Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1122/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1122
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței civile nr. 763 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată T, reprezentată prin lichidator judiciar
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 763 din 7 mai 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timișa dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea T, precum și radierea acesteia din registrul comerțului. De asemenea, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat lichidatorul judiciar T de orice îndatoriri și responsabilități, iar potrivit art. 135 din aceeași lege a dispus notificarea sentinței judiciare debitoarei, creditoarelor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Direcției Generale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și în vederea publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constatat că la data de 4 decembrie 2008, lichidatorul judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei T, a solicitat închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea falitei.
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 2267 din 17 decembrie 2008; în cauză s-au întocmit și comunicat notificările cerute de art. 61 din Legea insolvenței, notificarea fiind publicată și în ziarul "Evenimentul Zilei" din data de10 ianuarie 2009, conform art. 61 alin. 3 din aceeași lege, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, în temeiul art. 131 din același act normativ, precum și radierea acesteia.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, pentru următoarele considerente:
Întrucât calea de atac este îndreptată împotriva unei sentințe care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din același cod. De asemenea, hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Instituția creditoare arată că, în fapt, instanța de fond, a dispus închiderea procedurii intrucat nu se găsesc bunuri în vederea valorificării sau creanțe de încasat, considerând greșită soluția instanței pentru următoarele motive:
Se menționează că în primul rând faptul că, în cauză nu au fost parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile Legii nr. 85/2006, situație în care creditorii printre care și, au fost prejudiciați, intrucat li s-au restrâns drepturile conferite de lege. În această situație, lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, fără a fi parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2006, iar judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului si a dispus închiderea procedurii, hotărâre care, din punctul de vedere al creditoarei este nelegală.
Legea nr. 85/2006 reglementează etapele derulării procedurii insolvenței unei debitoare și stabilește, în mod expres, obligațiile administratorului/lichidatorului judiciar desemnat. În speța de față, lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de legea insolvenței, însa, instanța a ignorat aceste aspecte și a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii.
În susținerea celor afirmate, recurenta arată că nu i-au fost comunicate, prin publicarea in Buletinul procedurilor de insolvența, actele procedurale efectuate de lichidatorul judiciar in cauza, respectiv: nu i-a fost comunicat un exemplar al tabelului creditorilor întocmit de lichidator; nu a fost prezentată situația bunurilor din patrimoniul societății, nefiind analizate nici eventualele transferuri patrimoniale intervenite în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței (așa cum este cerut de dispozițiile art.59 din lege); nu a fost prezentată situația creanțelor deținute de societatea debitoare față de diverși debitori; nu a fost întocmit raportul prevăzut de dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006, în care să fie analizate cauzele și împrejurările intrării debitoarei în stare de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila crearea acestei situații; nu i-a fost comunicat un exemplar al raportului final, așa cum prevede, în mod expres, art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, care statuează următoarele "copii de pe acestea ( raportul final și situații financiare finale) vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului".
De asemenea, comunicarea actelor de procedura este obligatorie, atât potrivit art. 85 si urm Cod procedură civilă, cât și a art. 7 din Legea nr. 85/2007. Or, în speța de față nu s-a făcut nici aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, care reglementează comunicarea actelor de procedură prin publicarea lor în Buletinul procedurilor de insolvență.
Având în vedere că nu a fost efectuată comunicarea unui raport final și a bilanțului general - obligatoriu a fi întocmit chiar și în cazul solicitării de închidere a procedurii în baza art.131 din lege - drepturile procesuale ale, inclusiv cel de a formula obiecțiuni la acestea, au fost încălcate.
De asemenea, prin aceste omisiuni, dreptul procesual la efectuarea de demersuri în vederea recuperării creanței deținute pe calea antrenării răspunderii patrimoniale a foștilor administratori a fost îngrădit, prin ignorarea calității de creditor pe care o avea în cauză.
Dispunând închiderea procedurii insolvenței debitoarei în condițiile prezentate mai sus, instanța de fond a considerat ca lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile stabilite de lege în sarcina sa, fapt care nu poate fi acceptat, intrucat rolul său în procedură a fost redus, chiar și în lipsa disponibilităților financiare.
Totodată, recurenta creditoare consideră că îndeplinirea atribuțiilor obligatorii de către practicianul în insolvență trebuia să fie dispusă de către judecătorul sindic, în virtutea principiului rolului activ instituit de dispozițiile art. 129 alin. 5 din Cod procedură civilă.
Prin închiderea procedurii, fără a da posibilitatea creditorilor, printre care și de a-și recupera creanța pe calea atragerii răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 85/2006. Pe aceasta cale, s-a prejudiciat dreptul său, în calitate de creditor în prezentul dosar, de a întreprinde toate masurile în vederea recuperării creanței înscrise în cadrul dosarului de faliment, eliminându-se o etapa a procedurii destul de importanta, pe această cale fiind lipsite de eficiență dispozițiile legale referitoare la recuperarea creanțelor în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, având în vedere că procedura se desfășoară în interesul creditorilor și al recuperării creanțelor.
de cele arătate, creditoarea recurentă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul continuării procedurii în vederea comunicării actelor precizate, precum și autorizarea creditorilor pentru promovarea acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar, în lipsa demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar.
În drept, creditoarea recurentă a invocat dispozițiile art. 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, precum și pe dispozițiile art. 25, art. 59 și art. 138 din Legea nr. 85/2006, precum și prevederile OUG nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr.557/2003.
Intimata debitoare, deși legal citată prin lichidator, nu s-a prezentat la dezbateri, și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304, art. 304 Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza dispozițiilor art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Închiderea procedurii pe temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 a fost propusă de către lichidatorul judiciar în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii. Această situație a fost cunoscută de către creditoarea recurentă, la dosar existând dovada informării sale de către lichidatorul judiciar, însă cu toate acestea aceeași creditoare deși a avut timpul necesar pentru ași exprima opoziția prin formularea unor obiecțiuni, nu a depus aceste diligențe.
Referitor la critica încălcării de către judecătorul sindic a prevederilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, Curtea de Apel relevă că procedura insolvenței față de debitoare s-a închis potrivit art. 131 din aceeași lege al cărui conținut normativ nu impune obligația în sarcina judecătorului sindic de convocare a adunării creditorilor și nici măcar întocmirea unui raport final având conținutul și obiectivele raportului prevăzute de art. 129 din legea insolvenței.
În ceea ce privește critica privind neaccesarea de către judecătorul sindic a dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, Curtea relevă că aceste dispoziții nu se aplică din oficiu de către judecătorul sindic, ci la cererea persoanelor îndreptățite potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006. În cauză nu a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, nici lichidatorul judiciar, nici comitetul creditorilor, iar o cerere de autorizare în acest sens nu a fost introdusă de unul dintre creditori. Prin urmare, judecătorul sindic a închis procedura ținând seama de cadrul procesual existent.
Curtea, mai statuează că, în condițiile în care creditoarea AVAS nu a formulat o cerere de autorizare în fața judecătorului sindic având ca obiect încuviințarea introducerii unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței, această creditoare nu are exercițiul dreptului procesual de a solicita, în recurs, o astfel de angajare a răspunderii patrimoniale.
Astfel fiind, se va respinge recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 763 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr. 763 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /21.10.2009
Dact. /22.10.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 688/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
