Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1250
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul EL, cu sediul în B, Bulevardul, nr. 35, -. 3,. 66, împotriva sentinței nr.225 din data de 15 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-debitoare D cu sediul în T,- Spațiul comercial 79,73,73/1, nr.6, -. 1, Județ D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, intimatul-lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în T, str. - -,. 26,. B,. 8, Județ, intimații-creditori, cu sediul în comuna, Sat, Județ D, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, Județ D, SERVICIUL PUBLIC JUDEȚEAN DE PAZĂ ȘI PROTECȚIE, cu sediul în Tărgoviște,-, Județ D, SC SRL, cu sediul în T, str. - B, - 3A,. A,. 7,. 25, Județ D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, Județ D, SC TRANS SA, cu sediul în P,--4, Județ D și intimații-pârâții: - cu sediul în B, sector 6,-, -. C,. 31, cu sediul în comuna, Județ D, cu sediul în T, B- -,. 6 PP,. A,. 3, Județ
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul -pârât El reprezentată de avocat, intimatul creditor, Serviciul Public Județean de Pază și Protecție, fiind reprezentat de director-adjunct, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul pentru recurent avocat, depune la dosar chitanța nr. - prin care face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precizând că alte cereri nu mai are de formulat.
Având cuvântul pentru intimatul creditor Serviciul Public Județean de Pază și Protecție, director-adjunct, arată că nu a formulat întâmpinare întrucât nu au primit copia motivelor de recurs, însă nu solicită termen, deoarece a studiat motivele în sala de ședință. Alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurent avocat, în temeiul art. 304 pct.9 pr. civ. solicită admiterea recursului, precizând că sentința recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 138 lit. b,c,d din Legea 85/2006 și art. 998-999 civil, precizând că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea în răspundere formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâților, reținând că pârâții se fac răspunzători de ajungerea societății în stare de insolvență, întrucât a fost prestată activitate fără să fi evidențiat în documentele financiar contabile, lipsa acestora fiind prezumată ca neținerea contabilității conform legii.
Mai arată că, ia fost încredințată conducerea societății numitului, acesta este singurul care se face vinovat de intrarea în insolvență și de faptul că a refuzat să predea lichidatorului desemnat documentele societății, mai mult și a înființat o altă firmă care avea același sediu cu debitoarea din prezentă cauză. Din raportul de expertiză, a rezultat că nu s-au făcut operațiuni în interesul personal al pârâților, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 138 lit. b din Legea 85/2006.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului El.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pentru intimatul creditor Serviciul Public Județean de Pază și Protecție, director-adjunct, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița,sub nr-, creditoarea SC SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC D Sort SRL, cerere admisă prin sentința nr. 139/12.11.2007.
Prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, administratorul judiciar desemnat să administreze procedura generală a constatat că societatea, al cărui sediu declarat a fost în-, spațiul comercial nr. 79, 73 și 73/1, corpul B,. 1, T, nu mai funcționează la sediul declarat din 3.04.2007, acesta fiind ocupat de o altă societate. Se mai arată în raport că societatea are trei administratori statutari numiți prin actul constitutiv și un director general în persoana lui.
În privința evidențelor financiar-contabile, administratorul judiciar a menționat, în baza răspunsurilor comunicate de instituțiile abilitate, că debitoarea nu a depus declarații bilanțiere.
La 7 decembrie 2007, prin sentința nr. 241, judecătorul sindic a dispus intrarea debitoarei în faliment, fiind aprobat raportul administratorului judiciar, după comunicarea lui creditorilor T și SC SRL.
În cursul procedurii s-a întocmit tabelul definitiv consolidat al creanțelor, creditori fiind T, cu o creanță în cuantum de 7541 lei, SC SRL, cu o creanță în cuantum de 92.046,68 lei, SC Trans SA, cu o creanță în cuantum de 21713,01 lei, Serviciul Public Județean de Pază și Protecție D pentru o creanță în cuantum de 33.311,62 lei și SC cu o creanță în cuantum de 32.303,29 lei, totalizând creanțe de 186.915,6 lei.
Prin rapoartele ulterioare depuse în cauză, lichidatorul a informat judecătorul sindic despre imposibilitatea prezentării unei situații cu privire la patrimoniul debitorului, care nu i-a pus la dispoziție documentele și informațiile prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
La cererea lichidatorului, tribunalul a introdus în cauză în calitate de pârâți pe administratorii statutari Al, El- și, precum și pe directorul general al firmei, pentru angajarea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 138 lit. b, c, d și g din Legea nr. 85/20069.
Lichidatorul a motivat în fapt că aceștia nu și-au îndeplinit obligația de a întocmi și depune la organele fiscale declarațiile cu privire la activitatea economico-financiară desfășurată de agentul economic, deși au desfășurat acte și fapte de comerț, nu i-au pus la dispoziție documentele solicitate, prezumând că au desfășurat activitatea sub acoperirea persoanei juridice și au dispus în interes personal continuarea unei activități ce a dus în mod vădit la încetarea de plăți.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a declarat că nu a avut niciodată conducerea exclusivă a firmei, având numai funcția de director executiv în part time.
Totodată, a precizat că nu a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului documentele solicitate, întrucât nu a avut acces la ele și nu se poate reține reaua sa credință, de vreme ce aceste documente nu au fost niciodată în posesia sa, iar faptele de care este acuzat, sunt simple afirmații nesusținute de probe.
Tot în apărare, pârâtul a invocat disp. art. 138 alin. 4 din lege, arătând că, în caz de pluralitate, răspunderea personală prev. la alin. 1 este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența. În ceea ce îl privește, pârâtul s-a apărat în sensul că a lipsit de la luarea deciziilor administrative, deoarece nu era într-o funcție de conducere și nu îi este aplicabilă răspunderea solidară.
Prin întâmpinare, pârâtul El- a precizat că niciuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este întrunită, întrucât nu a avut nici un moment controlul asupra societății, acesta fiind încredințat de asociații directorului general, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă sub nr. - din 13.09.2006. Așa cum rezultă din relațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului D și ale Administrației Finanțelor Publice T, pârâtul a înființat o altă societate comercială cu același obiect de activitate, la 6.12.2006, cu sediul și numărul de telefon al societății debitoare, iar la data încetării raporturilor de muncă cu debitoarea, nu i-a predat nici un document al societății.
Pârâtul Al, la rândul său, a susținut că a încuviințat conducerea generală a societății lui, care, la 6 decembrie 2006, înființat o altă societate cu același obiect de activitate, în același sediu, folosind același număr de telefon, după care societatea debitoare a devenit neprofitabilă, rătăcindu-se și documentele contabile.
Din raportul de expertiză a reieșit faptul că cele trei societăți comerciale SC D Sort SRL, SC SRL și SC SRL au același obiect de activitate, exploatarea produselor de balastieră, primele două au ca director executiv pe pârâtul, acesta fiind și administrator la SC SRL.
Prin raportul final, depus la 27.06.2008, lichidatorul a propus închiderea procedurii pentru lipsa bunurilor în patrimoniul debitoarei.
Prin sentința nr.299/15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului, deschisă împotriva debitoarei SC D Sort SRL în temeiul art. 136 din lege, s-a descărcat lichidatorul de îndatoriri și responsabilități față de procedură, debitor și averea lui, creditori și asociați.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus plata din fondul de lichidare administrat de UNPIR a remunerației lichidatorului Cabinet individual de insolvență ‟. " și a cheltuielilor cu procedura în sumă totală de 3000 lei exclusiv TVA (remunerația) și 386,64 lei cheltuieli.
De asemenea, s-a admis acțiunea în răspunderea patrimonială formulată de lichidator împotriva pârâților Al, El- și, fiind obligați în solidar să completeze pasivul social cu suma de 186.915,6 lei, ce va distribuită cu respectarea ordinei de prioritate prevăzută în tabelul definitiv al creanțelor.
Pentru a pronunțata această sentință, tribunalul a constatat că societatea debitoare nu are bunuri din valoarea cărora să poată fi acoperite cheltuielile cu procedura, motiv pentru care, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a închis procedura, ceea ce a atras radierea sa din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului de responsabilități față de procedură, debitoare și asociați.
A reținut instanța de fond că probele administrate în dosar, la care se adaugă prezumțiile, astfel cum rezultă din disp. art. 1199 civil și efectul de recunoaștere a faptelor, dedus din neprezentarea pârâtului la interogatoriu, au condus la concluzia că pârâții, fără nicio distincție, se fac responsabili de ajungerea societății în stare de insolvență prin faptele prev. de art. 138 lit. b, și d din Legea nr. 85/2006.
Argumentele în sprijinul acestei concluzii rezidă în faptul că societatea înființată la 7 august 2006 prestat activitate, fără să o fi evidențiat în documentele financiar -contabile, lipsa acestora fiind prezumată ca neținerea contabilității conform legii.
A mai reținut judecătorul sindic și faptul că, deși ceilalți pârâți, de naționalitate străină, susțin că au încredințat conducerea generală pârâtului, aceștia nu pot fi exonerați de răspundere, cât timp, potrivit art. 142 alin. 2 lit. d din Legea nr. 31/1990, au obligația supravegherii activității directorilor, supraveghere ce implică respectarea dispozițiilor ce țin de corecta evidențiere a activității sub aspect financiar contabil; acești administratori nu pot fi exonerați de răspundere pentru simplul fapt că au încredințat conducerea generală a societății unui director, culpa lor în neținerea contabilității conform legii fiind rezultatul neîndeplinirii atribuțiilor de administratori impuse de art. 144 ind. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 73 alin. 1 lit. e din aceeași lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul El, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale; cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivarea recursului, recurentul El- a precizat că instanța de fond, în raport de disp.art. 998, 999 civil și ale art. 1169 pr.civilă, avea obligația de a stabili pentru fiecare parte, faptele precum și vinovăția care au condus la ajungerea societății în stare de insolvență. Aceasta, întrucât, susține recurentul, conducerea debitoarei a fost încredințată numitului, director general, calitate în care avea obligația de a se ocupa de buna funcționare a societății și de ținerea registrelor și a contabilității în conformitate cu prevederile legale.
De altfel, prin sentința nr. 241 /2007 a aceluiași judecător sindic, s-a reținut în mod irevocabil de către instanța de fond că administratorul societății a refuzat în mod categoric să predea registrele și documentele contabile și, fapt reținut chiar de către lichidatorul judiciar, sus-numitul a refuzat și să furnizeze informații despre asociații și documentele societății.
A mai arătat recurentul și faptul că aceste aspecte nu îi pot fi imputate, iar simpla invocare a disp.art. 138 din Legea 85/2006 nu ar atrage în mod automat răspunderea patrimonială, legiuitorul neînțelegând să instituie prezumția legală de vinovăție, ci doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, doar după administrarea de dovezi indubitabile, care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit efectiv la ajungerea societății în starea de insolvență.
Deși legal citate, niciuna dintre intimate nu a formulat întâmpinare și, cu excepția intimatei-creditoare Serviciul Public Județean de Pază și Protecție D, nu și-au desemnat reprezentant în fața instanței de recurs, pentru a-și susține eventualele apărări.
Examinând recursul de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 241 din 07.12.2007, Tribunalul Dâmbovița, prin judecătorul sindic desemnat, a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC D Sort SRL D, prin aceeași hotărâre fiind aprobat raportul administratorului judiciar, după comunicarea lui către creditori.
După întocmirea tabelului consolidat al creanțelor, prin rapoartele ulterioare depuse în cauză, lichidatorul a informat judecătorul sindic despre imposibilitatea prezentării unei situații cu privire la patrimoniul debitorului, întrucât acesta nu i-a pus la dispoziție documentele și informațiile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006.
Ulterior, judecătorul sindic a dispus introducerea în cauză și a administratorilor statutari, printre care se regăsește și recurentul El-, alături de directorul general al firmei, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acestora, în temeiul art. 138 lit. b,c,d și g din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii în acest sens, lichidatorul judiciar a arătat că sus-numiții nu și-au îndeplinit obligația de a întocmi și depune la organele fiscale declarațiile cu privire la activitatea economico-financiară a agentului economic, deși au desfășurat acte și fapte de comerț, prezumția fiind aceea că au desfășurat activitatea sub acoperirea persoanei juridice și au dispus în interes personal continuarea unei activități ce a dus în mod vădit la încetarea de plăți.
În consecință, prin sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea în răspundere patrimonială, formulată de lichidator împotriva atât a directorului general al firmei, cât și a administratorilor statutari, printre care și titularul prezentei cereri de recurs. În motivarea acestei sentințe, judecătorul sindic a reținut în mod corect faptul că, fără nicio distincție, sus-numiții se fac responsabili de ajungerea societății în stare de insolvență, întrucât societatea debitoare a prestat activitate pe care nu evidențiat-o în documentele financiar-contabile, lipsa acestora fiind prezumată ca fapte de neținere a contabilității conform legii, iar administratorii nu se pot apăra în sensul încredințării conducerii către directorul executiv, întrucât această împrejurare nu înlătură obligația lor de supraveghere a respectării dispozițiilor ce vizează corecta evidențiere a activității sub aspect financiar-contabil.
Potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, prima condiție pentru angajarea răspunderii patrimoniale se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de acest articol, între care se regăsește și situația prevăzută de litera c, în sensul că persoanele vinovate au dispus în interes personal continuarea unei activități, care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți. Încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică presupune stabilirea existenței unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat încetarea plăților și starea de insolvență, un asemenea deznodământ fiind vădit și previzibil. Așa cum a apreciat în mod corect instanța de fond, evoluția datoriilor firmei dovedește faptul că activitatea acesteia s-a desfășurat în interesul personal al celor a căror răspundere a fost angajată, cu atât mai mult cu cât aceștia nu au depus nicio raportare contabilă de la înființarea societății.
Pe de altă parte, administratorii societății comerciale nu pot fi exonerați de răspundere pentru simplul fapt că ar fi încredințat conducerea generală a firmei unui director, aceștia neîndeplinindu-și obligația de supraveghere a activității respectivului, în sensul art. 144 indice 2 și art. 73 alin.1 lit.e din Legea nr. 31/1990, acest fapt dovedind în mod indubitabil culpa lor în fapta de neținere a contabilității potrivit legii.
În contextul expus, Curtea nu va reține susținerea recurentului în sensul că nedepunerea documentelor contabile de către directorul executiv și refuzul acestuia de a preda aceste documente lichidatorului judiciar este fapta exclusivă sus-numitului, ceea ce ar justifica atragerea răspunderii numai față de acesta, câtă vreme nu s-a dovedit în nici un fel că aceste documente contabile ar exista, ar fi fost întocmite și depuse în condiții legale, dar că, din culpă exclusivă și în mod abuziv, directorul executiv nu le-ar fi pus la dispoziția lichidatorului și a organelor abilitate, în termenele prevăzute de lege.
În considerarea acestor argumente, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul EL, domiciliat în B, Bulevardul, nr. 35, -. 3,. 66, împotriva sentinței nr.225 din data de 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu debitoarea D cu sediul în T,-, Spațiul comercial 79,73,73/1, nr.6, -. 1, județul D, lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în T, str. - -,. 26,. B,. 8, județul D, creditorii, cu sediul în comuna, Sat, județul D, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul D, SERVICIUL PUBLIC JUDEȚEAN DE PAZĂ ȘI PROTECȚIE, cu sediul în Tărgoviște,-, județul D, SC SRL, cu sediul în T, str. - B, - 3A,. A,. 7,. 25, județul D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul D, SC TRANS SA, cu sediul în P,--4, județul D și pârâții: - domiciliat în B, sector 6,-, -. C,. 31, domiciliat în comuna, județul D, domiciliat în T, B- -,. 6 PP,. A,. 3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.DL/MA
14 ex./ 10.11.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
