Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1017/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1017/2009
Ședința publică din 17 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva încheierii comerciale nr. 5106 din 16 decembrie 2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata având ca obiect procedura insolvenței- răspunderea personală a administratorului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului avocat și intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul nu a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 12 martie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare și acte anexă, din partea intimatei.
Reprezentantul recurentului depune la dosar chitanța seria nr. nr. - din 16 martie 2009, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Intimata arată că nu are cereri de formulat.
Instanța, în urma deliberării, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constata cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea încheierii comerciale atacate, în sensul respingerii cererii lichidatorului de atragere a răspunderii personale a administratorului statutar, pentru motivele invocate în scris și susținute oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Învederează instanței faptul că adevărata cauză a insolvenței debitoarei a fost faptul că în cursul anului 2001, firma a intrat într-o relație contractuală cu firma Romania SRL, relatie contractuală ce s-a dovedit a fi păguboasă.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii comerciale atacate ca fiind legală și temeinică. Susține motivele invocate în întâmpinare, apreciază că există raport de cauzalitate dintre fapta ilicită imputabilă administratorului statutar - faptă constând în existența unor erori în modul de conducere a contabilității și declanșarea stării de insolvență.
CURTEA
Prin încheierea comercială nr. 5106 din 16 decembrie 2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis cererea de chemare in judecata introdusa de către lichidatorul judiciar desemnat in procedura de faliment a debitoarei SC SRL impotriva pârâtului si in consecință:
A fost obligat pârâtul la suportarea pasivului debitoarei in cuantum de 123.585,73 RON.
S-a fixat termen de judecată la data de 3 februarie 2009,m ora 8,00 sala 249.
În motivare se arată că, prin cererea formulată la data de 14 iunie 2007, lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale împotriva pârâtului în calitate de administrator al debitoarei SC SRL, solicitând judecătorului sindic obligarea acestuia la suportarea pasivului societății debitoare în cuantum de 123.585,73 lei.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că din lista obiectelor de inventar, anexată, întocmită pentru termenul din 29.06.2005, în valoare totală de 2029,14 RON fără TVA (20 291 353 ROL), administratorul statutar a predat numai cele șase scaune înscrise la poziția 8, în valoare de 197,94 RON fără TVA (1 979 400 ROL), deși lichidatorul judiciar a solicitat predarea tuturor bunurilor conform scrisorii nr. 18/17.01.2006, anexată.
Nepredarea diferenței de obiecte de inventar în valoare de 2.179,13 lei cu TVA se consideră că se datorează lipsei acestora, fiind utilizate în folosul propriu, fiind astfel incidente prev art.138 alin.1 lit a din Legea 85/2006.
Potrivit art.138 lit.d din Legea privind procedura insolventei, o altă situație in care se poate dispune atragerea răspunderii personale, este cea referitoare la tinerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității in conformitate cu legea.
Tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele acestei norme legale, in sensul că debitoarea, prin reprezentat legal-administratorul unic, nu a ținut contabilitatea in conformitate cu legea, cauzând urmarea acestui fapt ilicit un prejudiciu total de 116 557,99 lei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii lichidatorului.
În motivarea recursului, pârâtul arată că, nu este îndeplinită condiția existenței raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită imputată administratorului statuar, faptă ilicită constând în principal în existența anumitor erori în modul de conducere contabilității și declanșarea stării de insolvență.
Pe de altă parte, așa cum s-a evidențiat în literatura de specialitate, nu s- instituit de către legiuitor o prezumție existenței raportului de cauzalitate dintre fapta prev. de art. 138 alin. 1 din Lege și declanșarea stării de insolvență. Existența acestui raport de cauzalitate trebuie să fie, de fiecare dată, dovedită de către persoana care poartă sarcina probei în cererea respectivă, respectiv în condițiile art. 1169.civil, de către cel ce a sesizat instanța, în speță de către lichidatorul judiciar. Lichidatorul judiciar nu a administrat alte probe cu excepția înscrisurilor existente la dosar, din care nu reiese modalitatea prin care au cauzat starea de insolvență, faptele imputate administratorului statuar.
Coroborând disp. art. 138 cu cele ale art. 25 ) și 59 (1) din lege, se poate concluziona că un mijloc de probă în sensul dovedirii raportului de cauzalitate este raportul preliminar întocmit de lichidator, în care în mod obligatoriu trebuie să fie specificate "cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă". Cu toate că forța probatorie a acestui raport preliminar a fost apreciată diferit de către practica judiciară, aceasta reprezintă un mijloc de probă concludent pentru apărare, în condițiile în care acesta, pe de o parte, nu incriminează printre cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței, nici una din faptele prev. de art.138(1) din lege, iar pe de altă parte, nu se menționează că recurentul figurează printre persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență.
În raportul preliminar întocmit de lichidator se reține că "principala cauză încetării de plăți fost pierderea mare înregistrată în anii 2001 și 2002, care fost recuperată doar parțial în anul 2003, astfel că debitoarea s- confruntat cu lipsa lichidităților pentru continuarea activității și pentru plata obligațiilor față de furnizori și față de bugetul de stat".
Recursul privește și pct. 1 lit. a și din cererea de antrenare a răspunderii personale. În motivarea încheierii comerciale atacate nu se regăsește nicio analiză a apărărilor formulate de recurent prin întâmpinare.
Bunurile de inventar la care se face referire au fost destinate, încă de la data achiziționării, să amenajeze sediul unde societatea comercială funcționa la data respectivă, respectiv-, C-
Locația era deținută cu titlu de închiriere, ceea ce nu înseamnă că debitoarea nu ar fi avut dreptul de face cheltuieli de amenajare spațiului respectiv.
La data încetării contractului de închiriere, bunurile au rămas la locație, conform înțelegerii cu proprietarul care, în schimbul amenajării spațiului proprietatea sa a convenit la o chirie mai mică decât cea practicată pe piață pentru spații asemănătoare.
Astfel, fapta nu se încadrează în prev. art. 138(1) lit. a din Legea nr. 85/2006, deoarece bunurile nu au fost folosite în folosul propriu al recurentului sau în cel al unei alte persoane, ci bunurile au fost folosite exclusiv în folosul societății debitoare.
În privința centralei termice, recurentul consideră că suma imputabilă este mai mică decât cea arătată de lichidatorul judiciar în cererea sa, deoarece raportat la cuprinsul catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare mijloacelor fixe, aprobat prin HG 964/1998, centrala termică are durata medie de 10 ani, încadrându-se la codul 6.4. "Active corporale mobile neregăsite în grupele și subgrupele anterioare". Recurentul nu a reușit să identifice încadrarea folosită de doamna lichidator pentru a ajunge la durata medie de funcționare de 8 ani.
Examinând recursul declarat, curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei nu ținut contabilitatea în conformitate cu legea, situație în care sunt incidente disp. art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006, conform cărora, poate fi angajată răspunderea persoanelor care au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legii atestă încălcarea disp. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorului societății de Legea nr. 31/19990, care în art. 73 stabilește că, administratorii sunt solidari și răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea nr. 82/1991 contabilității republicată, prevede că, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetare de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter "juris de jus", nefiind posibil fi înlăturată prin proba contrară.
Corect s-a reținut în sarcina recurentului și săvârșirea faptei prev. de art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006, deoarece deși lichidatorul solicitat predarea tuturor bunurilor conform scrisorii nr. 18/17.01.2006, acesta nu s- conformat, ceea ce duce la concluzia că nepredarea se datorează lipsei lor din patrimoniul debitoarei și utilizarea acestora în interesul propriu al pârâtului.
Din expertiza efectuată în cauză, rezultă că sunt înregistrate note contabile care reprezintă operațiuni de compensare, pentru care lipsesc documentele justificative. De asemenea, s-a reținut că au fost semnalate erori de ținere contabilității și nu au fost prezentate unele documente importante.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva încheierii civile nr. 5106/16.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/16.04.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Lucia Brehar, Danusia Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
