Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1249
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții, domiciliat în T, Str. -,. 47,. A,. 19, Județ D și, domiciliat în T, B- -, -. 6, Județ D, împotriva sentinței nr.209 din data de 7 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-debitoare - cu sediul în T,- A, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului D sub nr.
J-, având Cod fiscal nr.-/30.11.1992, prin lichidator judiciar.DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în T, str. - B, -.1.B,. 41, Județ D, intimații creditorii: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, Județ D, cu sediul în B, sector 1, -, nr. 21, TARGOVISTE, cu sediul în Targoviște,-, Județ D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, Județ
Recursul declarat de G este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei, potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar de 0,15 lei și recursul declarat de G este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei, potrivit chitanței nr.- și timbre judiciare de 0,5 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul G reprezentat de avocat, recurentul G fiind reprezentat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin Serviciul Registratură s-au depus la dosar întâmpinările formulate de lichidator judiciar.de Insolvență și Administrația Finanțelor Publice T, după care:
Având cuvântul pentru recurentul G, avocat, depune la dosar un set de înscrisuri" Decizii relevante trimestrul I 2009 " și concluzii scrise, după care, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Având cuvântul pentru recurentul G, avocat, arată de asemenea, că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Având cuvântul pentru recurentul G, avocat, în temeiul art. 304 alin. 7 și 9 pr.civ. cât și art. 312 alin. 3 pr.civ. solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul obligării numai a pârâtului G să completeze pasivul social în sumă de 80.915 lei, precizând că din probele administrate în cauză, rezultă fără putere de tăgadă că numai asociatul G se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în dispozitiv, numai acesta a ținut contabilitatea societății și a dispus de fondurile acesteia. Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că nu s-au întocmit liste în care să fie enumerate piesele înstrăinate și prețurile la care acestea au fost vândute, suma fiind însușită de, astfel că instanța de fond, trebuia să rețină numai vinovăția pârâtului G și să dispună atragerea răspunderii numai acestuia.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul G, solicită respingerea recursului.
Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru recurentul G, avocat, în temeiul art. 304 pct.6 pr.civ. solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare, în situația în care instanța va trece peste această cerere, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentului
Arată că instanța de fond și-a depășit cadrul procesual și s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu s-au cerut de reclamant. Deși lichidatorul și-a întemeiat cerere pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit. d din Legea 85/2006, instanța a soluționat cererea și în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a, fără a fi investită în acest sens.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, rezultă că recurentul nu se face vinovat de faptele imputate, mai mult rezultă clar că acesta a finanțat cu fonduri proprii societatea. Singurul care a ridicat de la caserie suma de 14.319 lei reprezentând avans spre decontare și apoi suma de 48.872,50 lei prin factură, este asociatul. Deși, recurentul Gap rodus un prejudiciu de aproximativ 80% din pasivul societății, respectiv 63.191,50 lei, instanța de fond a dispus obligarea în solidar a celor doi. Nu s-au făcut dovezi în ceea ce privește însușirea de bunuri sau sume de bani de către G, însă au existat greșeli în contabilitate.
Cu privire la recursul formulat de recurentul G, solicită respingerea recursului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avocat, pentru recurentul G,
arată că nu există motiv de casare, cu privire la răspunderea patrimonială, arată că factura a fost întocmită fictiv, la acel moment nu exista în casă suma de 48.000 lei, mai mult fiecare factură trebuia să conțină câte o anexă cu mărfurile înstrăinate.
La momentul în care nu a mai fost primit în societate s-a efectuat un inventar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin încheiere din 8 noiembrie 2007, la cererea debitorului SC SRL, în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a deschis procedura simplificată de insolvență, în temeiul art. 34 numit lichidator Cabinetul individual de insolvență și a dispus luarea primelor măsuri necesare efectuării publicității deschiderii procedurii și stabilirii masei active și pasive a debitorului.
Pe parcursul derulării procedurii, au fost înscriși în tabelul definitiv al creanțelor Administrația Finanțelor Publice T, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS- B și T valoarea masei credale fiind de 80.915,98 lei.
La cererea lichidatorului de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorilor statutari ai debitoarei, au fost introduși în cauză ca pârâți G și
În drept cererea lichidatorului s-a întemeiat pe disp.art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
În fapt, lichidatorul a susținut că reprezentanții debitoarei nu i-au prezentat documentele contabile, prezumând fie că ele nu există, fie nu au fost întocmite în conformitate cu legea.
La data de 7 martie 2008, pârâtul Gad epus întâmpinare prin care a susținut că, din ianuarie 2005 fost alungat din societate, de la această dată nu a avut acces la actele societății și a nu a uzat de bunurile acesteia. Totodată, a afirmat că societatea deține o cabană și două cricuri hidraulice -platforme.
Din raportul de activitate din 19.06.2008, judecătorul sindic a reținut că societatea a dobândit o căsuță de lemn -conform avizului de expediere nr. 6076/1993, două cricuri hidraulice, care au fost înstrăinate în februarie 2006 către, iar la 28.12.2005 Gar idicat din casieria debitoarei suma de 14.319 lei, drept avansuri de trezorerie pentru care nu a depus documente justificative și nici nu a restituit suma, fiind culpabil de fapta prev. de art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
În cauză s-au administrat probe la cererea celor doi administratori statutari, cu înscrisuri, expertiză contabilă și s-a luat interogatoriu lui
Prin raportul de expertiză administrat în cauză s-a stabilit că Gar idicat din casieria societății cu titlu de avans spre decontare, în 28.12.2005, suma de 14.319 lei, fără documente justificative, pe care nu a restituit-
Cu privire la cricurile înstrăinate de societate, expertul afirmă că nu există descărcare de gestiune a mijloacelor fixe, cu toate că acestea au fost înstrăinate către, pentru care aceasta a achitat suma de 13.430,61 lei.
De asemenea, s-a susținut că pârâtul Gae fectuat operațiuni prin contul "casa" fără documente justificative și nu a evidențiat prin documente și încasări aceste operațiuni.
Prin sentința nr. 209/ 7.05.2009, instanța de fond în temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea din registrul comerțului a societății -
În temeiul art. 136 din lege, a descărcat pe lichidatorul Cabinet individual de insolvență, de îndatoriri și responsabilități față de procedură, debitor, creditori și asociați, iar în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a) și d) și alin. 4 din lege, a obligat în solidar pe pârâtul G și G, să completeze pasivul social cu suma de 80.915, 98 lei, sume ce vor fi repartizate între creditori cu respectarea ordinei de priorități din tabelul creanțelor aflat la fila 129.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița, a reținut că
documentele contabile nu au fost corect și sistematic întocmite, contravaloarea celor două cricuri vândute către nefiind descărcată din gestiunea societății, fiind probabil ca achiziționarea lor să nu fi fost evidențiată în contabilitatea societății.
S- mai reținut din raportul de expertiză că toate operațiunile bănești de încasări și plăți au fost dispuse de G, că obiectele de inventar din cabana din lemn nu apar evidențiate analitic, iar contabilitatea nu a fost ținută conform legii.
Prin răspunsurile la interogatoriul administrat de părți într-o altă cauză, pârâtul G recunoaște că a ridicat suma de 147.199.000 lei rol, ca avans spre decontare și că ambii asociați semnau cecurile emise în numele societății.
S-au mai depus la dosar două facturi nr. -/28.12.2005 și - /28.12.2005 în valoare de 48.872 lei fiecare, ce reprezintă piese ridicate de fiecare dintre pârâți, niciuna dintre ele nefiind achitată de aceștia.
Susținerea pârâtului G că a preluat aceste bunuri în contul sumelor cu care ar fi creditat societatea nu este probată, contabilitatea firmei nefiind corect ținută.
În raport de concluziile expertizei și de celelalte probe administrate în dosar, tribunalul a constatat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii patrimoniale a celor doi asociați atât pentru fapta de a nu fi ținut contabilitatea conform legii, ceea ce le-a permis neevidențierea clară, sistematică, cronologică a veniturilor în registrele societății cât și pentru fapta de a fi folosit bunurile societății în interes personal.
Astfel, pârâtul Gar idicat avansuri nejustificate și nerestituite în sumă de 14.319 lei la data de 28.12.2005, după cum pârâtul Gav ândut mijloace fixe către SC în sumă de 13430,61 lei, fără a evidenția prețul în evidența contabilă a acesteia, fiind însușită în interes personal. De asemenea, ambii asociați au ridicat piese pe bază de factură neplătite, folosindu-se de bunurile societății în interes personal.
Pe baza acestor probe s-a conturat săvârșirea faptelor ilicite care atrag răspunderea patrimonială în temeiul art. 138 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006 pentru care aceștia vor răspunde.
. prejudiciului cauzat creditorilor prin faptele celor doi administratori este aproape egală, fiecare beneficiind de mărfuri pe bază de factură de aceeași valoare și de sume de bani nerestituite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs: pârâții G și G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâtul precizează că instanța de fond la judecarea cererii s-a pronunțat pe aspecte care nu au fost solicitate, s-a pronunțat mai mult decât s-a cerut, întrucât deși s-a solicitat atragerea răspunderii în temeiul art. 138 lit.d din Legea 85/2006 modificată, instanța a dispus răspunderea patrimonială în temeiul art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006 modificată.
De asemenea, instanța de fond a interretat în mod eronat probele aflate la dosar și fără a face distincție în ceea ce privește întinderea răspunderii patrimoniale, dispunând în mod eronat răspunderea solidară, deși din întregul probatoriu administrat rezultă că vinovăția sa nu e dovedită.
Un alt motiv de recurs este acela că, instanța s-a pronunțat cu destulă ușurință asupra atragerii patrimoniale, dar nu motivează și condițiile care au condus la apariția prejudiciului, condiții prev. de art. 998-999 cod civil ci trebuie raportat la dispozițiile Legii 85/2006 modificată.
Mai arată recurentul că prin obligarea la răspunderea patrimonială în mod egal, instanța de judecată nu a ținut cont de probele aflate la dosar, probe de unde rezultă că Gar idicat din caseria societății suma de 14319 lei pe care nu a jusitificat-o, sumă care este recunoscută ca a fost ridicată, prin interogatoriu de la dosar și rapoartele de expertiză.
Un alt element care va conduce la casarea hotărârii atacate și la trimiterea spre rejudecare, constă în faptul că prin operațiunile de lichidare au fost încasate o serie de sume de bani, care nu au fost scăzute din totalul tabelului de creanțe.
Un ultim motiv de recurs este acela că, este inadmisibil ca procedura insolvenței să fie închisă, cât timp nu au fost identificate toate bunurile societății, respecitv stocul de mărfuri ce rezultă din evidențele contabile, iar valorificarea acestuia ar fi a acoperit creanțele.
În drept recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.6, pct.7-9 pr.civ.
În motivarea recursului, recurentul G, precizează că în mod greșit a fost atrasă răspunderea sa și a fost obligat în solidar să completeze pasivul social, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosință faptul că numai asociatul G se face vinovat de săvărșirea faptelor reținute în dispozitiv, numai acesta a ținut contabilitatea societății și a dispus de fondurile acesteia.
Mai arată acesta că a desfășurat în cadrul societății numai activități cu caracter tehnic, întreaga activitate de administrare financiară și contabilă fiind desfășurată de către asociatul G, acesta practicând o gestiune frauduloasă a patrimoniului societății. Astfel, acesta nu a completat registrul de casă, nu are evidența analitică a mărfurilor, nu există inventar, nu s-a putut stabili stocul de mărfuri și a dispus de patrimoniul societății după bunul plac, fără a putea fi controlat.
De asemenea, G, a înregistrat în contabilitatea societății mai multe sume, fără să existe documente care să justifice operațiunile respective, sau dacă pentru unele operațiuni existau documente, acestea sunt
incomplete și nesemnate de către cei implicați, iar lipsa registrului de casă a condus la imposibilitatea de a se stabili data când a fost efectuată operațiunea și dacă operațiunea respectivă a fost sau nu reală.
Având libertatea deplină de a dispune de patrimoniul societății și fără a putea fi controlat, administratorul G, a manipulat după bunul său plac depunerile și restituirile contul decontări cu asociații, în scopuri strict personale, iar din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că nu s-au întocmit liste în care să fie enumerate piesele înstrăinate și prețurile la care acestea au fost vândute, motivează recurentul.
Totodată, precizează că nu și-a însușit nicio sumă din caseria societății, nefiind posibilă plata sumei de 14319 lei la data de 28.12.2005, către acesta, deoarce soldul de casă în luna precedentă era mult mai mic decât suma dată avans spre decontare, G încălcând prevederile Legii nr. 82/1991 și Normele Metodologice nr-, făcându-se vinovat de declanșarea stării de insolvență.
La punctele 2 și 3 din motivle de recurs, recurentul motivează că din raportul de expertiză întocmit de expertul, rezultă faptul că pârâtul Gav ândut mijloacele fixe ale societății către SC în sumă de 13430,61 lei fără a evidenția prețul în evidența contabilă a societății, iar hotărârea nu este motivată, deoarece nu cuprinde motivele care duc la concluzia că se impune atragerea răspunderii acestuia.
Intimații T și - practician în insolvență au formulat întâmpinări, solicitând în esență respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticiilor formulate, a textelor de lege incidente în cauză, urmează să respingă ambele recursuri pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința nr.209/7 mai 2009 Tribunalul Dâmbovița în temeiul art. 138 alin.1 lit. a și d și alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a dispus obligarea în solidar a pârâților G și G,asociați ai debitoarei SC SRL, să completeze pasivul cu suma de 80915,98 lei.
Potrivit art. 138(1) lit. a și din Legea nr. 85/2006, în cazul în care din raportul întocmit de lichiator sunt identificate persoane cărărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență a debitorului, judecătorul sindic poate dispuneca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, pentru că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. De asemenea, se poate aplica această răspundere, dacă cei de mai sus, au ținut o cantabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În caz de pluritate răspunderea persoanelor în discuție este solidară cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul, iar persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice s-au opus
la actele și faptele care au cauzat insolvența sau nu au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziții la aceste decizii.
În cazul de față, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorilor statuari ai debitoarei, respectiv G și G, pe motiv că nu au depus în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, actele și informațiile prev. de art. 28 alin.1 și implicit documentele contabile ale debitoarei, inclusiv bilanțul contabil din 2005 până în prezent la ORC
Cu privire la recursul formulat de pârâtul G, acesta
fiind temeiul legal și obiectul cererii de atragere la răspundere, Curtea reține că în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 138(1) lit. a și d, atât timp cât, din probele administrate în cauză a rezultat necesitatea aplicării ambelor dispoziții.
Ca atare, judecătorul sindic este cel care apreciază în final asupra probatoriului administrat în cauză și dispozițiilor legale ce se aplică.
Referitor la aplicarea disp. art. 998-999.civ. în cauză s-a demonstrat prin probele administrate legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă, proasta administrare a societății, neconducerea evidenței contabile potrivit legii, folosirea banilor societății în interes personal.
În privința celorlalte motive de recurs și anume că o serie de sume de bani nu au fost scăzute din tabelul de creanțe, recurentul nu precizează în concret la ce sume de bani se referă, însă plata sumei de 80915,9 lei, s-a dispus tocmai pentru completarea pasivului.
Și ultimul motiv de recurs este nefondat deoarece potrivit anexei 3 din întâmpinarea lichidatorului, rezultă că în patrimoniul debitoarei, nu există stoc de marfă ci doar câteva utilaje pentru service-auto.
Referitor la recursul formulat de G, indiferent de atribuțiile pe care le- a îndeplinit și anume mai mult tehnice, fiind asociat al aceleași societăți debitoare, are la rândul său aceași răspundere față de societate, cu atât mai mult cu cât, nu a făcut dovada prev. de art. 138(4) din Legea nr. 85/2006 și anume că s-ar fi opus la actele și faptele care au cauzat insolvența.
Or, din conținutul recursuluisau rezultă că numai celălalt asociat se face vinovat de intrarea în insovență a debitoarei și de faptele prev. de art. 138 alin.1 lit. a și
Din probele administrate, rezultă că recurentul are de plată suma de 14319 lei, reprezentând avansuri ridicate și nerestituite, iar celălalt recurent a vândut mijloace fixe în sumă de 13430,61 lei, fără a le evidenția în contabilitate, folosind astfel bunurile societății în interes personal.
De asemenea, din probele de la dosar a rezultat că cei doi asociați nu au ținut contabilitatea potrivit legii, ceea ce în mod obiectiv a atras răspunderea lor pentru plata pasivului debitoarei.
Așa fiind, Curtea, constatând că cele două recursuri sunt nefondate și văzând și disp. Art. 312 (1) pr.civ. va respinge ambele recursuri pentru considerentele sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții, domiciliat în T, Str. -,. 47,. A,. 19, Județ D și, domiciliat în T, B- -, -. 6, Județ D, împotriva sentinței nr.209 din data de 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-debitoare - cu sediul în T,- A, prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în T, str. - B, -.1.B,. 41, Județ D, intimații creditorii: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, Județ D, cu sediul în B, sector 1, str. -, nr. 21, TARGOVISTE, cu sediul în T,-, Județ D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
red. DR
Tehnored. DL
9 ex./ 02.11.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1155/2009.... → |
|---|
