Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.024/2009
Ședința publică din 17 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursurile declarate de reclamanta - LEASING SA și pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 4405 din 17.12.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata - SRL PRIN LICHIDATOR, având ca obiect procedura insolvenței anulare contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurentei - SRL, domnul avocat din Baroul București, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, recurenta - LEASING SA achitând taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurenta - SRL este scutită de plata taxelor de timbru având în vedere că a declarat recurs doar cu privire la obligarea - Leasing SA la plata cheltuielilor de judecată.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a înregistrat la dosar, la data de 13 martie 2009, transmisă prin fax, întâmpinare din partea recurentei - SRL, (filele 19-23), iar la data de 17 martie 2009, întâmpinare din partea recurentei - LEASING SA, transmisă prin fax, (filele 24-26).
Curtea, comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de recurenta - LEASING SA, cu reprezentantul - SRL, care arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului declarat de - SRL, invocată de recurenta - LEASING SA prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentei - SRL, solicită respingerea excepției ca nefondată, întrucât hotărârea instanței de fond a fost comunicată la data de 27 ianuarie 2009, iar recursul a fost declarat la data de 5 februarie 2009, fiind respectat termenul legal, acela de 10 zile prevăzut de lege.
Curtea, după deliberare, constatând că recurentei - SRL i s-a comunicat sentința civilă nr. 4405/2008 la data de 27 ianuarie 2009, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 170 din dosarul de fond, termenul de recurs de 10 zile expiră la data de 6 februarie 2009, iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Maramureș la data de 5 februarie 2009, respinge excepția tardivității recursului invocată de - LEASING SA.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - SRL solicită în temeiul prevederilor art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, admiterea recursului și pe cale de consecință obligarea societății creditoare - LEASING SA la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloare onorariu avocat, pentru motivele invocate în scris și susținute oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond asupra recursului.
Cu privire la recursul declarat de - LEASING SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Susține poziția exprimată în cuprinsul întâmpinării și apreciază că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate solicitările recurentei. Mai arată că a făcut diligențe pentru a fi depuse la dosar toate documentele societății debitoare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4.405 din data de 17 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta LEASING B împotriva pârâtei B M și în contradictoriu cu debitoarea, în faliment, prin lichidator, având ca obiect anulare contract de vânzare cumpărare.
În final, s-a respins cererea pentru obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 24.04.2007 s-a înregistrat cu dosarul nr- cererea de insolvență a reclamantei împotriva debitoarei pentru neplata la scadență a unei datorii de 1.148.461 lei.
Cererea a fost admisă prin sentința civilă nr. 1.622/23.05.2007 și s-a dispus deschiderea procedurii generale, administrator judiciar fiind numit dl..
Întrucât nimeni nu a propus un plan de reorganizare, prin sentința civilă nr. 2.184/25.07.2007 s-a dispus intrarea în faliment.
Prin încheierea din 12.03.2008 a fost desemnat Comitetul creditorilor format din reclamantă, Administrația Finanțelor Publice B M și Primăria.
Prin procesul-verbal nr. 166/18.02.2008 depus de lichidator în reprezentarea pârâtei vânzătoare s-a făcut dovada că reclamanta a fost împuternicită de Comitetul creditorilor să introducă acțiunea în anularea actelor frauduloase încheiate de debitoarea în faliment.
În condițiile de mai sus, excepțiile pârâtei cumpărătoare legate de lipsa calității procesuale active și de reprezentant al reclamantei nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 80(1) lit. "b" din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic poate anula transferurile de drepturi patrimoniale către terți atunci când prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită sau când au fost încheiate acte de transfer cu titlu gratuit ( art. 80(1) lit. "a").
La data de 17.03.2006 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.095/17.03.2006 societatea în faliment vinde pârâtei mai multe imobile identificate în nr. 18.099 B M cu prețul de 401.247 lei, echivalentul în lei a 114.400 Euro, iar despre preț părțile contractante au declarat că acesta a fost achitat anterior încheierii contractului.
Imobilele care au făcut obiectul vânzării de mai sus au fost cumpărate la 17.09.2003 de către vânzătoare de la B M, în schimbul sumei de 335.000 lei, preț inferior celui din contractul atacat.
Din foaia de sarcini a nr. 18.099 B M, depusă de reclamantă a rezultat că imobilul în litigiu a fost ipotecat pentru 90.000 Euro.
Din cele de mai sus, judecătorul sindic a conchis că prețul de 401.247 lei trecut în contractul atacat nu este un preț neserios, chiar dacă este mai mic decât cel trecut în anunțul imobiliar din 13.01.2006, de 230.000. Prețul a fost negociabil, iar dacă la negociere s-a ajuns la un nivel inferior celui din ofertă, această împrejurare este insuficientă pentru a se conchide că prestația debitorului a fost vădit superioară prețului stabilit în contract.
Din actul depus de pârâta-cumpărătoare provenind de la Banca Transilvania - Sucursala B M nr. 4.811/02.04.2008 a rezultat că la datele de 19 ianuarie, 30 ianuarie și 14 iunie 2006 când s-au plătit 308.593,99 lei din preț, conturile vânzătoarei nu au fost blocate. Diferența de preț a fost achitată cu ordinul de plată depus de pârâtă și Bilete la ordin girate pentru vânzătoare.
În raport cu probele de mai sus, instanța de fond nu a putut reține cu temei că prețul nu a fost achitat, respectiv că actul atacat ar ascunde o liberalitate a vânzătoarei către pârâtă.
Prețul de 431.247 lei, chiar dacă nu s-a indicat în contract că ar fi ROL și nu RON, la data încheierii contractului, denominarea fiind în vigoare, prețul se consideră a fi făcut în RON și nu ROL.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 80(1) lit. "a" sau "b" din Legea nr. 85/2006 pentru ca acțiunea să fie admisă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată de 12.852 lei pretinse de pârâta cumpărătoare, contractul de asistență judiciară din 30.08.2008 și factura din aceeași dată au fost apreciate de prima instanța ca fiind insuficiente pentru a face dovada plății prestației, iar ordinul de plată depus în xerocopie din 08.07.2008 este ilizibil, astfel că în aceste condiții cheltuielile nu au putut fi acordate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta LEASING B cât și pârâta. B
În recursul formulat de reclamanta. LEASING B se arată că instanta de fond a respins în mod netemeinic si nelegal cererea de anulare a actelor juridice de transfer patrimonial, încheiate de debitoarea în frauda creditorilor, actiunea fiind formulată de comitetul creditorilor conform art. 17 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 80 si următoarele din Legea nr. 85/2006.
Astfel, relevă reclamanta, prima instanță a fost investită cu o cerere de chemare în judecată modificată si completată de către comitetul creditorilor la prima zi de înfățisare și niciunul dintre motivele invocate în completarea actiunii nu a fost analizat de către instanta de fond, omițându-se să se facă referiri la aspectul nulității contractului de vânzare-cumpărare pentru motivul declarării de către părti a unui pret nereal cu ocazia autentificării actului de către notar.
A susținut reclamanta că debitoarea si pârâta prin încheierea contractului de vânzare- cumpărare au fraudat atât interesul statului cât si interesul creditorilor, acesta fiind încheiat cu rea-credință de cocontractante prin nedeclararea în fata notarulului a pretului real care s-a plătit.
în legătură cu acest fapt, reclamanta relevă că prin anuntul de vânzare a imobilului ce a apărut în presa locala în data de 13.01.2006, pretul solicitat de vânzător a fost acela de 230.000 euro, iar prin actul autentic de vânzare-cumpărare semnat la data de 17.03.2006 s-a declarat că pretul este de 401.247 RON, adică 114.400 euro, conform calculului pârâtei, deci pretul "negociat" a fost chiar mai mic decât J din pretul solicitat prin anuntul publicat în ziar și deși tot pretul fusese achitat în decursul lunilor ianuarie - februarie 2006, contractul autentic a fost semnat abia în luna martie 2006.
Față de aceste considerente, reclamanta arată că pretul pentru cumpărarea imobilului nu a fost integral achitat mai înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică, ci că înainte de vânzare s-a achitat J din pret, iar la momentul autentificării actului sau ulterior s-a achitat diferenta. Insă acest aspect nu a fost declarat de părti în fata notarului pentru ca taxele notariale să fie stabilite doar prin raportare la o sumă mai mică.
Faptul că între părtile contractului de vânzare-cumpărare s-au decontat alte valori decât cele declarate prin întâmpinare si prin contractul autentic, susține reclamanta, este probat prin înscrisuri depuse la dosar de către pârâta
În aceste condiții, reclamanta apreciază că au fost nesocotite prev. art. 5, art. 966 și art. 968 Cod civil, vointa juridică trebuia să respecte legile care interesează ordinea publică, acestea fiind, în totalitatea lor, norme imperative de la care nu se poate deroga prin act juridic, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Reclamanta a criticat hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește nesolutionarea cererii cu privire la probatoriu, prin care a solicitat instantei ca pârâta să depună la dosar conform art. 172.pr.civ. copii ale următoarele înscrisuri: dovezi ale încasării de către a tuturor biletelor la ordin si filelor cec enumerate în borderoul atasat întâmpinării, facturi și ordine de plată prin care au fost achitate facturile depuse la dosar, titlul de proprietate al asupra imobilului ce a făcut obiectul vânzării. Aceste acte fiind necesare în instanță pentru demonstrarea faptului că pretul din contractul de vânzare-cumpărare a fost unul nereal si a reprezentat doar avansul plătit cu 2 luni înainte de încheierea contractului.
În drept au fost invocate prevederile art. 3041.pr.civ. art. 80 din Legea nr. 85/2006 și art. 5, 966, 968 Cod civil.
Prin recursul declarat de pârâta B M, întemeiat pe prev. art. 312 raportat la 304 pct. 9.pr.civ. se solicită admiterea acestuia și pe cale de consecință, obligarea societății creditoare LEASING B la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 12.852 lei RON, reprezentând contravaloare onorar avocat în primă instanță, conform facturii fiscale nr. 44/30.05.2008.
De asemenea, pârâta a solicitat și cheltuieli de judecată în valoare de 6.545 lei reprezentând contravaloare onorar avocat în recurs, conform facturii fiscale nr. 26 din 22.12.2008.
Pârâta a considerat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală sub aspectul refuzului de ai acorda cheltuielile de judecată, încălcând astfel prev. art. 274.pr.civ. care fac referire în mod expres la partea care trebuie să suporte cheltuielile de judecată și condițiile în care acestea pot fi acordate.
Astfel, relevă pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a solicitat obligarea societății reclamante la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 12.852 lei reprezentând onorariu avocațial, depunând în acest sens, contractul de asistență juridică nr. 729/30.05.2008 și factura fiscală nr. 44/30.05.2008, făcând astfel dovada existenței pentru societatea-recurentă a obligației de plată a sumei de 12.852 lei reprezentând contravaloarea asistenței juridice și a reprezentării acordate de avocat pe parcursul soluționării procesului.
În aceste condiții, pârâta a considerat că simpla depunere a acestor acte făcea dovada onorariului avocațial, fără a mai fi necesară depunerea unui ordin de plată.
Referitor la aceste aspecte, pârâta relevă că la unul din termenele de judecată a depus la dosarul cauzei ordinul de plată nr. 658 din data de 08.07.2008, în valoare de 12.852 lei, prin care societatea-recurentă a făcut dovada plătii contravalorii onorariului avocatial.
A apreciat pârâta că obligarea societății reclamantei la plata cheltuielilor de judecată era necesară în condițiile în care, aceasta a promovat acțiunea introductivă, a pierdut această acțiune, aflându-se astfel în culpă procesuală, iar respingerea cererii sale de obligare la plata cheltuielilor de judecată putea avea loc doar în măsura în care partea care solicita aceste cheltuieli nu făcea dovada lor. Or, prin ordinul de plată nr. 658 din data de 08.07.2008 s-a făcut dovada faptului că recurenta a suportat în prima fază procesuală suma de 12.852 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, și, totodată, că această sumă a fost plătită în baza facturii fiscale nr. 44 emisă de Cabinet Individual Avocat.
În acest context, pârâta a apreciat că reținerea primei instanțe în sensul că acest ordin de plată este ilizibil nu este de natură să scutească societatea intimată de obligare la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care această motivare a instanței nu este susținută de înscrisul - mijloc de plată aflat la dosarul cauzei. Chiar dacă înscrisul ar fi fost ilizibil după cum susține instanța, aceasta avea obligația de a pune mai întâi în vedere părții care face solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată de a depune o copie lizibilă, urmând ca în caz contrar să stabilească în sarcina acestei părți și sancțiunea neconformării la dispozițiile instanței.
Față de aceste considerente, pârâta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost acesta declarat.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1 Cpc, instanta de recurs retine urmatoarele.
Cererea de chemare in judecata initial introdusa pe rolul Tribunalului Maf ost precizata in baza art. 132 alin. 1 Cpc la termenul din data de 9.07.2008 prin inscrisul intitulat,raspuns la intampinare si completare a cererii introductive, (95-99 din dosarul Tribunalului M).
Prin aceasta precizare de actiune, reclamata recurenta - Leasing SA a invocat o noua cauza de anulare a transferului patrimonial concretizat in contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 1095/17.03.2006 incheiat intre - SRL in calitate de vanzator si - SRL in calitate de cumparator. In concret, reclamanta intimata a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare pentru motivul capretul declarat in actul autentic nu este real.
In sustinerea acestui nou motiv de nulitate, reclamanta recurenta a invocat aspecte de fapt si de drept, sustinute de solicitari in probatiune.
Din considerentele sentintei recurate, rezulta faptul ca judecatorul sindic nu face nici o referire la aceasta precizare de actiune, nu analizeaza aspectele invocate prin aceasta precizare de actiune cu privire la noul motiv de nulitate absoluta enuntat si in consecinta nu se pronunta deloc cu privire la acest nou motiv de nulitate cu a carui solutionare a fost legal investit.
Aceasta omisiune echivaleaza cu cercetarea doar partiala a fondului, deoarece din cele doua motive de nulitate absoluta invocate de catre reclamanta recurenta, judecatorul sindic a analizat in concret doar unul, omitand orice referire la precizarea de actiune depusa la dosarul cauzei pentru termenul de judecata din data de 10.09.2008 in conditii pe deplin procedurale.
Pentru toate aceste argumente, in baza art. 312 alin. 1 si 5. instanta va casa hotararea recurata deoarece,cu toate acestea, in cazul in care instanta a carei hotarare este recurataa solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, instanta de recurs,dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casatasau altei instante de acelasi grad, In acceptiunea textului invocat, necercetarea fondului include si cercetarea doar partiala a acestuia, prin omiterea unor cauze de nulitate care in opinia reclamantei ar justifica temeinicia demersului dedus judecatii.
Cu privire la recursul declarat de catre recurenta, acesta vizeaza exclusiv solutia pronuntata de catre judecatorul sindic cu privire la cheltuielile de judecata. In conditiile in care conform dispozitivului prezentei sentinte va fi admis recursul declarat de catre recurenta Leasing si cauza va fi trimisa spre rejudecare, cu prilejul rejudecarii si analizarii de catre judecatorul sindic a tuturor motivelor de nulitate absoluta invocate de catre reclamanta cu privire contractul de vanzare-cumparare analizat, judecatorul sindic se va pronunta si cu privire la cheltuielile de judecata avansate de catre parti pentru solutionarea cauzei, in functie de solutia care va fi pronuntata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta LEASING B și pârâta BMî mpotriva sentinței civile nr. 4.405 din 17 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
red.
dact./3 ex./
jud.fond: Șt.
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Lucia Brehar, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
