Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 128/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 128/2010
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr.435/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Alba.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr.435/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Albas -au respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B împotriva raportului final întocmit de către lichidatorul judiciar și, de asemenea cererea aceleiași creditoare pentru autorizarea introducerii acțiunii în vederea atragerii răspunderii membrilor organului de conducere în temeiul art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut, cu privire la obiecțiunile AVAS, că la dosar s-a depus raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la ajungerea societății în stare de încetare de plăți, nefiind identificate fapte de natura celor prevăzute în textul art.138 alin.1 lit.a - g care să atragă răspunderea membrilor organului de conducere pentru plata pasivului neacoperit în cursul procedurii.
Cât privește cererea de autorizare a introducerii unei asemenea acțiuni formulată de către aceeași creditoare, s-a respins cu motivarea că, pe de o parte, nu îndeplinește condiția de a deține cel puțin J din cuantumul total al creanțelor declarate în procedură iar pe de altă parte, nu este îndeplinită condiția ca lichidatorul să fi omis să formuleze o atare cerere în condițiile în care acesta apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs AVAS B solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru motive de nelegalitate.
În motivarea recursului arată că lichidatorul era obligat să menționeze în raportul prezentat persoanele din conducerea societății debitoare care se fac vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență. Sub acest aspect se învederează că debitoarea a fost administrată cu rea - credință și gravă neglijență în sensul că nu s-au preocupat pentru plata către stat a contribuției CAS care constituie pentru recurentă creanța preluată în condițiile legii, scopul instituirii răspunderii membrilor organului de conducere fiind tocmai acela de recuperare a creanțelor de la persoanele vinovate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
În mod întemeiat a reținut judecătorul sindic că răspunderea instituită de legiuitor prin textul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, este o răspundere subsidiară și care intervine doar în situația în care răspunderea instituită la inițiativa administratorului / lichidatorului judiciar nu poate fi promovată.
În concret, această răspundere subsidiară, instituită de textul art.138 alin.3 din lege, poate fi promovată doar în situația în care administratorul / lichidatorul judiciar au omis să indice în raportul asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență ori acesta a omis, din neglijență, să formuleze o atare acțiune iar răspunderea persoanelor vinovate se prescrie.
Ambele aceste variante, în care o acțiune în răspundere ar putea fi introdusă de către administratorul/ lichidatorul judiciar au în vedere, însă o situație premisă, anume o atitudine pasivă, o inacțiune din partea administratorului / lichidatorului judiciar care, fie că nu face vorbire în raportul său despre cauzele și împrejurările ajungerii societății debitoare în stare de insolvență și despre eventuale fapte care se încadrează în textul art.138 lit. a - g din lege cu indicarea persoanelor vinovate prin săvârșirea acestor fapte, fie că a indicat toate aceste fapte și împrejurări însă dintr-o omisiune culpabilă nu introduce o acțiune corespunzătoare în răspundere împotriva persoanelor vinovate, acțiune limitată totuși la situația în care răspunderea persoanelor vinovate este amenințată cu prescripția.
Niciuna dintre aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză.
Într-adevăr, așa cum în mod întemeiat a reținut judecătorul sindic, lichidatorul judiciar a reținut în raportul prezentat faptele și împrejurările care au condus societatea debitoare în stare de insolvență constatând că aceasta se datorează unor motive economice obiective și conjucturate, fără a constata săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute expres de textul art.138 alin.1 lit.a - g din Legea nr.85/2006. Pe de altă parte, lichidatorul judiciar a declarat în mod expres că nu înțelege să promoveze o acțiune în răspundere, astfel că nici cea de a doua condiție legată de atitudinea lichidatorului judiciar mai sus menționată, aceea de a nu fi introdus din omisiune o acțiune în răspundere nu este îndeplinită.
Pe de altă parte, însă în oricare dintre variantele menționate, recurenta trebuia să facă dovada calității sale personale de a putea promova o acțiune în răspundere. Cu alte cuvinte trebuia ori să dețină o creanță de cel puțin 50 % din totalul creanțelor declarate în cauză ori să solicite atragerea răspunderii în calitate de reprezentant al comitetului creditorilor, singurul abilitat în acest sens de textul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Așa cum în mod întemeiat s- reținut de către judecătorul sindic, recurenta nu deține o creanță în cuantumul menționat iar pe de altă parte nu reprezintă comitetul creditorilor.
Acesta din urmă, desfășoară o activitate de sine stătătoare pe baza unor competențe expres prevăzute de lege între care și posibilitatea de a promova o acțiune în răspunderea membrilor organului de conducere ( art.17 lit.f din Legea nr.85/2006, fiind însă a implica lichidatorul judiciar în demararea unei asemenea inițiative, și care rămâne la latitudinea acestuia, în condițiile legii.
Față de aceste considerente, soluția judecătorului sindic de a respinge obiecțiunile AVAS în legătură cu un demers legat de introducerea unei acțiuni în răspundere împotriva membrilor organului de conducere se dovedește legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea prezentului recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr.435/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th. - 4 ex./17.03.2010
Jud.fond
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 200/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
