Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1274
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent " R " și pe intimat " " H, lichidator H - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PT.. DEBITOARE " " H, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței civile numărul 319/F din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 3-lea termen;
- prin întîmpinarea formulată în cauză de lichidatorul judiciar se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 319/F din 10 iunie 2009 Tribunalului Vaslui, Secția civilă, judecătorul sindic, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006 a aprobat Raportul final privind pe debitorul
În temeiul art. 131 din Legea privind, procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului H, cu sediul în H,-, județul
A dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 4 alin. (4) din Legea insolvenței a autorizat plata sumei de 2.750 lei lichidatorului judiciar H din fondul special de lichidare.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Generale a Finanțelor Publice, Oficiului registrului comerțului, Registrului Societăților Agricole și altor registre în care debitorul înmatriculat pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Raportul final depus la dosarul cauzei lichidatorul judiciar al debitoarei "" H, informează asupra activității desfășurate, arată că la data de 30 iunie 2007 când s-a deschis procedura, debitoarea înregistra un stoc de marfă de 51.999 lei, creditori înscriși la masa credală cu suma de 121.870,72 lei, conform tabelului definitiv și un drept de folosință asupra unui autoturism Opel, estimat la 5.000 lei, pierdut de debitoare datorită nerespectării contractului de leasing, bunurile debitoarei au fost valorificate ca materiale refolosibile, suma încasată în urma vânzării fiind de 1000 lei a fost folosită la achitarea parțială a cheltuielilor de procedură iar către creditori nu au fost distribuite sume la societatea nu mai sunt bunuri care să poată fi valorificate în cadrul procedurii și nu sunt creanțe care să poată fi recuperate de la debitori în vederea obținerii de lichidități pentru acoperirea sumelor datorate către creditori și a solicitat aprobarea raportului final și situațiilor financiare finale conform art. 129 din legea insolvenței, închiderea procedurii și art. 131 din legea insolvenței, și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, conform art. 136 din legea privind procedura insolvenței.
Din actele dosarului, rezultă că împotriva administratorului statutar al debitorului, -, a fost promovată acțiunea în atragerea răspunderii materiale, instanța prin sentința civilă nr. 233/F din 6 mai 2009, a dispus obligarea pârâtului la plata pasivului neacoperit al debitorului în cuantum de 121.870,72 lei.
Constatând că la data de 16 ianuarie 2008, lichidatorul judiciar H, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului "" H, a solicitat în temeiul art. 129 și art. 131 din legea insolvenței, să se dispună aprobarea raportului final și închiderea procedurii, ca urmare a lipsei de avere în patrimoniul debitorului;
Art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevede că în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta de lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Instanța de fond în baza celor reținute mai sus și în temeiul art. 129 din legea privind procedura insolvenței a dispus aprobarea raportului final și situațiilor financiare finale și în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs " R" solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea obiecțiunilor în sensul continuării procesului de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate.
În motivarea recursului se arată că a formulat în termen legal obiecțiunile nr. 09/26.01.2009 împotriva raportului final privind debitorul "" H prin care a învederat faptul că nu este de acord ca instanța să aprobe raportul și nici să dispună conform celor solicitate de către lichidatorul judiciar. Prin sentința recurată judecătorul sindic nu s-a pronunțat în legătură cu obiecțiunile recurentei.
Pe de altă parte între data depunerii raportului final, 16.01.2009 și data pronunțării prezentei sentințe recurate, 10.06.2009, a intervenit o împrejurare care obligă pe lichidator la o anumită conduită conform atribuțiilor legale care nu a fost respectată. Ne referim la sentința civilă nr. 233/F/06.05.2009 din prezentul dosar potrivit căreia - a fost obligat la achitarea pasivului debitoarei. Interpretând dispozițiile art. 25, 138 și art. 142 din Legea nr. 85/2006, înainte de deschiderea procedurii lichidatorul judiciar ar fi trebuit să depună spre executare silită sentința împotriva persoanelor prev. la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 (obs. A se vedea art. 142, pct. 2 din Legea nr. 85/2006) împreună cu tabelul definitiv. Dacă averea debitoarei nu acoperea cheltuielile cu executarea silită lichidatorul trebuia să încheie un contract cu executorul judecătoresc plătind avansul din fondul de lichidare, în caz contrar ar fi trebuit să obțină o ofertă din partea executorului judecătoresc și ar fi trebuit să convoace adunarea creditorilor cu ordinea de zi dacă creditorii ar avansa sume în scopul executării silite al sentinței civile nr. 233/F/2009 din același dosar și, numai după ce obținea prin hotărâre refuzul adunării, cu un raport final completat ar fi trebuit să ceară judecătorul sindic închiderea procedurii.
Fiindcă cele dispuse în sentința recurată ne prejudiciază material și fiindcă această sentință este nelegală prin faptul că nu s-a pronunțat judecătorul sindic în legătură cu obiecțiunile recurentei și prin faptul că se dispune închiderea procedurii omițând etapa executării silite a sentinței împotriva persoanelor prev. la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 punându-se în imposibilitatea recuperării creanței de la - solicită să se admită recursul recurentei așa cum a fost formulat.
În cauză s-a depus întâmpinare de către lichidator în care se arată că nici unul din aspectele invocate de recurentă nu pot avea consecință admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 319/F/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, așa cum cere recurenta pentru următoarele motive.
Este adevărat că recurenta a formulat obiecțiuni la raportul final, dar cererea a fost anulată ca netimbrată conform sentinței civile nr. 122/F/11 martie 2009 rămasă irevocabilă prin nerecurare.
În conformitate cu prev. art. 142 din legea insolvenței, executarea silită împotriva persoanelor prev. la art. 138 alin. (1) se face de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă, iar orice creditor interesat poate cere investirea cu formulă executorie a hotărârii și să solicite organului de executare silită punerea în aplicare a hotărârii.
În niciun articol din cele enunțate de recurentă, lichidatorul judiciar nu are obligația să pună în aplicare hotărârea de atragerea răspunderii foștilor administratori, ci singura sa obligație este de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Fondul de lichidare și așa insuficient, nu are prevăzute sume pentru executarea silită a foștilor administratori, aceste sume trebuie puse la dispoziția executorului judecătoresc de creditorii interesați de recuperarea creanțelor.
Prin art. 142 din legea insolvenței legiuitorul transferă obligația executării silite executorului judecătoresc care are obligația să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidatorul judiciar și aceasta chiar după închiderea procedurii.
Executarea silită se efectuează de executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă, și în acest caz creditorii interesați pot cere punerea în aplicare a titlului executor.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenta critică faptul că judecătorul-sindic nu a răspuns la obiecțiunile pe care le-a formulat cu privire la raportul final al lichidatorului și a dispus închiderea procedurii înainte ca lichidatorul judiciar să depună spre executare silită sentința civilă nr. 233/F/06.05.2009 prin care - a fost obligat la achitarea pasivului debitoarei.
Potrivit prevederilor art. 142 din legea insolvenței "executarea silită împotriva persoanelor prev. la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă iar "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Se poate lesne observa că, potrivit art. 142 din lege, după închiderea procedurii, sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc iar judecătorul-sindic nu are obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc deoarece, hotărârea pronunțată de către acesta prin care s-a admis acțiunea în răspundere prev. de art. 138 din lege, constituie titlu executoriu și, ca atare, acesta urmează a fi pus în executare potrivit prevederilor codului d e procedură civilă.
Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de către lichidator. Deci obligația lichidatorului este aceea de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat și nu de a pune în executare hotărârea de atragere a răspunderii prev. de art. 138 din legea insolvenței.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că judecătorul-sindic nu a răspuns la obiecțiunile formulate de recurentă la Raportul final, Curtea apreciază că și aceasta este nefondată.
Obiecțiunile despre care face vorbire recurenta se refereau la faptul că lichidatorul ar refuza să formuleze acțiune în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 ori acesta a formulat această acțiune obținându-se atragerea răspunderii materiale a administratorului debitorului prin sentința civilă nr. 233/F/06.05.2009 a Tribunalului Vaslui.
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea constată că motivele de recurs formulate în cauză de către recurentă nu sunt întemeiate, iar raportat la situația de fapt determinată prin interpretarea probelor administrate în cauză, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul declarat de creditoarea " R" urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de " R", împotriva sentinței civile nr. 319/F din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, judecător-sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui -judecător sindic:
07.12.2009
2 ex.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 122/2010.... → |
|---|
