceasta amenință să se prescrie.
Pe de altă parte, acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr.85/2006 poate fi promovată numai de administratorul judiciar sau lichidatorul numit în cauză sau, în cazurile prevăzute de alin.3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Ori, în speță, nu rezultă că, comitetul creditorilor ar fi solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare.
Astfel, potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii neavând cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitentul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorului judiciar sau lichidatorul să omită să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 să amenințe să se prescrie.
În raport de cele arătate nu se poate reține că în cauză judecătorul sindic nu și-a fi exercitat rolul activ.
Pe cale de consecință, atâta vreme cât tribunalul a dispus măsura închiderii procedurii cu respectarea normelor imperative prevăzute de lege pentru această măsură, în temeiul disp. art. 312 Cod proc. Civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate excepțiile inadmisibilității recursului și tardivității, invocate de lichidator.
Respinge recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3866/10.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar,cu sediul în C,-, -M3,.A,.5,.22, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 06 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/05.05.2009
Tehnored.N 2 ex./7.05.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 364/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 907/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
