Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1128
Ședința publică de la 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent " LEASING " ( FOSTĂ LEASING A ) și pe intimat " - ", având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 65/S din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat pentru a se îndeplini procedura cu intimatul " - ";
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 65/S din 10.02.2009 a Tribunalului Iași - Secția Comercială și de contencios Administrativ Faliment, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditorul LEASING (fostă LEASING în contradictoriu cu debitoarea -
Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevăd că orice creditor este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii reglementate de această lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență, în sensul definit la art. 3 pct. 1 și la art. 3 pct. 12.
Pentru a da curs unei astfel de cereri, este necesară verificarea coexistenței a patru condiții:
a) semnatarul cererii să fie titularul unei creanțe în cuantumul prevăzut de lege față de debitor (10.000 lei, potrivit art. 3 alin. 1 pct. 12) ori acest plafon să fie atins de totalizarea creanțelor creditorilor ce formulează cereri conexe de deschidere a procedurii insolvenței;
b) creanța să fie certă, lichidă și exigibilă;
c) neplata datoriei să fie consecința stării de insolvență a debitorului;
d) starea de insolvență durează de cel puțin 30 de zile.
Noțiunea de insolvență implică o situație patrimonială dificilă sau de criză a unui comerciant, determinând imposibilitatea îndeplinirii de către acesta la termen și în bune condiții a obligațiilor de plată asumate.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 pct. 1, insolvența este "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Potrivit Legii nr.85/2006, fără a se cere un titlu executoriu, este obligatoriu ca probele cauzei se releve caracterul cert al creanței, respectiv existența ei neîndoielnică și un cuantum cert, însă în cauză cuantumul creanței reclamate de către creditoareaSC LEASING (fostăSC LEASING )este discutabil din punct de vedere juridic, întrucât îi lipsește caracterul cert, în sensul art.379 alin.3 Cod procedură civilă.
Astfel, creditoarea nu a făcut dovada derulării contractului de leasing depus în fotocopie, prin predarea către debitoare a folosinței autovehiculului, pentru a putea pretinde contravaloarea folosinței, creanța invocată fiind incertă pentru a fi reținută în vederea declanșării acestei proceduri.
Simpla asumare a obligațiilor prin contractul de leasing financiar nr. 13966/13.10.2006 nu presupune în mod automat și derularea acestuia pentru a se putea invoca nerespectarea obligațiilor corelative ale celeilalte părți, iar dată fiind incertitudinea momentului derulării contractului de leasing, incertitudinea planează și asupra creanței ce se invocă a fi datorată pentru folosința autoturismului, aceasta în condițiile în care protocolul de recepție ce constituie anexa nr. 3 la contractul de leasing nu conține nicio dată la rubrica "data predării" și nici nu are dată certă.
Simplele susțineri ale creditoarei nu pot fi probate exclusiv cu înscrisurile emanând de la aceasta, respectiv facturile neacceptate la plată și situațiile facturilor și încasărilor, acestea nefiind suficiente pentru analizarea certitudinii creanței.
Așadar, arată instanța de fond chiar reținând prezumția de insolvabilitate a debitoarei, în lipsa dovezilor contrare, apreciază că acestei creanțe îi lipsește caracterul cert, în lipsa căruia nu poate fi admisă cererea de deschidere a procedurii insolvenței, creditoarea urmând să-și valorifice creanța potrivit dispozițiilor dreptului comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs LEASING (fostă LEASING ) solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate și pe fond admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În dezvoltarea motivelor de recurs LEASING (fostă LEASING ) arată că:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, ca nefondată, câtă vreme debitoarea nu și-a achitat debitul, nu a făcut dovada că dispune de fonduri bănești, sau că nu este în încetare de plăți, neformulând contestație și având o atitudine pasivă, situație ce a făcut să se ajungă la concluzia că cererea este neîntemeiată.
Recurenta arată că temeiul creanței constă în contractul de leasing financiar nr. 13966/13.10.2006, încheiat cu debitoarea - și a facturilor fiscale emise în baza acestuia. Contractul de leasing constituie titlu executoriu, reglementat expres de nr.OG 51/1997, aprobată și modificată prin Legea nr. 90/1998, și ulterior prin Legea nr. 287/2006. Potrivit art. 8 "Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale, constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii".
Instanța de fond, în mod eronat a reținut faptul că creanța reclamantei este discutabilă din punct de vedere juridic, câtă vreme la dosar există documente justificative privind creanța, iar debitoarea a rămas pasivă și nu a făcut nici o opoziție și nici nu a contestat suma potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006.
Reținerea instanței că nu a făcut dovada derulării contractului este una surprinzătoare și fără nici un suport. Faptul că Protocolul de ce constituie anexa nr. 3 la contract nu are nicio dată la rubrica "data predării" nu are nici o relevanță câtă vreme acest document constituie anexa la contractul de leasing financiar nr. 13.966 a fost încheiat la 13.10.2006.
În lipsa unei date a predării bunului înserată în această anexă se prezumă că bunul fost predat la 13.10.2006, adică la data încheierii contractului.
Contrar reținerilor instanței de fond, în sensul că facturile sunt neacceptate la plată, trebuie arătat că utilizatorul a cunoscut cuantumul și scadența ratelor de leasing chiar de la încheierea contractului. Potrivit Notei 1 din graficul de plăți "Rata 2 va fi scadentă la 30 de zile de la data întocmirii facturii de avans, iar celelalte rate se vor succeda din 30 în 30 de zile, iar potrivit Notei 2: Independent de prezentul grafic de rambursare, utilizatorul va plăti proprietarului obligațiile menționate la cap. V, conform scadențelor menționate".
Potrivit art. 4.6 contract " este de acord să plătească ratele de leasing în cuantumul și termenele convenite, în orice condiții mai puțin cele de forță majoră".
Instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că, contractul de leasing financiar încheiat între părți, nu este în măsură să dovedească pretenția subscrisei.
Cuantumul ratelor de leasing este determinat la art. 4.3. din contractul de leasing, unde se arată că sumele prevăzute la art. 4.2 se vor achita în lei, în contul, la cursul de vânzare BNR, plus 1% la data emiterii facturii, data corespunzătoare scadenței conform graficului de plăți din anexa 2, parte integrantă a contractului.
Instanța de fond, greșit a concluzionat că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii. Din analiza art. 1 din lege, rezultă că două sunt condițiile pentru aplicarea procedurii generale, respectiv: debitorul să facă parte din categoriile de subiecte enunțate de text, și cea de-a doua, să se afle în stare de insolvență. Prima condiție având în vedere că debitoarea este o societate comercială, este îndeplinită, iar cu privire la cea de-a doua, atât în doctrină cât și în jurisprudență s-a statuat că elementul esențial al insolvenței îl constituie lipsa fondurilor bănești pentru plata datoriilor exigibile. În practica judiciară, arată recurenta, instanțele de judecată au dedus insolvența debitorilor și din pasivitatea acestora, în sensul că au formulat contestație și în mod tacit au achiesat la pretențiile creditorilor. Sub aspectul probațiunii stării de insolvență, legea se abate de la regulile dreptului comun, în sensul că acesta prevede că starea de insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul lasă să treacă mai mult de 30 de zile de la scadență și nu plătește datoria față de unul sau mai mulți creditori, de unde rezultă că proba creditorilor se rezumă la existența creanței și la neplata ei în termen de 30 de zile de la scadență, revenind debitorului sarcina de a prezenta dovezi cu care să se demonstreze că nu este în stare de insolvență.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevăd că orice creditor este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii reglementată de această lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență, în sensul definit la art. 3 pct. 1 și la art. 3 pct.12.
Pentru a da curs unei astfel de cereri, este necesară verificarea coexistenței a patru condiții: semnatarul cererii să fie titularul unei creanțe în cuantumul prevăzut de lege față de debitor (10.000 lei), potrivit art. 3 alin. 1 pct. 12, ori acest plafon să fie atins de totalizarea creanțelor creditorilor ce formulează cereri conexe de deschidere a procedurii insolvenței; creanța să fie certă, lichidă și exigibilă; neplata datoriei să fie consecința stării de insolvență a debitorului; starea de insolvență durează de cel puțin 30 de zile.
Potrivit Legii nr. 85/2006, fără a se cere un titlu executoriu, este obligatoriu ca probele cauzei să releve caracterul cert al creanței, respectiv existența ei neîndoielnică și un cuantum cert.
Instanța de fond, în mod greșit a apreciat că, creditoarea nu a făcut dovada derulării contractelor de leasing, depus în fotocopie, prin predarea către debitoare a folosinței autovehiculului și în această situație creanța invocată fiind incertă.
La dosarul cauzei se află atașat atât contractul de leasing financiar nr. 13966/13.2006 cât și protocolul de recepție ce reprezintă anexa nr. 3 la acest contract din care rezultă că utilizatorul a recepționat în perfectă stare de funcționare obiectul contractual cu drept de utilizare.
Este adevărat că protocolul de recepție ce constituie anexa nr. 3 la contract nu are trecută nicio dată la rubrica "data predării", dar această situație nu are nici o relevanță câtă vreme acest document constituie anexa la contractul de leasing financiar încheiat la data de 13.2006.
În lipsa unei date a predării bunului inserată în această anexă se prezumă că bunul a fost predat la data încheierii contractului.
Prin urmare, instanța de fond în mod greșit a reținut că recurenta nu a făcut dovada derulării contractului de leasing depus iar creanța invocată este incertă în această situație.
Față de cele expuse mai sus și pentru ca instanța de fond să apreciere în raport de noua situație dacă,debitoarea se află în stare de insolvență, judecătorul sindic fiind singurul în măsură să verifice și să constate acest lucru în primă instanță, Curtea, va admite recursul declarat de către creditoarea LEASING (fostă LEASING SA) B împotriva sentinței comerciale nr. 65/S/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o casează în totalitate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către creditoarea " LEASING " (fostă Leasing A) B împotriva sentinței comerciale nr. 65/S/10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabile.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.09.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
