Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1065/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1065
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de debitoarea " & Co" I împotriva sentinței comerciale nr. 769/S din 16 decembrie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul recurentei-debitoare SC " & Co"SRL I și avocat apărătorul intimatei-creditoare SC " Grup"SA I, lipsă fiind lichidatorul LRJ I și intimații-creditori I, SC ""SA, prin mandatar Internațional SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 4-lea termen de judecată.
Avocat apărătorul recurentei-debitoare depune la dosar un număr de 12 înscrisuri, prin care face dovada că societatea debitoare are activitate și desfășoară activitate în prezent, având contracte în derulare.
S-au înmânat duplicatele actelor apărătorului intimatei-creditoare SC " Grup"SA I, precizând că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceste înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței comerciale nr. 769/S din 16 decembrie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic, în sensul respingerii cererii privind deschiderea procedurii falimentului societății debitoare, motivând că în cauză nu sunt întrunite nici una din condițiile cerute de legiuitor și anume creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
În primul rând, susține apărătorul recurentei că cele trei facturi despre care face vorbire creditoarea nu sunt semnate și acceptate, rubrica "semnătura de primire" nefiind completată de nici un reprezentant al societății recurentei. Mai mult, deși prin acțiunea introductivă se vorbește de o creanță în cuantum de 21.101,49 lei, însumând cele trei chitanțe, se obține un total de 31.395,06 lei.
De asemenea susține apărătorul recurentei că, actul care a stat la baza emiterii facturilor este contractul de vânzare-cumpărare nr. 54 din 03.10.2006, bunurile pentru care au fost emise aceste facturi nu se regăsesc în conținutul anexei contractului.
Societatea intimat-creditoare SC " Grup "SA, în baza contractului urma să livreze debitoarei țiglă, dar facturile au fost emise pentru țiglă reviva.
Susține apărătorul recurentei că, creditoarea invocă în susținerea cererii existența contractului de vânzare-cumpărare nr. 54 din 03.10.2006, iar facturile sunt emise la 24.10.2007, practic între facturi și contract nu există nici o legătură.
Referitor la biletul la ordin, solicită a se observa că acesta a fost emis la un an după data emiterii facturilor, 22.07.2008 și la aproape doi ani de la data încheierii contractului.
Consideră, că această creanță de 21.101,49 lei nu întrunește caracterul cert și împotriva debitoarei nu poate fi declarată starea de insolvență.
Prin actele depuse la termenul de astăzi a dovedit că debitoarea își desfășoară activitatea, că în prezent are contracte în derulare cu diverși parteneri.
Solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Avocat apărătorul intimatei-creditoare SC " Grup"SA I solicită respingerea recursului comform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința comercială nr. 769/S din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
Susține apărătorul intimatei că, la termenul anterior s-a acordat termen pentru a fi soluționată cauza pe cale amiabilă, apreciind că debitoarea a recunoscut existența acestui debit.
Certitudinea creanței este dovedită prin existența celor trei facturi fiscale care sunt semnate și ștampilate de societatea debitoare, prin plata parțială făcută și existența biletului la ordin pentru plata rămasă.
Din actele depuse la termenul de astăzi de recurentă, instanța nu poate aprecia dacă, societatea debitoare a încasat aceste sume de bani de la partenerii de afaceri, dacă societatea are disponibil în contul bancar, apreciind că nu au relevanță cu, cauza de față.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 796/S/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic s-a admis cererea formulată de creditorul GRUP SA pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului & CO SRL așa cum a fost formulată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a constatat ca fiind întemeiată cererea creditorului, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 54/03.10.2006, între creditorul SC GRUP, cu sediul procesual ales în mun. B, - Business, b-dul. - nr. 1, etaj 4, la & Asociații, sector 6 și debitoarea SC & CO, cu sediul social declarat în mun. I,-, bloc 588, scara B, etaj 1,. 2, jud. I, înregistrat în Registrul comerțului sub nr. J-, având cod unic de înregistrare fiscală -, între creditoare și debitoare s-au desfășurat relații comerciale de vânzare-cumpărare.
În baza acestui contract au fost emise facturile fiscale depuse, pentru achitarea cărora debitoarea a emis la data de 21.07.2008 un bilet la ordin scadent la data de 22.07.2008, pentru suma de 21.101,49 lei, iar la data scadenței, biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil.
Facturile emise de către creditoare au fost acceptate și obligațiile de plată confirmate prin emiterea biletului la ordin anexat, iar neplata contravalorii produselor prin refuzul la plată din "lipsă totală disponibil".
In materie comercială, debitorul este de drept în întârziere la data scadenței, nefiind necesară nicio formalitate.
Cum creditorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum total de peste 10.000 lei, apreciind ca fiind întrunită condiția existenței unei cereri din partea unui creditor ale cărui creanțe împotriva patrimoniului debitorului sunt certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile, instanța urmează a verifica situația debitoarei, pentru a aprecia asupra îndeplinirii condiției prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, referitoare la insolvență debitoarei.
În drept, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, scopul acestui act normativ este "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.", iar "insolvență este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Încetarea plăților presupune existența cumulativă a două elemente:
imposibilitatea debitorului de a face față datoriilor comerciale exigibile: procedura se aplică debitorului care nu își poate onora la scadență datoriile sale comerciale, avându-se în vedere doar neexecutarea la termen a obligațiilor care au ca obiect plata unor sume de bani, iar prin imposibilitatea debitorului de a face față datoriilor sale exigibile se înțelege neplata la termen a sumelor de bani datorate creditorilor, neplată ce echivalează cu încetarea plăților.
absența sumelor de bani disponibile: debitorul se află în încetare de plăți când nu mai poate face față datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, iar Legea se referă la neplata datoriilor scadente datorită insuficienței sumelor de bani pe care le are debitorul.
Instanța are în vedere, în general, la aprecierea capacității de plată a debitoarei, ansamblul operațiunilor comerciale pe care aceasta le desfășoară, cu datoriile lunare ale acesteia și potența sa financiară în ansamblu, față de întreaga situație financiară ce se răsfrânge din analiza documentelor contabile, însă, în condițiile în care debitoarea nu a înțeles să se folosească de înscrisurile care i-ar fi putut dovedi capacitatea de a face față datoriilor exigibile, instanța apreciază că aceasta nu a reușit să răstoarne prezumția de insolvență ce operează în defavoarea sa.
Pentru toate aceste motive, instanța a admis cererea creditoarelor și a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs & CO SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta a susținut că a răsturnat prezumția de insolvență care operează în favoarea sa.
Astfel, potrivit doctrinei și practicii de specialitate, creanțele care justifică aplicarea procedurii trebuie să îndeplinească aceleași condiții cu cele pentru care se poate începe executarea silită asupra bunurilor unui debitor. Potrivit art. 379 Cod procedură civilă creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte, chiar neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta. Creanța este exigibilă atunci când ea a ajuns la scadență.
În speța de față nu este întrunită una din condițiile cerute mai sus de legiuitor și anume, creanța nu este certă.
În primul rând, cele trei facturi despre c are face vorbire creditoarea nu sunt semnate și acceptate de recurentă, rubrica "semnătura de primire" nefiind completată de nici un reprezentant al acesteia.
În acest sens s-au pronunțat și instanțele judecătorești, statuându-se faptul că o creanță este certă dacă este consemnată într-o factură fiscală, chiar dacă nup oartă antetul debitorului și nu atestă primirea mărfii de către acesta, dar fracturile emise sunt redactate pe formularul tipizat, sunt înscrise și completate la toate rubricile și conțin semnătura beneficiatului, (per a contrario, în situația în care nu conțin semnătura beneficiarului, nu sunt certe).
În al doilea rând, deși în cererea introductivă creditorul vorbește despre o creanță în cuantum de 21.101,49 lei, însumând cele trei chitanțe, rezultă un total de 31.395,06 lei, sumă cu totul diferită de suma pretins a fi datorată.
În al treilea rând, din cuprinsul celor trei chitanțe nu reiese faptul că acestea ar fi fost emise în baza contractului de vânzare -cumpărare nr. 54 din 3.10.2006, bunurile pentru care au fost emise aceste facturi neregăsindu-se în conținutul anexei contractului. Cu titlu exemplificativ a amintit faptul că, în baza contractului, urma să livreze țiglă, iar facturile au fost emise pentru țiglă.
Privitor la motivarea instanței că pretinsa creanță a debitoarei are caracter cert ca urmare a confirmării acesteia prin emiterea biletului la ordin, a învederat următoarele aspecte.
Creditoarea invocă în susținerea cererii existența contractului de vânzare -cumpărare nr. 54/ 3.10.2006. Facturile sunt emise în 24.10.2007, la un an diferență și pentru alte bunuri decât cele ce au făcut obiectul contractului. Practic, între facturi și contract nu există nici o legătură. În ceea ce privește biletul la ordin, acesta a fost emis la un an după data emiterii facturilor, 22.07.2008 și la aproape doi ani de la data încheierii contractului. Biletul la ordin nu a fost emis în baza contractului și nici în baza facturilor. Între cele două societăți au existat și există și în prezent mai multe raporturi comerciale, printre care și prezentul contract. Biletul la ordin a fost emis de subscrisă pentru acoperirea altor datorii apărute ca urmare a raporturilor contractuale dintre părți. Nu există nici o legătură între contract, facturi și biletul la ordin. Recurenta a învederat instanței și faptul că biletul la ordin emis nu conține nici o mențiune privitoare la creanța pentru care a fost făcută plata.
Prin întâmpinare SC GRUP SA I prin reprezentantul său legal a solicitat respingerea recursului ca netimbrat și în subsidiar ca nefondat.
Intimata a arătat că are calitatea de creditoare a societății recurente iar creanța sa este certă, lichidă și exigibilă și depășește valoarea prag de 10.000 RON.
Legat de caracterul cert al creanței, intimata a precizat că debitoarea, în încercarea sa de a achita diferența datorată, a emis biletul la ordin pentru suma de 21.101,49 lei, sumă ce coincide cu cea pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței. Prin emiterea acestui instrument de plată au fost confirmate atât facturile fiscale cât și obligația de plată.
Precizează intimata că deși societatea a recunoscut debitul datorat, se sustrage de la plata acestuia, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva administratorului societății, aflată în lucru la serviciul de investigare a Fraudelor.
Starea de insolvență fiind prezumată, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de creditoare, în condițiile în care aceasta deține o creanță ce îndeplinește condițiile prevăzute de legea specială.
În opinia instanței este suficient ca debitorul să nu își achite datoriile către un singur creditor pe o perioadă mai mare de 30 zile pentru ca acesta din urmă să uzeze de legea insolvenței.
Alăturat întâmpinării, intimata a depus la dosar adresa nr. -/19.12.2008 emisă de I - Serviciul de Investigare a Fraudelor din care rezultă că plângerea formulată de GRUP SA I privind pe numitul, acuzat de comiterea infracțiunilor de înșelăciune, face obiectul dosarului penal nr. 11704/P/2008 aflat în lucru la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul
Recurenta a depus la dosar copiile contractelor pentru executarea lucrărilor de construcții nr. 12/28.03.2009, nr. 13/26.03.2009 și nr. 10/23.03.2009.
În ședința publică din 18.05.2009 instanța a admis cererea de acordare a unui termen în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, formulată de ambele părți.
Întrucât părțile nu au ajuns la nici o înțelegere în prezenta cauză, instanța a acordat acestora cuvântul pe fond, rămânând în pronunțare.
În ședința publică din 9.03.2009 recurenta a făcut dovada achitării taxei de timbru pusă în vedere prin citație.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Recurenta contestă prin prezentul recurs caracterul cert al creanței și starea sa de insolvabilitate, aspecte apreciate de către instanța de fond a fi dovedite în cauză.
Analizând caracterul cert al creanței creditoarei SC GRUP SA I, Curtea reține că suma de 21.101,49 lei invocată de creditoare este chiar suma înscrisă în biletul la ordin emis de societatea debitoare, dar refuzat la plată din lipsă totală de disponibil, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 15 dosar.
Potrivit disp. art. 379 Cod procedură civilă, creanța certă este creanța a cărei existentă rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute.
Întrucât în speță societatea debitoare a emis acest bilet la ordin pentru suma ce reprezintă diferența de preț solicitată de creditoare, Curtea constată că obligația de plată a debitoarei a fost confirmată, urmând a respinge critica recurentei referitoare la acest aspect.
În ceea ce privește facturile emise de creditoare, aflate la filele 56-58 dosar, acestea au fost semnate de beneficiar, susținerile recurentei urmând a fi respinse ca superflue.
Faptul că aceste facturi au fost emise după un an de zile de la încheierea contractului de vânzare -cumpărare nu are relevanță sub aspectul certitudinii creanței, ca de altfel nici lipsa de pe biletul la ordin a mențiunilor privind creanța pentru care se face plata.
Raportat la semnăturile de primire aplicate pe facturile arătate mai sus și la cuantumul sumei înscrisă în biletul la ordin emis de debitoare este irelevantă împrejurarea că în anexa contractului (invocată și nedepusă la dosar) s-ar fi precizat un alt tip de țiglă decât cea livrată cu facturile încasate de creditoare.
Deși recurenta a invocat faptul că biletul la ordin a fost emis în realitate pentru acoperirea altor datorii către societatea creditoare, nu a adus nici o probă de natură a susține existența altor creanțe ale creditoarei, în același cuantum.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut caracterul cert al creanței creditoarei.
În ceea ce privește starea de incapacitate de plată a debitoarei, Curtea reține că aceasta nu a răsturnat prezumția înscrisă în disp. art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 potrivit cu care insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Înscrisurile noi depuse în recurs, datate din luna martie 2009 reprezentând contracte de executări lucrări de construcții încheiate cu persoane fizice diverse nu sunt relevante sub aspectul capacității societății de a face față datoriilor exigibile.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de debitoarea " & Co"SRL împotriva sentinței comerciale nr. 769/S din 16 decembrie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
.
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 248/2009.... → |
|---|
