Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1450/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1450/COM
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile comerciale declarate de creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva Sentinței civile nr.1655 din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în Nord,-, -.A,.16, județ C - prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str.-.- nr.9A, județ și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,- A, județ, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei judiciare de timbru. Recurenții creditori au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursurilor comerciale de față, constată următoarele:
La data de 19.01.2009 lichidatorul judiciar desemnat al debitoarei SC SRL - - a depus la dosarul Tribunalului Constanța raportul întocmit în conformitate cu prevederile art.24 alin.1 coroborat cu art.21 din Legea insolvenței, prin care a relevat lipsa bunurilor din averea debitoarei si neavansarea de către creditori a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, solicitând închiderea procedurii in conformitate cu dispozițiile art.131 din Legea 85/2006.
Prin Sentința civilă nr.1655 din 09.03.2009, Tribunalul Constanțaa dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitorul SC SRL, în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006, reținând în esență următoarele:
Procedura insolvenței împotriva debitoarei SC SRL a fost deschisă prin Sentința civilă nr.407/COM/18.02.2008 și deoarece, debitoarea nu și-a declarat intenția de reorganizare si nici una din categoriile de persoane prevăzute la art.94 din Legea 85/2006 nu a propus un plan de reorganizare, judecătorul sindic, prin Sentința civilă nr.2626/COM din 22.09.2008, a dispus intrarea în faliment a debitoarei și dizolvarea societății, fiind desemnat in calitate de lichidator judiciar.
Întrucât continuarea procedurii in absența bunurilor din averea debitoarei, care să acopere cel puțin cheltuielile de procedură, nu se justifică, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006, potrivit cu care "In orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu exista bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat",dispunându-se totodată, închiderea procedurii și radierea societății debitoare din Registrul Comerțului
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditorii DGFP C și AVAS B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
1. Recurenta DGFP C învederează că, hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece, lichidatorul judiciar nu a formulat acțiune în conformitate cu prev.art.138 lit."c" din Legea nr.85/2006, și nu a comunicat nici un raport privind solicitarea de închidere a procedurii, nu a întrunit adunarea creditorilor/comitetul creditorilor pentru a pune în discuție solicitarea sa și nici nu a înțeles să comunice dacă există persoane responsabile de intrarea societății în faliment.
2. Recurenta AVAS învederează că, hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece, lichidatorul judiciar nu a făcut aplicarea disp.art.138 din Legea nr.85/2005, în sensul de a fi găsit persoana din conducerea debitoarei, vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, fiind evident că, aceste fapte trebuiau fi privite în contextul stării de insolvență a debitoarei.
Recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse, conform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente ce vor fi tratate în același timp de către C, deoarece motivele de recurs sunt asemănătoare:
Procedura insolvenței față de debitoarea SC SRL a fost deschisă de către judecătorul sindic prin Sentința civilă nr.407/COM din 18.02.2008 și întrucât debitoarea nu și-a declarat intenția de reorganizare și nici una din categoriile de persoane prev.la art.84 din Legea nr.85/2006 nu a propus un plan de reorganizare, prin Sentința civilă nr.2626/COM din 22.09.2008 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei, cu consecința dizolvării societății și desemnării lichidatorului judiciar.
În temeiul art.24 raportat la art.21 alin.1 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a întocmit și depus la dosarul cauzei la data de 19.01.2009, raportul final privind-o pe debitoare, în care s-a stabilit că, până în prezent nu s-a reușit intrarea în posesia documentelor financiar contabile ale societății debitoare și nu s-au putut identifica bunuri care ar putea fi valorificate.
Urmare concluziilor raportului final, în prezenta cauză, judecătorul sindic a examinat cererea privind închiderea procedurii față de debitoare, știut fiind că, închiderea procedurii poate fi pronunțată conform legii insolvenței în 5 situații diferite, astfel:
1. insuficiența fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor administrative ale procedurii;
2. executarea cu succes a planului de reorganizare;
3. terminarea lichidării și a tuturor distribuțiilor în caz de faliment;
4. acoperirea întregii mase credale, chiar înaintea finalizării lichidării;
5. neînregistrarea nici unei creanțe la masa credală, după deschiderea procedurii la cererea debitorului.
Trebuie reținut că, în cazul în care activele sau fondurile debitorului nu există sau sunt insuficiente pentru acoperirea "cheltuielilor administrative" - este vorba, în realitate, de cheltuielile procedurii - procedura insolvenței se poate închide în orice stadiu, chiar dacă, fie nu s-a trecut la faliment încă, fie s-au efectuat unele vânzări și distribuții de fonduri, dar cheltuielile de procedură ulterioare efectuării distribuțiilor nu mai pot fi acoperite din fondurile debitorului.
Lipsa resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor administrative, determină, închiderea procedurii, în orice stadiu al acesteia, ori de câte ori se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, astfel că, măsura intervine indiferent de felul creanțelor sau izvorul acestora și chiar dacă, persoana îndreptățită nu a fost înștiințată.
Curtea reține că, recurentele nu au înțeles a uzita de dispozițiile art.129 din Legea nr.85/2006 pentru a formula obiecțiuni la raportul final, situație de fapt ce prezumă că, și-au manifestat încuviințarea sub aspectul conținutului său.
În atare condiții, cum nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, din care să rezulte că, recurentelor le-a fost eludat dreptul la apărare, respectiv cel de a formula obiecțiuni la raportul final, precum și dreptul de a ataca, prin abordarea căii de atac, motivele pentru care a fost admis raportul final, Curtea constată că, susținerile recurentelor referitoare la obligația lichidatorului judiciar de a convoca comitetul creditorilor debitoarei pentru a discuta oportunitatea formulării cererii de autorizare și ulterior antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, sunt nefondate și, pe cale de consecință urmează a fi respinse.
În ceea ce privește cel din urmă motiv de recurs privind neaplicarea corectă a regulilor răspunderii instituite de disp.art.138 și urm. din Legea nr.85/2006, Curtea reține că, legitimarea procesuală activă pentru astfel de acțiuni aparține administratorului judiciar/lichidatorului, în principal, și comitetului creditorilor, în subsidiar, din textul legii sus-precizat rezultând că, introducerea acțiunii de către lichidator este lăsată la latitudinea/aprecierea acestuia, în măsura în care s-a constatat că administratorul a săvârșit una din faptele prevăzute în conținutul său.
Este real că, în jurisprudență s-a pus problema dacă, în temeiul principiului rolului activ al judecătorului - prevăzut de art.129 Cod pr.civilă - judecătorul-sindic are posibilitatea de a pune în discuția părților atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, ocazie cu care s-a statuat că, acest principiu nu conferă judecătorului sindic posibilitatea punerii în discuție a promovării acțiunilor pentru atragerea răspunderii persoanelor prevăzute de textul de lege sus-amintit.
Pentru a se aprecia de această manieră, soluția îmbrățișată de instanțe a fost motivată de împrejurarea că, principiul rolului activ al judecătorului se manifestăexclusivîn ceea ce privește obiectul pricinii cu care magistratul a fost investit, iar nu și în privința altor acțiuni ce pot fi promovate de subiectele de drept.
În cauză, prin raportul lichidatorului s-a stabilit că, nu se poate concluziona cu certitudine cauzele reale care au determinat intrarea în stare de insolvență a debitoarei, situație de fapt urmare căreia susținerea recurentelor precum că "s-a dispus închiderea procedurii înainte de a se întocmi raportul asupra incidenței prevederilor art.143 din Legea nr.85/2006"apare ca fiind nefondată.
Pe de altă parte, Curtea reține că infracțiunea de bancrută frauduloasă face parte din genul unității legale de infracțiuni, încadrându-se în categoria infracțiunilor complexe, deoarece în conținutul său intră, ca elemente constitutive,acțiuni sau inacțiuni care constituie prin ele însele fapte prevăzute/incriminate de legea penală.
Este de necontestat că, faptele ce intră în conținutul infracțiunii de bancrută frauduloasă sunt cunoscute abia cu prilejul constatării stării de insolvență a debitorului, motiv pentru care elementul comun - insolvența - impune tratarea unitară a faptelor în cauză.
Mai mult, specificul activității comerciale a impus ca infracțiunea de bancrută frauduloasă să fie supusă unor reguli procedurale specifice, astfel încât a veni și a susține că s-a dispus închiderea procedurii înainte de a se întocmi raportul asupra incidenței în cauză a prevederilor art.143 din Legea nr.85/2006, fără a produce dovezi în sensul art.1169 cod civil din care să rezulte săvârșirea unei astfel de infracțiuni, apare ca fiind lipsită de conținut și, pe cale de consecință urmează a fi înlăturată prin respingere de către
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, recursurile sunt respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile comerciale declarate de creditorii DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva Sentinței civile nr.1655 din 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în Nord,-, -.A,.16, județ C - prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str.-.- nr.9A, județ și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,- A, județ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-I
Jud.red--
Dact.DS - 2 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
