Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1317/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1317
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat SC COM SRL, lichidator SC LICHIDARE I - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC COM SRL, intimat, având ca obiect procedura insolvenței stabilirea răspunderii personale, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 169/S din 19.03.2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. cons. jr. pentru recurentul creditor. lipsind:
- intimat -
- lichidator - SC LICHIDARE I - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC COM SRL
- intimat Debitor - SC COM SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat ca instanța de fond să trimită dovada de comunicare a hotărîrii recurate către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, relații comunicate de instanța de fond, după care
La interpelarea instanței, dl. cons.jr. precizează că recurentul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor - nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. cons. jr. pune concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării lichidatorului judiciar de a pune în executare silită hotărîrea prin angajarea unui executor judecătoresc.
Conform dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006, aplicate în cauză, operează descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură, ceea ce face imposibilă relația cu executorul judecătoresc privind comunicarea tabelului definitiv de creanțe.
Dl. cons. jr. susține că, potrivit dispozițiilor art. 126 din lege, judecătorul sindic autorizează executarea silită printr-o sentință definitivă și executorie, care urmează a fi pusă în executare de lichidatorul judiciar prin executorul judecătoresc. solicitînd admiterea recursului și invocînd ca practică judiciară hotărîri ale Curții de Apel București și Tribunalul Bacău.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 169/s din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a admis acțiunea formulată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, în numele creditorilor, privind stabilirea răspunderii personale a pîrîtului în calitate de administrator al debitorului " Com "
S-a stabilit răspunderea personală a pîrîtului pentru pasivul debitorului falit SC " Com " I în sensul că îl obligă să plătească creditorilor următoarele sume de bani:
- suma de 124.076,20 lei creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I;
- suma de 76.532,30 lei creditorului "" G;
- suma de 3.525,40 lei creditorului "" I;
- suma de 209,42 lei creditorului B;
- suma de 70.307,99 lei creditorului "";
- suma de 8.610,42 lei creditorului "" Reghin;
- suma de 5.400,27 lei creditorului "" Pitești.
S-a respins contestația creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și obiecțiunile formulate de creditorul AVAS B împotriva raportului final întocmit de administratorul judiciar Consultanță Reorganizare Lichidare
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " Com " I, cu sediul declarat în comuna Podu,- - bloc 3 sat, avînd număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului " Com " I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalului Iași și cele ale jud.
S-a descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura și s-a aprobat decontul de cheltuieli prezentat de administratorul judiciar, dispunîndu-se plata către acesta, din fondul de lichidare prevăzut de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Sentința s-a notificat debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I în vederea efectuării mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 230/COM/14.06.2006 s-a deschis procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 (act normativ atunci în vigoare) împotriva debitorului " Com " I, fiind desemnat administratorul judiciar și fixate termenele pentru stabilirea masei pasive.
creanțelor asupra averii debitorului, rezultat în urma cererilor depuse de creditori, cuprinde un număr de 6 creditori, valoarea însumată a creanțelor acestora fiind de 283.261,73 lei.
Motivat de faptul că debitorul este fără sediu, nu mai desfășoară activitate și că nu s-a putut identifica și verifica arhiva contabilă, eventuale active, creanțe de recuperat, transferuri patrimoniale sau active de valorificat întrucît administratorul statutar nu s-a conformat obligației de a preda gestiunea și de a depune la dosar documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a înregistrat la data de 28.02.2008 raportul cu propunerea de închidere a procedurii, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au obiectat cu privire la propunerea formulată, apreciind ca insuficiente demersurile administratorului judiciar pentru clarificarea cauzelor care au generat insolvența și identificarea persoanelor responsabile de aceasta. S-a susținut de către creditori că există suficiente dovezi în sensul aplicării prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 față de fostul administrator, solicitînd în acest sens, în numele comitetului creditorilor, autorizarea în vederea promovării acțiunii în răspundere.
Prin încheierea din 20.11.2008 a fost dată autorizarea solicitată, astfel că, prin cererea înregistrată în data de 27.01.2009, creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, în calitate de președinte al comitetului creditorilor, a solicitat instituirea răspunderii personale a pîrîtului, cu motivarea că refuzul prezentării documentelor contabile în cadrul procedurii și neînregistrarea la organele fiscale a raportărilor contabile prevăzute de lege dovedește îndeplinirea deficitară de către pîrît a îndatoririlor impuse de prevederile Legii contabilității, situație constatată de organul fiscal cu ocazia controlului efectuat în data de 24.07.2006.
Acțiunea se constată a fi întemeiată, probatoriul administrat echivalînd faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, c și d din. 85/2006.
Conform mențiunilor înregistrate la registrul comerțului, societatea debitoare a fost înființată de terțe persoane fizice în anul 2002, iar începînd cu 8.06.2004 pîrîtul devine asociat acesteia, îndeplinind și funcția de administrator. În data de 3.11.2004, după preluarea calității de asociat și a funcției de administrator, societatea debitoare fuzionează cu SC. Conf I, în cadrul căreia, începînd cu data de 21.04.2004, pîrîtul deține calitatea de asociat unic și administrator, iar ca efect al acestei fuziuni prin absorbție, debitorul preia activul și pasivul societății absorbite, în acest activ fiind cuprinse bunuri în valoare totală de 128.015,20 lei.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat, pasivul debitorului este reprezentat atît de pasivul societății absorbite - SC CONF I (creanța în sumă de 76.532,32 lei aparținînd creditorului G, creanța în sumă de 3.525,40 lei aparținînd creditorului I, creanța în sumă de 8.610,42 lei aparținînd creditorului Reghin și creanța în sumă de 5400,27 lei aparținînd creditorului Pitești) dar și de obligații social4e, cu precădere obligații fiscale, născute din derularea propriei activități în timpul mandatului pîrîtului care, potrivit informațiilor furnizate de registrul comerțului, după preluarea societății nu a mai depus la organele fiscale nici un fel de raportări contabile și nu a realizat publicitatea impusă de lege cu privire la situațiile financiare, pentru omisiunea realizării publicității situațiilor financiare anuale societatea debitoare fiind dizolvată pe temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990 prin sentința civilă nr. 2150/E/14.06.2006.
Chiar dacă neținerea unei contabilități în conformitate cu legea nu reprezintă în sine o faptă generatoare de prejudicii, faptul că în cursul procedurii, cu toate diligențele depuse, administratorul judiciar nu a reușit contactarea administratorului pîrît și identificarea arhivei contabile și, din acest motiv, nici a bunurilor în valoare de 128.015,20 lei, preluate în patrimoniul societății ca efect al fuziunii prin absorbție cu Conf, sau a altor elemente de activ ca și omisiunea informării organelor fiscale asupra activității derulate de societate prin prezentarea raportărilor contabile la care obligă legea, denotă intenția pîrîtului de a păstra în clandestinitate atît operațiunile derulate de societatea administrată cît și veniturile obținute din exploatare și implicit de sustragere a acestora de la controlul fiscal dar și de ascundere a patrimoniului societății față de creditori, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Organizarea și conducerea contabilității și, deci, a întocmirii și înregistrării la organele fiscale a raportărilor contabile prevăzute de lege sunt în obligația administratorului oricărei societăți comerciale presupusă a fi în activitate pentru că datele cuprinse în aceste situații contabile oferă o imagine a operațiunilor executate de societatea în cauză și a rezultatelor obținute așa încît, neținerea contabilității în conformitate cu legea sau lipsa evidenței contabile, fac imposibilă urmărirea activității acesteia cît și sesizarea dificultăților cu care se poate confrunta la un moment dat.
Faptul că în cauză lipsa documentelor contabile nu a permis administratorului judiciar stabilirea elementelor de activ și pasiv ale patrimoniului debitorului și nici identificarea și în fapt a bunurilor preluate de la Conf I urmare a fuziunii, permite concluzia că după preluarea societății de către pîrît, acesta a continuat în interes personal activitatea societății, prin deturnarea în interes personal a afacerilor acesteia, apropriindu-și bunurile în cauză sau valoarea lor(respectivele bunuri fiind incluse și în capitalul social iar valoarea lor putea susține lichidarea în mare parte a pasivului social și apoi, pentru a se apăra de răspundere a abandonat societatea sancțiunii dizolvării, fapte prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006.
În condițiile expuse se impune instituirea răspunderii personale a pîrîtului administrator, care urmează a răspunde cu averea proprie pentru pasivul debitorului falit reprezentat de creanțele admise în procedură a căror recuperare ar fi fost posibilă dacă s-ar fi pus la dispoziția procedurii bunurile ce constituie capitalul social al societății falite.
Întrucît scopul procedurii este acela de acoperire a pasivului prin valorificarea activului și pentru că debitorul falit nu deține bunuri sau alte elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea cheltuielilor de procedură și plata creanțelor reclamate de creditori se dispune închiderea procedurii și radierea acestuia din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, cu descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În condițiile în care în patrimoniul debitorului nu au fost identificate elemente de activ care să justifice continuarea procedurii în chip util în vederea plății creanțelor reclamate, contestația formulată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și obiecțiunile creditorului B se reține a fi neîntemeiate și sunt respinse ca atare, potrivit art. 131 din. 85/2006 care condiționează închiderea procedurii, în orice stadiu s-ar afla, doar de inexistența activului valorificabil.
Pentru activitatea depusă se aprobă decontul depus de administratorul judiciar din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, invocînd motivul de neregularitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas usținut că hotărîrea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, art. 142 alin. 1, art. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. Din analiza acestor texte de lege, recurenta susține că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 și pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138 se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Aceasta nu înseamnă că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărîrile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului)și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația(rezultată din Legea nr. 85/2006)și dreptul procesual(în calitatea sa de reprezentant al falitului)să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin.2 din Legea nr. 86/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că "că executarea siluită trebuieîncepută de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență, prevăzută de Legea nr.85/2006(întrucît instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 și executarea silită a acestora se realizează atît în faza reorganizării judiciare cît și a falimentului)și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită, instrumentată de executorul judecătoresc".
Analizînd motivele de recurs prin prisma criticilor formulate, dar și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată că recursul este nefondat.
Este de reținut faptul că Legea insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prevăzută de alin. (1) al art. 138, fost instituită pentru acoperirea datoriile societății pe care au condus-
Potrivit prevederilor art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de către instanță a acțiunii în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute de bunăvoie hotărîrea pronunțată de judecătorul sindic astfel că, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent, este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizîndu-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată, deci, de art. 373 și urm. Cod procedură civilă, judecătorul sindic neavînd posibilitatea legală de a stabilit prin hotărîrea de închidere a procedurii modalitatea de punere în executare a hotărîrii de atragere a răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) din legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei recurente B privitoare la acest aspect nici o bază legală.
În cazul în care obligația stabilită prin hotărîrea unei instanțe sau printr-un alt titlu nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, debitorul neînțelegând să execute benevol obligația sa, potrivit art. 3711Cod procedură civilă, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, în conformitate cu dispozițiile Cărții V, dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Dreptul de a porni executarea silită împotriva unui debitor este recunoscut oricărui creditor care deține un titlu executoriu împotriva debitorului său, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, fără ca instanța (în speță, judecătorul sindic) să indice în hotărâre procedura de executare.
Avînd în vedere norma cuprinsă în alin. (2) al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca, după închiderea procedurii falimentului, să-și recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului în urma repartizării sumelor de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, fiind lipsite de orice fundament juridic afirmațiile recurentei în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar. De asemenea, se poate lesne observa că, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii, sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului,ci executorului judecătoresc, tocmai datorită faptului că, după închiderea procedurii, practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum se statuează în art. 136 din legea menționată, ceea ce nu înseamnă, nici într-un caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile lor.
Numai la o analiză sumară a textului s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de cauzarea stării de insolvență deoarece, după închiderea procedurii, sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului persoanei juridice așa cum prevede art. 140, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire de pasiv nu s-ar putea realiza decît în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia. Însă, o asemenea concluzie nu poate fi primită tocmai datorită faptului că prin art. 142 alin. (2) legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc, care are datoria să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator, și aceasta chiar după pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. De aceea, obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136, obligația instituită prin art. 142 neurmărind altceva decât să asigure finalizarea acestei etape procedurale, desigur cu respectarea prevederilor legii speciale privind efectuarea plăților.
Nu în ultimul rând, prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc, motivat de împrejurarea că hotărîrea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, conform prevederilor Codului d e procedură civilă la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de B și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta B împotriva sentinței comerciale numărul 169/S/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex.
04.12.2009.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Liliana Palihovici, Cipriana Poiană
| ← Acțiune în anulare. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Brasov | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
